joi, 19 iulie 2012

Despre a invata o limba

Un comentariu:

In postarea de mai jos nu o sa scriu nimic despre cum e sa inveti germana, asa cum probabil v-ati fi asteptat, ci o sa scriu despre cum e sa inveti pe cineva romana...

Ideea e ca in vest poti sa cauti parteneri de tandem. Adica:
- tu vorbesti bine limba X si vrei sa inveti limba Y
- partenerul tau vorbeste bine limba Y si vrea sa invete limba X

Va intalniti (online sau fata in fata) si invatati amandoi prin conversatie.

Partenerul meu e neobisnuit pentru ca nu vrea neaparat sa invete romana cat sa isi elucidezi anunite mistere pentru ca de exemplu poate sa citeasca binisor si a rasfoit un manual//ghid//curs de limba romana.

Si desi e limba mea materna, e incredibil de greu.
In primul rand pentru ca ar trebui sa imi pun ordine in cap in gramatica limbii romane.
In al doilea rand pentru ca romanii au niste litere imposibile la pronuntie pentru straini pe care nici nu le folosesc cand scriu acum (adica diacriticele).
In al treilea rand pentru ca omul asta era interesat de fineturi deja si nu vroia sa inteleaga ca daca merge ca si turist in Romania si spune:
Va rog sa imi dati //Va rog sa mie dati, o sa se faca inteles.

Nu, el vroia sa spuna corect si in plus vroia sa stie de ce pentru pronumele personal in Dativ avem 2 forme: "imi" si "mie" (de fapt cartea lui spunea ca avem trei forme ca mai era si "mi").

Si uite asa tot cautand eu material pe internet am dat peste o postarea foarte faina:
Read More

Idei pentru o buna dimineata

3 comentarii:

...sau poate pentru o dimineata creativa.
http://www.facebook.com/photo.php?fbid=10150984538313120&set=a.237409228119.139754.62801493119&type=1&theater
sau daca preferati varianta cu fructe:

Read More

duminică, 15 iulie 2012

Ficatei cu ciuperci

4 comentarii:

Da, da, relax, nu o sa imi transform blogul in blog culinar, dar postarea asta e pentru cei de acasa :).

Sa nu va indoiti de talentul meu de bucatar :).

Episodul 1 s-a numit pulpe la cuptor (primele mele pulpe la cuptor)- n-am dovezi dar aratau bine rumenite si scoase din cuptor, dar din alea mai produc ca sunt simple

Episodul 2 s-a numit sote de legume (primul meu sote-de fapt nu ma mai repet, astea de aici sunt primele mele chestii in general, de mancare, in afara de prajituri (care imi mai ies) si de niste chiftelute esuate in Drumul Taberei). Nota 4.5 dupa ce a mai pus Radu niste piper

Episodul 3 s-a numite Papricas de cartofi si a fost opera lui Radu, eu am fost doar ajutor la curatat ceapa si cartofi si la facut curat.

Episodul 4: Ficatei cu ciuperci-opera mea in intregime si notata de Radu cu 5.5. Avand in vedere ca nota maxima pe care si-a dat-o vreodata la o mamaliga facuta la munte a fost 7 (si ma intelegeti ce delicioasa e o mamaliga la tuci cu tot ce ii trebuie, servita la munte), va dati seama ce critic este.


Ideea de baza e simpla- am mancat amandoi intr-o seara jumatate de tava.

Episodul 5 (weekendul asta)- iahnie de fasole cu carnaciori (de fapt in loc de wursti sunt niste carnati de hot-dog, dar ii transformam noi intr-o mancare buna)...

Nu am gasit fasole alba , asa ca am improvizat cu fasole rosie :) si niste hot-dog(i)...Intre timp am gasit si carnati dar presimt ca daca stam mai mult in Berlin o sa devin fan produse de la Slatina: carnati de casa, branza la saramura si alte nebunii
Episodul 6- Budinca de dovlecei si mancare de dovlecei. Mancarea a iesit mult mai buna decat budinca. Delicioasa pentru o mancare de legume. Si merge la fix cu paine prajita sau cu friganele.


