duminică, 26 ianuarie 2014

Dar din dar se face Rai

Un comentariu:

Cum spuneam si intr-o postare anterioara, am cateva lucruri de dat (majoritatea sunt de donat, cateva sunt de vanzare). O parte sunt functionale, o parte nu. Daca intereseaza pe cineva unul sau mai multe obiecte din lista de mai jos, daca stiti pe cineva care ar avea nevoie de ceva de aici, dati-mi de stire pentru ca zilele urmatoare voi urca lista si pe freecycle si pe alte siteuri de profil.

Imagini: aici

Haine

Haine barbatesti (marimea M)

*3 tricouri negre (eventual cu inscris)
*1 tricou bleumarin
*1 tricou gri cu inscris
*3 tricouri albastre cu imprimeu
*1 tricou galben cu imprimeu
*1 tricou verde cu imprimeu
*1 tricou grena cu imprimeu
*1 tricou dungat alb-negru-gri
*2 tricouri crem uni
*1 tricou alb uni
*2 perechi jeans
*o pereche pantaloni kaki, ce se pot face si scurti si lungi, cu fermoar sub genunchi, cusuti in 3 locuri

Haine si accesorii de dama (marimi S/M)

*1 bluza groasa rosie cu imprimeu
*2 bluze albe, subtiri, cu maneca lunga 
*4 tricouri (unul roz cu alb, unul rosu, unul alb, unul rosu cu alb)
*1 top portocaliu
*o vesta grena in carouri
*1 camasa roz cu maneca scurta
*5 pulovere (bej, rosu inchisx2, grix2)
*o preche pantaloni scurti
*2 seturi camasa de noapte+halat (unul pe alb, unul pe albastru)
*o preche sosete
*1 bratara lemn
*un costum de baie portocaliu
*o esarfa gri
*o pereche de papucui de plaja pe roz
*2 sorturi de bucatarie
*un dres negru subtire

Unisex:

3 sepci 
* albastra, cu inscris Romtelecom
* rosie, cu inscris Skol
* alba, cu inscris wellwoman

2 rucsacuri de purtat pe un umar (in diagonala)
* un rucsac rosu de la herlitz, destul de bine compartimentat
* un rucsacel negru mic, cu inscris romtelecom

Echipament munte vanzare
* o pereche clapari de partie Fischer, model Soma F7000, in 4 clape metalice, pentru marimea 41.5-42, folositi cateva iesiri la schi de partie, pret 200 de lei
scurte specificatii aici: http://www.sportsgearguide.com/scripts/alpinebootmoreinfo.asp?ID=210
* un arzator campingaz cu supapa, care functioneaza cu butelii cv (470, 300, 270 etc)+ 3 butelii partial folosite-pret total 40 lei
* o cagula de la gotech negru, f putin folosita, marime M, 35 lei
specificatii aici: http://www.montrek.ro/cagula-p-388.html
* body trimmer resistance tube, 275 cm, cauciuc, 10 lei
* un puzzle Clementoni, model cu Mont Blancul, 1000 piese, 20 lei
* o pereche de cuie de cort de la Meru (6 bucati), noi, dar pachetul nu mai este sigilat, 10 lei
specificatii (in germana): https://www.globetrotter.de/shop/meru-plastic-pegs-219336/

Echipament munte donat
* 1 pereche espadrile pentru masura 41/41.5 + un saculet de magneziu 10+ (spalat)
* 2 frontale (una no name cu 3 leduri (functionale doar doua) si un Petzl Myo 5 defect)

Echipament bicicleta de donat
*2 protectii de ploaie pt casca
*un ciclocumputer cu toate accesoriile necesare
* o lumina fata de la cateye

ITsi electronice
*3 perechi casti functionale (Samsung, o pereche no name cu doape de schimb (2 marimi) si una pentru o singura ureche)
* 2 ceasuri stricate
* o pereche de casti RPC-MV760 defecte (probleme de contact la mufa, microfon functional)

