marți, 26 aprilie 2011

Casele si mirosurile lor

Un comentariu:

Vorbeam cu Radu mai deunazi ca fiecare casa pe care o stim isi are mirosul ei, si mirosul locului in care traim, cred eu, este parte din noi, si ne defineste sentimentul de a fi acasa.
Atunci cand stam tot timpul intr-un loc nu ne mai dam seama de miros, dar nu se poate sa nu fi remarcat acest lucru cand intrati intr-o casa straina ; si poate mai mult decat orice se vede asta in casele parasite, ale bunicilor nostri, uitate de vreme, sau in cele de pe la tara unde nu se intra in fiecare zi. Caci la oras, odorizantele de camera, care mai de care mai sintetice incep sa estompeze si sa uniformizeze acest miros

De exemplu garosniera bunicii are un miros cald, e o casa calda si placuta; Acolo miroase a copilarie, miroase a mancare buna pusa pe foc, a cozonac sau a budinca. Si parca pot sa vad si acum fetita cu parul balai care se juca cuminte pe covorul persan cu un tobosar cu cheita...

Casa de la tara de la mine miroase a rece si a frig. Niciodata nu miroase a caldura, niciodata acolo nu e cald. Nici vara cand fugim inauntru de caldura si cu atat mai putin iarna cand in casa mare se face atat de rar foc. Si mai miroase a rece si a mort, mai ales in camera mare destinata parca pentru priveghi...asta e o alta amintire din copilarie.

Casa de la Izvoru nu are inca un miros binedefinit. Pentru ca inca nu sta nimeni in ea. Miroase a nou caci amintirea varului, parchetului si mobilei nou aduse e recenta si a estompat mirosul de casa veche. Insa sunt sigura ca atunci cand va fi locuita va primi caldura si dragoste si atunci va inflori.

Insa cel mai mult ma suprinde casa de la Oradea. Casa aceea are un miros aparte...poate de praf, poate de statut dar nu mi-a inspirat niciodata senzatia de parasire. Poate pentru ca sus mai e locuita....poate pentru ca inimile celor care au stat acolo revin la salasul lor. Mie casa aceea imi miroase a tihna. Patul din dormitor nu e niciodata impecabil facut, ca si cum cineva ar fi plecat si nu se mai intoarce, ci imi da tot timpul senzatia ca e facut asa, de ochii lumei, pentru o zi, si noaptea va chema din nou la somn. Vitrinele, masa mare intinsa in camera, totul asteapta ceva. Si uneori, cand stau linistita acolo, si nu suntem pe fuga (de exemplu cand am venit in concediu din Apuseni) si jucam cu Andrei si Claudia- Remi, cu un foculet mocnind in soba mi se parea ca suntem doar niste nepoti ascultatori care ne ferim de ploaia de afara, cuminti...Si parca asteptam din minut in minut sa intre pe usa cu plasa bunicul sau bunica lui Radu, venind de la cumparaturi.
Read More

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Willst du?

Niciun comentariu:
Primul cantec in germana din care am inteles o parte din versuri:



Komm her und lausche meiner Stimme,
ich habe Dir was zu erklären.
Hörst Du das Herz in meiner Brust,
pass auf, ich habe Dich gern.

Weiß nicht genau, wann es passierte,
ein unbeschreiblicher Moment.
Ich sah Dich an und in mir rührte,
sich ein Gefühl, das brennt.

Hielt mich fortan in Deiner Nähe,
war stets bei Dir, wenn Unheil droht.
Verscheuchte Schatten und Probleme,
hielt Wacht bis ins Morgenrot.

So ging es über viele Jahre,
in mir der Sturm schon schmerzhaft tobt.
Schließ Dich im Traum in meine Arme,
während ich Dir Treue gelob.

Sieh, Du Schöne, was ich habe...
Willst Du diesen Ring von mir?
Streif ihn über und dann sage:
Ja, fortan gehör' ich Dir!

Si o incercare de traducere...

Vino aici si asculta-ma
Am ceva sa iti explic
Imi auzi inima din piept?
Uite, te iubesc mult!

Nu stiu exact cand s-a intamplat
Intr-un moment de nedescris
Eu ma uitam la tine si asta s-a transformat,
Intr-un sentiment, arzator

Tine-ma in continuare in apropierea ta
Eram intotdeauna langa tine, cand raul ameninta
Urmbre si probleme
Care ne urmareau pana la rasarit

Asa s-a intamplat multi ani de zile
In mine furtuna deja urla dezlantuita
Te tin in vise in bratele mele
In timp ce tie iti jur fidelitate

Vezi tu draguta ce am eu…
Vrei acest inel din partea mea ?
Ia-l si apoi spune
Da, de acum iti apartin!
Read More

joi, 21 aprilie 2011

Masa critica

Niciun comentariu:



Bucuresti, 29 aprilie ora 18.30, Parc Izvor-la statui. Plecarea la ora 19.00.