Episodul 7- Dupa o reteta luata de aici. La festinul de legume prezentat in link, eu am mai adaugat si niste morcovi si nici la partea de branzeturi nu am respectat ad-literam. Telemea in Berlin eu nu am gasit, asa ca am folosit o altfel de branza, mai cremoasa, si nu am mai pus smantana, ci iaurt cu 0.1% grasime. A iesit excelenta!



Episodul 8- orez cu legume

Episodul 9- varza calita

Episodul 10- spanac (nu l-am documentat)

Episodul 11 - Prajituriti? Prajiturim, Maria Ta.

Episodul 12- si mai multe prajituri







Episodul 13- Pui cu legume la cuptor

Read More

vineri, 13 iulie 2012

Die neue Wache/Noua straja

4 comentarii:

Din scurtele si sporadicele mele peregrinari prin diverse orase europene, mi-am dat seama repede ca am o predilectie pentru lucrurile ascunse, mai mici, cele care nu atrag priviri si hoarde de turisti, dar care ofera o poveste...

Asa am gasit in Berlin, undeva in buricul targului (adica pe acelasi bulevard cu Brandenburger Tor), un monument extrem de simplu si sobru, ceva ce aminteste parca de antichitate-Die Neue Wache (Noua straja).

Haideti sa incep cu bulevardul pentru ca si el are o poveste interesanta.

Bulevardul se numeste Unter den Linden (adica "Sub Tei"). Prin 1647 Marele Elector a plantat 6 randuri de tei de o parte si de alta a drumului ce lega resedinta lui de parcul din centru (Tiergarten). De atunci a ramas oarecum inima orasului (leaga practic celebrul monument din Berlin cu Insula Muzeelor (la fel de celebra si inclusa in Patrimoniul Unesco)).
Pe vreme nazistilor, acestia s-au gandit sa taie copacii si sa planteze niste bannere naziste dar protestele au fost atat de virulente incat pana si acestia s-au oprit din planul lor genial.

Ei, pe bulevardul asta se afla multe cladiri interesante:
Brandenburger Tor
- Hotel Aldon, deschis prin 1907, ca fiind primul hotel la standarde intenationale din Berlin si apoi vizitat de o multime de celebritati (Marlene Dietrich, Greta Grabo, Einstein). A supravietuit in mod miraculos celui de-al Doilea Razboi Mondial dar a ars ulterior. A fost renovat abia dupa reunificare, deschis in 1996 si este in continuare o resedinta temporara de lux.
-  Universitatea Humboldt (cea mai veche din Berlin si cea mai de renume). Mai mult de 20 de castigatori ai Premiului Nobel au studiat aici. Au fost studenti: Engel, Marx iar Fratii Grimm si Einstein au fost profesori.
- Opera de Stat
- Die neue Wache (o lucrare a lui Schinkel in stil neoclasic).
Monumentul a fost ridicat intre 1816 si 1818 pentru regele Prusiei-Friederich Wilhelm III, iar din 1818 pana in 1918 aici s-a aflat garda regala.
Dupa 1931 si pana la al Doilea Razboi Mondial, monumentul a functionat ca memorial al victimelor razboiului. Acesta a fost insa puternic afectat de bombardamentele din cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Din 1960 cladirea restarurata a functionat ca monument pentru victimele fascismului si militarismului.
Din 1969, in mijlocul incaperii se afla o flacara de veghe.
Din 1993, acesta este "Monumentul national al germanilor pentru victimele razboiului si tiraniei din intreaga lume".
Mutter mit totem Soh (Mama cu fiul mort)-lucrare de Kathe Kollwitz
Si iata ce scrie la intrare:

Noua straja este un loc de amintire
si de comemorare a victimelor
razboiului si dictaturii

Noi comemoram
oamenii care au suferit in razboaie
Noi ii comemoram pe locuitorii care au fost urmariti
si care si-au pierdut viata
Noi comemoram victimele razboaielor mondiale
Noi ii comemoram pe cei nevinovati
care in razboaie si ca urmare a acestora
in patria lor, au ajuns sa fie inteminitati
si care in urma expulzarii, si-au pierdut viata.

