Oglinda Lunii

Printre caietele uitate prin dulap am gasit unul in care in urma cu ceva timp (prin liceu cred) am schitat cateva poezii si ceva proza scurta...Va urma astfel o serie de postari de pe care am sters colbul timpului...Nu e nicio fata noua in ele, poate doar mediul virtual in care au poposit acum.


E numai zbuicium toata uitarea
Din plans se nasc cioburi de cer
Albastra de vise e marea
Tacerea nisipului e tot ce ii cer.

Vad rosie de apus toata zarea
Dar gandurile-mi sunt albe de ger
E numai zbucium toata uitarea
Laguna mea e un vis efemer.

Am prins in palme de-azur amintirea
Am strans mirosul batailor albe de inger
Sunt umbrele pe care le lasa visarea
Peste albastrul sufletului stingher...

E numai zbucium toata uitarea
Iar eu doar o bucata de iubire cer.

Printre caietele uitate prin dulap am gasit unul in care in urma cu ceva timp (prin liceu cred) am schitat cateva poezii si ceva proza scurta...Va urma astfel o serie de postari de pe care am sters colbul timpului...Nu e nicio fata noua in ele, poate doar mediul virtual in care au poposit acum.

Zbor de pescarus speriat.
Avant si cadere in abisul albastru
Zbor-un vis omenesc furisat
Printre stele de dor si crampeie de nemurire.

Zbor lin-plimbare fericita
Prin gradinile virgine ale sufletului,
Prin cotloanele iubirii,
Prin uraganele din tavernele eului.

Avantul-plecare furibunda
a Rapidului care se cheama “Viata”
Spre destinatia care se scheama Ideal.
Pacat ca intarizerea la sosire a fost prea mare.

Si caderea-plonjonul ireversibil spre pamant,
Spre Linia de Sosire care e tot mai aproape,
Pana cand...
Iti rasuna cu o impertinenta detasare:
“Gamer over!”
Si apoi cu schimbare de ton: “Play again?”

Nu mai ai ce…
Asta a fost pariul tau cu existenta…
Si l-ai pierdut !

Vis sau nu-aripile de sindrila au cazut in mare
Iar pescarusul…
S-a topit in sufletul meu.
Cred ca el ma indeamna mereu sa plec spre mare-spre neant
Sa-mi caut aripile frante de povara unei vieti inca neincepute

Mersi Andreea

Mersi Laviniu