Read More

duminică, 17 aprilie 2011

PSALM 1

Niciun comentariu:
de Tudor Arghezi

Sunt vinovat ca am ravnit
Mereu numai la bun oprit.
Eu am dorit de bunurile toate.
M-am strecurat cu noaptea in cetate
Si am pradat-o-n somn si-n vis,
Cu bratu-ntins, cu pumnu-nchis.
Pasul pe marmur tacut,
Calca lin, ca-n lut,
Steagul noptii, desfasat cu stele,
Adapostea faptele mele
Si adormea strajerii-n uliti
Razimati pe sutiti.
Iar cand plecam calare, cu trofee,
Furasem si cate-o femee
Cu parul de tutun,
Cu duda (atii neagra, cu ochii de lastun.
Ispitele usoare si blajine
N-au fost si nu sunt pentru mine.
in blidul meu, ca si in cugetare,
Deprins-am gustul otravit si tare.
Ma scald in gheata si ma culc pe stei,
Unde da bezna eu framant scantei,
Unde-i tacere scutur catusa,
Dobor cu lanturile usa.
Cand ma gasesc in pisc
Primejdia o caut si o isc,
Mi-aleg poteca stramta ca sa trec,
Ducand in carca muntele intreg.
Pacatul meu adevarat
E mult mai greu si neiertat.
Cercasem eu, cu arcul meu,
Sa te rastorn pe tine, Dumnezeu!
Talhar de ceruri, imi facui solia
Sa-ti jefuiesc cu vulturii taria.
Dar eu ravnind in taina la bunurile toate,

Ti-am auzit cuvantul, zicand ca nu se poate.
Read More

joi, 14 aprilie 2011

Psalm 2

Niciun comentariu:

de Tudor Arghezi

Tare sunt singur, Doamne, si piezis! 
Copac pribeag uitat in campie, 
Cu fruct amar si cu frunzis 
Tepos si aspru-n indarjire vie. 
Tanjesc ca pasarea ciripitoare 
Sa se opreasca-n drum, 
Sa cante~n mine si sa zboare 
Prin umbra mea de fum. 
Astept crampeie-n zbor de gingasie, 
Cantece mici de vrabii si lastun 
Sa mi se dea si mie, 
Ca pomilor de rod cu gustul bun. 
Nu am nectare roze de dulceata, 
Nici chiar aroma primei agurizi, 
Si prins adanc intre vecii si ceata, 
Nu-mi stau pe coaja moile omizi. 
Nalt candelabru, straja de hotare, 
Stelele vin si se aprind pe rand 
in ramurile-ntinse pe altare - 
Si te slujesc; dar, 
Doamne, pana cand? 
De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte 
Si de-a rodi metale doar, patruns 
De grelele porunci si~nvataminte, 
Poate ca, Doamne, mi-este de ajuns. 
in rostul meu tu m-ai lasat uitarii 
Si ma muncesc din radacini si sanger. 
Trimite, Doamne, semnul departarii, 
Din cand in cand, cate un pui de inger, 
Sa bata alb din aripa la luna, 
Sa-mi dea din nou povata ta mai buna.



Read More

luni, 11 aprilie 2011

Ecce homo

Niciun comentariu:

de Ion Minulescu

Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -

În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne'nţeles!...
Read More

sâmbătă, 2 aprilie 2011

To work and back to work

5 comentarii:
Cateva note din drumul meu zilnic la serviciu cu bicicleta.

De fapt am 3 trasee posibile dar pe acesta il aleg cel mai des in defavoarea celorlalte 2 pentru ca
- primul (folosit anul trecut): Pipera-Petricani-Dna Ghica-Colentina-Obor-Iancului-Muncii-Dristor -este cumplit de aglomerat la ora 18.00 pe portiunea Obor-Muncii si inhalezi noxe in draci. Are mult trafic si multe semafoare.
-al doilea (descoperit la inceputul primaverii)-Pipera-Petricani-Dna Ghica-Colentina-Ziduri Mosi-Soseaua Pantelimon-Lia Manoliu-Parc IOR-are o portiune alambicata in zona Lia si nu fac mare afacere ca timp pe acolo deoarece lucrarile la stadion nu permit circulatia prin jur