DIVERSE
*un set de ceai compus din doua paharele+2 farfuriute+2 lingurite+ tavita de lemn
* un iepuras
* o pereche catuse +2 cheite
* un evantai sintetic
* 2 creioane
* o cutie metalica rectangulara

CARTI
*2 dictionare englez-roman
*Teora, verbele limbii engleze
*1 dictionar roman italian
*Dramaturgie istorica romaneasca (2 vol), editura Albastros
*Aforisme, Montaigne
*Edmund Burke, Despre sublim si frumos
*Mihail Sorbu, Patima Rosie
*Un puzzle pentru copii (4 imagini diferite)
*Fizica 1-Probleme (in franceza)- xerox dupa cartea omonima, autori Mihail Cristea si Carmen *Schiopu, Universitatea Politehnica Bucuresti
*Iona, Marin Sorescu, xerox dupa cartea omonima
*Probleme si exercitii de chimie pentru gimnaziu si licee, Diaconu Dumitru, Diaconu Emilia
*3 CD-uri muzica clasica (Haydn, Mozart, Beethoven)
Read More

joi, 23 ianuarie 2014

Post-alergare

5 comentarii:

Azi a fost o alergare buna. La inceput gandul "cum o sa ma mobilizez eu sa ies la alergat la ora 20.00" m-a bantuit o vreme, dar l-am alungat din mintea mea, cu stoicism. Zenul ramane la cote maxime, asa ca am reusit sa ies constant saptamana asta la alergat si din vaitat, a ajuns sa imi placa. Parcul e gol, singurii vizitatori fiind alergatorii, ce se invart ca niste titirezi in jurul luciului apei si oamenii care ies cu cainii la plimbare. Initial credeam ca imi va fi urat, ca nu va fi luminat (asa ca in prima zi am luat frontala cu mine), ca va fi frig, ca ma va incomoda geaca. Stiti voi, ganduri de om care nu are chef de treaba si gaseste 10 scuze in mintea lui ca sa nu iasa din casa. Dar sfatuitorul meu de pe umarul stang a pierdut crunt batalia si eu continui sa ies entuziasta din casa. Nu am cum sa stiu daca va fi o alergare buna, una mediocra sau una proasta. Trebuie doar sa pun un pas in fata altuia si sa ajung la lac. Apoi ma poarta muzica, lacul, reperele pe care mi le-am adus aminte cu repeziciune si... iepurii. Desi asflatului din parc ii prefer de 10 ori pamantul reavan al padurii, aici am iepuri. In Berlin alergam de una singura, nu ca nu erau multi alergatori, ci pentru ca era padurea mare, mare de tot. Aici lacul e mic si majoritatea oamenilor se invart in jurul lui, asa ca e usor sa te tii dupa cineva, sa urmaresti pe cineva, sa depasesti si sa fii depasit. Iepurii functioneaza pentru mine aproape intotdeauna, doar ca tot ei ma determina sa merg smucit. Vezi iepurele, analizezi cateva zeci de secunde ce sanse ai fata de el (il poti sau nu ajunge), te apuci de treaba, muncesti bine pana te plasezi in spatele lui, stai si astepti, dai atacul final, depasesti, continui sa mentii un ritm crescut si pui ceva distanta intre tine si iepure, iar apoi o lasi mai moale pana apare urmatorul iepure. Asa alerg eu din iepure in iepure. Idealul e insa sa ai un iepure de cursa lunga. 