Noi comemoaram milioanele de evrei ucisi
Noi comemoram tiganii cazuti victime
Noi ii comemoram pe toti aceia care au fost ucisi
Din cauza originii lor, homosexualitatii
sau din cauza starii de boala sau a unei slabiciuni
Noi ii comemoram pe toti cei ucisi, 
Carora li s-a refuzat dreptul la viata.

Ii comemoram pe oamenii
care au trebuit sa moara
din cauza convingerilor religioase sau politice
Ii comemoam pe toti 
cei care au fost victime ale dictaturii
si au cazut victime nevinovate.

Ii comemoram pe toti barbatii si femeile
care, ca urmare a rezistentei impotriva dictaturii
si-au pierdut viata
Ii onoram pe toti cei care mai degraba au acceptat moartea
In loc sa isi piarda constiinta

Ii comemoram pe toti barbatii si femeile
care au fost urmariti si au fost ucisi
pentru ca au sfidat dictatura totalitara
de dupa 1945.

(traducerea este aproximativa si imi apartine)

M-a impresionat oarecum sobrietatea si aerul auster al monumentului. Pe exterior, coloane inalte ce aduceau aminte de Pantheon. In interior acelasi tavan decupat deasupra statuii, peste care cadeau stropi mari de ploaie. Nimic altceva. Doar gri, negru, linii hotarate si ploaie, ca intr-o poezie de Bacovia.

M-au impresionat nemtii (de fapt Berlinul) prin manifestarile si expozitiile cu intrare libera pe care le au si in care prezinta cu un ochi obiectiv erorile unui sistem. Toate sunt parca facute pentru a scoate la lumina ororile, greselile, pentru a educa, pentru a evita ca istoria sa se mai repete. Sunt sigura ca aceste propuneri nu au fost foarte usor inghitie de regim, acceptate, puse in practica (o sa va spun alta data istoria Monumentului inchinat victimelor Holocaustului) dar ele s-au realizat pana la urma si nu se gasesc la o periferie uitata a Berlinului ci in mijlocul orasului...

Mi se pare foarte interesanta istoria acestui oras, infloritor, transformat in tarana, separat, reunit, reconstruit, multicultural, cu un trecut tumultuos pe care totusi si-l asuma...noi nu ne asumam nici pe sfert atat de bine comunismul precum isi asuma ei perioada controversata de dupa Al Doilea Razboi Mondial.

Read More

joi, 12 iulie 2012

Berlin, capitala muzeelor?

Niciun comentariu:

De cand ma stiu, daca eram intr-un oras nou, daca aveam de ales intre a ma plimba "teleleu-baston" prin oras si a intra intr-un muzeu, alegeam prima varianta.

Imi place sa "simt" orasul, sa il vad cum traieste si cum respira. Si intotdeauna 4-5 zile mi se par prea putine ca sa intelegi si sa descoperi un oras chiar si pe exterior...deci aproape de fiecare data am ignorat interiorul.Cred ca pot sa numar pe degete muzeele in interiorul carora am ales sa intru.

Aici in Berlin lucururile sunt diferite. Nu suntem pe graba. Avem cel putin 3 luni sa descoperim orasul. Si motivul pentru care o sa tot vizitam muzee, este ca ne putem exersa foarte bine limba germana.

Si au berlinezii la muzee, cat sa nu ne plictisim si cat sa ne ajunga pentru toate zilele ploioase de weekend.

In centru, exista chiar si o Insula a Muzeelor, inclusa in patrimoniul Unesco.
Sunt vreo 2 Muzee pe care le-am tot regasit in recomandari:

Pergamon Museum (foarte valoros pe parte expozitionala, istorie antica, impresionant pe interior din ceea ce am citit)

- Gemäldegalerie - Old Master Paintings (Galerie de arta/pictura)- la fel, cu exponate foarte valoroase.