Cu avantje:
-e cel mai scurt (cel mai bun timp seara 40 de minute, dar pedalez in draci, si pe Petricani merg la vale)
-are cel mai putin trafic (alei, spatii verzi, bulevarde fara blocaje)
-are cele mai putine semnafoare

Dezavantje:
-are parte de ceva caini
-are parte de zone cel putin dubiose (noroc ca e vara si ziua lunga)

In plus tot explorand rute am gasit locuri noi in Bucuresti (nu neaparat frumoase, dar macar mi-am mai largit orizontul).
Plecam din Pipera, raiul sticlei si masinilor bune, in care se construieste mereu cate ceva si unde toti corporatistii lucreza
Cum le sade bine corporatistilor, merg cu masina si deci traficul e infernal
(daca mai prind si bariera, cam 1/3 din zi e lasata, e minunat)
Trafic, constructii, teren liber, camp,gunoaie, capat de bucuresti, noroi (cam asta e Pipera vazut din fata geamurilor fumurii)
Intru pe Petricani unde mizeria si opulenta fac casa buna (Mobexpert si niste ruine din care tot anul trecut tiganii furau fier si il transportau cu niste carucioare de la supermarket (furate si ele) la un depozit deschis ad-hoc)
,
Totusi pe aici, prin bunavointa primarului exista pista comuna pentru biciclisti si pietoni
-si seara ajuta, pentru ca se blocheaza traficul pe carosbil. Tot aici in fiecare dimineata,
dar pe sensul opus, inspir un miros revigorant de canal si namol
Scapi cand ajungi langa partea cu apa a Lacului (ca mai are una secata cu noroi si verzituri, mai putin atractiva)
Acum se vede mai clar pista comuna :)
Dupa ceva ocoluri printr-o parcare mai libera ajung la Dna Ghica, biserica asta serveste
 ca punct de reper cand vin la job, in fiecare dimineata caci se vede din capatul bulevardului
Bulevardul Dna Ghica este linistit si liber si chiar in capat unde se cam termina blocurile
 si iesim iar in camp, pe stanga e o biserica, bun punct de reper
Iar pe dreapta un bloc neterminat, abandonat. De aici incolo drumul e inchis pe un sens
 cu un morman mare de pamant caci podul peste calea ferata nu este gata;
pe un sens se poate insa intra cu masina inclusiv
Urmeaza o mare tiganie, gunoie cat cuprinde, nesimtire, saracie, cai rapciugosi pascand apatici,
gaini si cocosi care umbla libere pe drum
Desi la surpafata pare curat pe marginea drumului e plin de gunoaie.
In plus seara se incing pe bulveradul inchis partide peste partide de tenis cu piciorul
Sunt cam multe planuri aici: in fata un teren de fotbal+baschet, in spate niste blocuri de nefamilisti
 si in ultimul plan niste blocuri noi noute
Vizavi o imagine de vis
Tot timpul mi-e frica cand trec pe aici caci daramaturile astea abandonte pot sa ascunda o intreaga haita de caini
Inainte de a intra pe pod e bine totusi sa faceti dreapta...stiu ca nu e atragator (e ca la tara)
 dar numai pe acolo merge. Pe pod picati in gol, iar pe sub el nu am gasit niciun drum
 si sincer sa innot peste sine si prin noi munti de gunoaie nu ma atrage
Detaliu: v-am zis ca e ca la tara, nu sunt numai pietre ci si muuulte gropi
Si totusi daca incercati podul...
As putea spune ca apusul asta e chiar romantic in conditiile date
Strada aia neprimitoare, ca la tara si cu caini duce in Baicului, unde ascunsa intre case sade o biserica, pe care am descoperit-o abia atunci cand am auzit slujba
Din Baicului, urmeaza dupa calea ferata o strada cu sens unic si o salba de alei intortocheate cu multe ganguri care dau in soseaua pantelimon.
Daca alegeti gangul cel bun, iesiti langa un Mega Image si de acolo, la o trecere de pietoni, numai buna ca sa fentati semaforul din capat. Nu uitati, la trecere descalecati bividiul...

Apoi vin 2 bulevarde dragute: Chisinau si Nicolae Grigorescu, fiecare doar cu cate un semafor si trafic bun.

Apoi intram in parc, in Ior unde pentru eficienta cautati o alee care sa coboare la lac. Nu incercati sa coborati ca mine, pe scari, doar cu frana fata.

In parc e liniste si pace si civilizat; dar si foarte aglomerat si faci ceva slalom printre oameni, role, bicle
Biserica asta e un reper bun, se vede de oriunde,
si merita chiar aruncat mai mult decat o privire asupra ei ca e faina

Si odata ce vine noaptea, ajung si eu acasa si se termina si povestea mea
Read More