Si l-am gasit azi, asa ca omul meu m-a alergat bine in jurul lacului...L-am ochit dupa primii 500 metri, am depasit 2-3 alergatori pana la el si apoi m-a purtat in trena lui alti 5 kilometri si jumate. Mi-a facut jocul pana la capat caci stia bine ca sunt la 5-10 metri in spatele lui. Cheile care zornaiau in buzunar imi tradau prezenta la fiecare pas si cu cateva ruperi de ritm si-a confirmat ca ma voi tine scai de el. El pe exterior, eu pe interior, mai taind curbele din cand in cand, doar, doar nu il voi pierde. Initial mi-am propus o tura, apoi am inchis ochii, am fixat privirea tinta in fata, am indreptat spatele si am continuat: pana la pod macar, pana la jumatea lacului, pana la a doua trecere pe sub pod si uite asa, m-a dus pana la final. Am transpirat, am asudat, nu am avut timp nici sa imi scot manusile, nici sa imi ajustez geaca, simteam ca orice activitate suplimentara imi va consuma din energia pretioasa, pe care o investeam non-stop punerii unui picior in fata altuia. Cand am ajuns la iesirea mea, as fi vrut sa ii strig un multumesc, dar pana si gatul parca imi era obosit si nu a mai reusit sa emita niciun cuvant. Insa dupa ce fiecare din noi am facut 10 pasi in directia noastra, ca un facut, am intors amandoi capul in urma si am schimbat o privire. A mea spunea multumesc si vreau sa cred ca ochii ascunsi de noapte si-au facut mai bine datoria decat buzele neputincioase.

Poate il voi mai intalni intr-o alta seara de iarna si imi voi plati restanta fata de el.

Read More

miercuri, 22 ianuarie 2014

Reintoarcerea

3 comentarii:

Ieri s-a implinit o luna de cand am plecat din Berlin. Acum altcineva sta in casa aceea, nu stim cine este, nu stim de unde este, dar vom pastra amintirile din Berlin cu noi, multi ani de acum incolo. Dar pentru ca luna aceasta s-a scurs repede, ea trebuie pusa pe hartie, pentru ca tot ce am trait se va evapora peste ani si ani, si eu nu vreau sa ramana doar: "Da, la sfarsitul lui 2013 am revenit in Romania". E mai mult de atat, sunt mai multe ganduri si sunt mai multe fapte, si doar scriindu-le, voi putea peste ani si ani sa reconsitui momentul.

Ultimele doua zile in Berlin nu au fost deloc usoare. Smotru, impachetat, sortat, inghesuit, eficientizat. Nu am ajuns nici in Padurea Verde, nici in Insula Muzeelor, nu mi-am luat nici "la revedere" de la Berlin, pentru ca duc cu mine mirosul salcamilor de pe strada noastra, teii de iunie, scaldatul din iulie, lumina calda de august, culorile toamnei, frigul ud al iernii. Duc totul, muzee, festivaluri, alergari in padure, oameni. Duc orasul si experienta, cu bune si rele. Nu regret nimic, nu sunt melancolica, privesc acum inainte pentru ca stiu ca vor veni alti ani, cand voi privi mai mult inapoi.