Dar noi am zis sa incepem cu unul banal- Muzeul de Istorie al Germaniei. Nu era recomandat pe nicaieri caci nu avea exponate foarte valoroase...si ar fi trebuit sa fie si destul de plictisitor, dar am zis sa vedem cu ce se mananca istoria tarii asteia.

Bun, deci ne infintam sambata, fix odata cu primii stropi la intrarea in muzeu, pe la ora 12 cred...Aveam timp pana la 18 sa tot vizitam muzeul. 6 ore, in conditiile in care turul lung dura 4 h si cel scurt 2 h.

Incepem cu antichitatea: romanii, celtii etc si studiem frate. Citim in germana explicatiile, acolo unde nu intelegem, dublam in engleza, mai cautam un cuvant in dictionar, mai ascultam o inregistrare, mai notam un cuvant in carnetel. Oamenii trec pe langa noi, vin si pleaca...Cred ca si personalul din muzeu se mira de lentoarea cu care inaintam.

Cred ca eu am luat o singura pauza de 20 de minute, timp in care m-am dus la toaleta si am mancat niste sticksuri si nu am ajuns decat pe la inceputul lui 1800....Ati zice ca am parcus mult, dar de fapt am parcurs abia o treime, pentru ca de la 1800 perioadele analizate deveneau din ce in ce mai mici. Toate imi luau ochii: o proiectie, o aplicatie interactiva cu organizarea cetatilor in Evul Mediu, o alta cu calatoriile de descoperire a Lumilor Noi si tot asa...

Cert este ca daca la sfarsitul saptamanii trecute am studiat oferta de bilete si eram aproape decisa ca nu se merita sa luam un bilet anual pentru ca nu sunt foarte multe muzee interesante (practic un bilet anual se merita daca vrei sa vizitezi peste 5 muzee), acum mi-am reconsiderat punctul de vedere...Noi avem nevoie de cel putin 2 zile full (8h /zi) pentru fiecare muzeu.

Exista mai multe variante de discounturi pentru muzee:

1. Un card pentru turisti-  Museum Pass Berlin, care costa 19 euro, e valabil 3 zile consecutive in toate Muzeele de Stat (Staatlische Museen zu  Berlin)-lista o gasiti aici, in partea stanga a paginii, fiecare muzeu are o pagina proprie, unele au si filmulete. Dezavantajul acestui card: nu rezistam 3 zile la rand in muzee

2. Un card anual pentru toate aceste muzee-care costa 40 de euro si cu care poti sa intrii oriunde, de cate ori vrei. Si cred ca ne vom opri la el :).

Pe langa aceste muzee de stat mai exista o serie intreaga de alte expozitii foarte interesante, cu intrare libera, in aer liber sau in interior, in care, la fel, poti sa te pierzi o zi intreaga (sau noi cel putin ne putem pierde :) ).

Pe vremuri (acum 2 ani) exista inclusiv o Joia-Muzeelor, in care acestea erau deschise de la 18-22 si intrarea era libera. Dar aceasta varianta a disparut.

O postare pe tema asta (si cu poze) a pus Radu la el pe blog

Read More

miercuri, 11 iulie 2012

PET-ul, reciclarea si banii

4 comentarii:

Care credeti ca e asocierea dintre imaginile din dreapta si banala sticla de plastic...banalul PET?

Bingo! Toate sunt semne care arata ca acel PET se recicleaza.
Adica faci asa:
1. cumperi PET-ul
2. bei continutul
3. pastrezi sticla
4. strangi mai multe sticle cu semnul asta (cam toate la ei au semnul asta)
5. le pui in plasa si mergi cu ele la supermarket
6. acolo mergi cu ele la un aparat care mananca PET-uri.
E o dihanie aparatul asta...are o gura neagra, inhata petul, verifica sa aiba pe el eticheta semnul (altfel il respinge...adica PET-urile de
Romania nu le primeste) si cand termini procesul iti tipareste un bon/voucher): 0.25 de euro pentru fiecare PET.

In felul asta iti recuperezi o parte din bani.
Pe fiecare sticla scrie negru pe alb ca platesti 0.25 de euro pentru ambalaj...asa ca la 4 sticle se strange 1 euro.