Vineri 20 decembrie, intr-un final glorios, mereu cu ochii pe ceas am reusit sa adun toate lucrurile in mijlocul camerei mici si in cele 2-3 ore cat am carat bagajele la masina am trecut prin stari contradictorii: 
ora 16.00- lucrurile nu au cum sa incapa toate in Logan,
ora 16.30- dupa ce am carat cate ceva si am umplut si ultimul gol de aer din portbagaj optimismul meu a crescut: incapem cu totul (trainer, ii, adidasi de alergare, corturi, tuci, cani, medicamente, carti si cate si mai cat strange omul intr-un...an!)
ora 17.00- bancheta incepe si ea sa se populeze cu cutii. Doamne cate mai sunt, sigur nu intram...
ora 18.00- dupa ce am asudat urcand de zeci de ori cele 4 etaje pana la apartamentul nostru (cam 6 etaje de Romania), dupa ce am facut si refacut aranjarea de pe bancheta si am construit in spatele nostru un zid inexpulgabil nu ne-au mai ramas prea multe pe afara. Deja la Atalasib s-a inchis, deci ori intra, ori lasam aici. Alegerea trebuie sa se faca cu mare atentie.
ora 18.30- montam suportul de schiuri si urcam si cele doua biciclete pe masina si totul intra la milimetru.
ora 19.30- ducem gunoiul, ne recuperam cautiunea, Loganul porneste la prima cheie si intram pe centura Berlinului.
Impachetand
Bagajele se fac usor, usor, stiva
Casa noastra pe roti, pregatita de drumul lung ce ii sta in fata
Nu simt nimic acum. Nu am timp sa analizez sentimentele contradictorii care ma bantuie si cel mai probabil nu o voi face nici acasa. Frumosul si verdele Berlin ramane in urma. Impreuna cu griul si umedul Berlin. Oamenii frumosi ma asteapta acasa. Impreuna cu oamenii obositi, cu oamenii nemultumiti, cu oamenii incruntati. Vin toate la pachet. Nu cred ca exista locul perfect pentru nimeni. Exista locuri care ni se potrivesc la un moment din viata pentru ca raspund anumitor nevoi. Berlinul a raspuns nevoiei noastre de nou, ne-am dorit sa traim o perioada in strainatate, am realizat acest lucru, am invatat multe despre noi doi, despre romani, despre nemti, am testat idei preconcepute si ne-am intors mai bogati. Pentru noi, ceea ce conteaza este bogatia de sentimente si de trairi, o viziune diferita, poate o reprioritizare a valorilor. Stim la ce ne intoarcem si nu am chef sa despic firul in patru. Asa cum spuneam despre mine cu alta ocazie, atunci cand iau o decizie, merg inainte si nu ma uit inapoi.

Inainte ne asteapta lungul drum spre casa. Nu ne grabim nicaieri. Nu vrem decat sa ajungem la Slatina pana in Ajunul Craciunului.

"Soarta care ma goneste
Crucea poate c-o sa-mi dea, 
Insa dea-mi-o cat de iute... 
Voi purta-o-n tara mea!"

Inca din prima seara trecem in Cehia si conducem cativa zeci de kilometri, pana cand reusim sa ne lasam pe un drum secundar si gasim un loc unde sa ne expandam cortul. Din nou boschetari, cat de naturali ne simtim asa...
In Cehia
Sambata dimineata, paznicul care venise sa deschida fabrica langa care dormisem nu se mira de prezenta noastra acolo, totusi strangem catrafusele, le inghesuim din nou in masina si continuam pe drumurile Cehiei. Temenel, cu 90 de km/h, in general in spatele unui tir nu ne grabim nicaieri. Avem casa cu noi, suntem autonomi si indepenenti si vrem doar sa "drive safe for Christmas". Cehia e mai primitoare decat ultima data cand am fost pe aici si ne alinta cu un soare bland. Il lasam sa ne impresoare prin parbriz, prin geamurile laterale. Doamne, cat de dor mi-a fost de soare! Autostrazile se insira unele dupa altele, ne poarta inlantuit din tara in tara, stam in blocaj in Ungaria, inainte de Gyor, cautam drumuri laterale dar tot zen ramanem. Poate e de la sentimentul ca venim acasa, poate e de la soare, poate e pur si simplu de la faptul ca dupa cele 10 zile de sarbatori nu ne vom grabi inapoi spre Berlin, nu ne vom stressa ca nu ajungem la timp, nu vom conduce pana tarziu in noapte doar ca sa punem kilometri sub roti. Avem timp si asta vreau sa pastrez si in Romania. Imi voi scrie pe usi, pe caiete, pe laptop: "am timp"/ "este timp". Trebuie sa am timp in primul rand pentru mine, trebuie sa avem timp in primul rand pentru noi. Poti sa traiesti slow intr-un oras ca Bucurestiul? Da, cred ca poti. Trebuie numai sa iti constientizezi prioritatile.

Sambata noaptea intram in Romania prin vama Cenad (de care nu am auzit pana acum), tranzitam Timisoara pustie si ne miram de drumul bun si liber spre Lugoj si Caransebes. Dormim iarasi in camp si la ora 9.00 ne trezim cu cortul inghetat, dar cu un soare jucaus prelingandu-se prin tenta rosie. Ies in campul brumat bine si zambesc la soare. 
"Salutare, cer albastru, 
Vai si dealuri, aer viu!... 
Salutare, Romanie!... 
Mana, mana, surugiu!"
Boschetari de Romania
Deci zici ca astazi chiar ajungem acasa? Ne asezam iarasi la volan si sub vraja soarelui ignoram gunoaie, soferi grabiti, case de prost gust etc. Un an si jumatate nu e asa de mult. Imunitatea nu dispare atat de usor. Oprim la un moment dat pe marginea drumului si intru intr-un crang, facand cativa pasi pe drumul de pamant, purtata cand de raze, cand de ciripitul pasarilor. Ma intreb cat mai tine vremea buna, dar asta e cadoul de Craciun al Romaniei, pentru noi, cei ce venim din departari. Nu doar pentru noi, nu suntem asa de egoisti. Mai sunt inca cel putin doi, un urs si o gorjeanca ce ar trebui sa vina si ei zilele urmatoare de la -28 de grade, la +8 grade. Ajungem repede la Dunare si la statuia aceea ciudata de la Orsova.

"Pribegind in tari straine,
Ani intregi am suspinat, 
Si din trista-mi departare
Sufletu-mi intraripat 
Catre Dunarea cea lata 
Ma facea ca sa reviu;... 
Dunarea ma readuse... 
Mana, mana, surugiu!"

Oprim in Bals ca sa imi incarc ceva credit pe cartela de Vodafone pentru ca cea de Germania era consumata. E duminica, 22 decembrie si gasesc o casa de schimb valutar unde se ofereau destul de multe servicii. La ghiseu era o domnisoara de-a locului care facea de toate: numara banii unui client, simultan ma ajuta pe mine cu ceva credit de reincarcare, apoi schimba niste bani, incasa o factura. Cate doua lucruri in acelasi timp, eventual. Micul Napoleon de care ma dezobisnuisem in Germania.

Recunosc orice poteca, 
Orice ramuri, orice flori... 
Patria-mi isi desfasoara 
ampii vecinic roditori! 
Iata puntile de barne,... 
Morile, izvorul viu... 
Iata crucile vopsite...
Mana, mana, surugiu!

Ajungem la Izvoru cam pe la pranz, impreuna cu preotul cu Craciunul. Casa ne asteapta calda, mare, primitoare, luminoasa, decorata de Craciun si de 1 decembrie in acelasi timp. In cinstea noastra Gheorghe, sau Ghita, sau Vasile sau cine mai stie cine anume a fost sacrificat si s-a transformat in friptura. Alta oratanie in supa. Totul atat de gustos, totul atat de cald, totul atat de autentic romanesc. Dupa aproximativ 22 de ore pot sa dau sfoara in tara ca am ajuns acasa. Noi si casa noastra pe care o purtam multe weekenduri in spate, care acum, in format extins sta compactata in masina. Filofteea ne-a purtat oriunde ne-am dorit. Iubesc masina asta credincioasa, de pensionari cu nepoti. Incapatoare, deloc vijelioasa, nepretentioasa, gata sa intre cu noi pe orice drumuri, gata sa plecam la 4 dimineata sau la 12 noaptea, pat, masa, masina...
Ajunsi la Izvoru

Supa din care am mancat pana nu am mai putut
Luni, nu ma rezistam si raspundem chemarii. Cozia e prima noastra alegere si petrecem o noua zi cu soare impreuna cu Hoinarii. Soare afara, soare pe chip, soare in suflet. Craciunul nu trebuie sa ne aduca mai mult. Cadourile au venit deja.

Pe 25 decembrie ajungem in sfarsit si la Bucuresti si printr-un lant uman, cam ca la indundatii, tot continutul Loganului e descarcat si bagat in mijlocul unei camere de 9 mp. Loganul e in casa, dar va mai dura un timp nedefinit pana cand fiecare lucrusor isi va gasi un nou loc. Avem prea multe lucruri...Berlinul ne-a invatat ca putem trai cu mai putin, cu mult mai putin, deci totul trebuie luat la mana, sortat si eventual dat mai departe. Dar din dar se face Rai.

Definitivam sentimentul "acasa" cand ne strangem la Cristi, pe 26 decembrie si povestim ca si cum ieri am fi plecat din Piranha si mai apoi cand ajungem in Bucegi, pe potecile pe care le stim cu ochii inchisi. Acasa este un loc si este un sentiment. Acasa poti sa te simti oriunde si nicaieri. Acasa poti sa te simti de unul singur sau in mai multi. "Acasa este acolo unde iti este si inima" (Plinius cel Batran).
Read More

joi, 2 ianuarie 2014

Sauna

Niciun comentariu:

Va vine sa credeti daca va spun ca pe la mijlocul lui decembrie am ajuns sa mergem de doua ori pe saptamana la sauna? Da, da, sa mergem. Adica eu si Radu...Nu stiu ce a fost mai eficient in stabilirea unei relatii de durata cu sauna: Radu sau bacteria? As tinde sa spun ca bacteria, caci pana sa fac cunostinta cu ea, oricat de mult a insistat Radu, mersul la sauna nu s-a prins de mine. Nici dupa aceea nu a fost usor, caci sauna nu a fost pentru mine dragoste la prima vedere. Insa pana la urma am invatat sa o accept si sa o apreciez cu bune si rele. Bunele sunt primele 5 minute cand doar te incalzesti si primele 5 minute dupa dusul rece cand iti golesti mintea de orice si nu faci decat sa te relaxezi intins pe un sezlong. Rele sunt minutele 5-15, cand incepi sa transpiri, si sa transpiri, si sa nu mai poti. Daca in plus vine vre-un diavol mic care face pe acolo vrajitorii cu prospopul si incinge atmosfera e si mai rau si mai interesant in egala masura. Mai interesant caci ai o preocupare, anticipezi ceva, te pregatesti pentru valul de aer fierbinte ce mai da nastere unor exclamatii din cand in cand. Mai greu, pentru ca devine mai cald. 

Oricum, dupa o intreaga toamna de mers la sauna cu religiozitate, am ajuns sa spun ca imi va lipsi nu sauna in sine, ca acest lucru poti sa faci si in Bucuresti, ci atmosfera. Imi va lipsi sauna finlandeza mixta, in care nimeni nu se infasoara in 10 prosoape inuntru si afara, in care exista suficient spatiu pentru 20 de persoane, desi de regula nu sunt decat 10, unde poti sa te relaxezi pe sezlong si unde toate astea nu costa exorbitant (raportat la puterea de cumparare). Pe deasupra imi va lipsi atitudinea relaxata si deloc pudica din Berlin. Nimeni nu merge la sauna ca sa masturbeze, sauna nu e bordel si nici un loc al desfraului. Ca mai admiri un corp frumos, asta e cu totul si cu totul altceva si a-i face-o si la plaja, vorba aceea. Dar proportia de corpuri frumoase nu e chiar asa de mare. In rest la sauna...suferi. Si cand fiecare ofteaza din greu si priveste cu ochii tinta la nisipul din clepsidra care se scurge mult prea incet, nu prea mai are nimeni chef de reviste playboy si filme erotice. Ma intreb, statistic vorbind, ce ar gandi  romanii despre mersul la sauna mixta in familie: mama, tata si copii. Toti in costumul lui Adam, plus multi alti straini.

Si uite asa, tocmai cand am capatat ceva rutina si antrenament, o sa ratez eu anul asta o sauna pinguineasca in Austria. In orice caz insa, daca stiti pe incercate, locuri faine de sauna in Bucuresti (pot sa fie si separate), unde sa poti sta cat vrei si nu 15/30 de minute, sa aiba eventual si o zona de relaxare si sa nu fie exorbitant de scumpe, as aprecia ajutorul...
Read More