Si nu e vorba ca sunt nemtii zgarciti dar treaba asta are 2 avantaje:
1. consumatorul final isi recupereaza o parte din costuri
2. nu mai sunt PET-uri aruncate peste tot, nu trebuiesc sortate ulterior (cum s-ar intampla daca le-ai arunca impreuna cu restul plasticelor la tomberonul de plastic/dose/aluminiu)

Si acum ia ganditi-va...Daca si in Romania s-ar plati cate 0,25 de euro, adica 1 leu sa zicem pe fiecare PET ti-ar mai da mana sa il mai arunci, sau ai merge cu el in dinti la supermarket?

Educatie, educatie, dar tot la bani se ajunge, va spun eu!

Iar mai jos, va prezint mancatorul de PET-uri!

Read More

marți, 10 iulie 2012

Ladegerät sau banalul incarcator de telefon

Niciun comentariu:

Haideti sa va spun traznaie.
Dupa ce fac eu ochi in Berlin, ma apuc sa imi scriu niste aplicatii, sa vad si eu ce inseamna un interviu la nemti (asta daca m-or chema la interviu).
Bun, muncesc eu pe rupte la aplicatii (va spun in alta postarea cum e cu aplicatiile aici) si imi dau seama ca am nevoie de un numar de Germania pe care sa ma sune oamenii daca vor sa discutam despre un interviu face2face.
Asa ca prospectez piata pentru o cartela.De fapt aprofundez piata ca am prospectat-o inca din tara.
Invat cuvinte noi, fac un calcul, vad ca toate ofertele sunt doar chestii de marketing pentru ca la final costul pe minut /sau pe SMS e acelasi si ma decid sa imi iau o cartela de la Vodafone (sa nu zica cum ca nu sunt client fidel).
Perfect.
Ma duc la magazin (avem unul la 5-10 minute de mers cu bicicleta), ma inteleg cu nenea in germana, imi da cartela si vin acasa.
Dau sa pun cartela in telefon si sa fac proba...
Si eroare: SIM-ul nu merge.
Mai incerc odata. Aceeasi eroare.
Imi da prin cap sa incerc si in harbul de telefon luat de acasa exact pentru scopul asta...
Acolo merge din prima.
Doar ca la harbul de telefon am uitat sa iau si incarcator...de fapt am omis cu totul si asta mai are doar 2-3 liniute de baterie (sincer nu stiu nici de unde le mai are si pe astea).
Deci e clar, nu pot sa ma intorc cu cartela la magazin sa le spun ca SIM-ul e defect. Telefonul meu are ceva...Caut pe net (doamne cat iubesc net-ul asta) si aflu ca probabil e codat pe Romania. Nu gasesc solutie sa il decodez acasa dar mai am o speranta: telefonul lui Radu...
Vine Radu de la serviciu, incercam si acelasi mesaj de eroare...
Perfect nu imi ramane decat harbul de telefon, dar unde mai gasesc eu un incarcator vechi de Nokia?
Asa ca invat noi cuvinte, gasesc niste anunturi pe net, scriu niste emailuri, explorez preturile pentru un telefon la mana a doua de aici (10-15 euro, chiar ok as putea spune) primesc raspuns la unul dintre mailuri: 2 incarcatoare de 3.5 mm, cu 5 euro...bun asa. Fixez un loc, o zi si o ora de intalnire.
Norocul face ca vanzatorul sa stea in zona, asa ca ajung punctuala la adresa, sun la interfon, intru, sunt primita in casa (un apartament banal ca in Romania, o doamna si un domn de 40 de ani), ne intelegem in germana, desi i-am avertizat in mail ca germana mea nu e prea buna, ma lasa sa fac proba, incarcatoarele merg, primesc si o punga pentru ele si tranzactia este reusita.

Ma intorc multumita acasa, pun telefonul la incarcat si pot sa scriu in final in CV un numar de telefon de contact.

Morala?
Sunt doua:
1. Cand vin in Romania, imi decodez telefonul (harbul era decodat); il decodez si pe al lui Radu

2. Sunt curioasa cat timp va mai sta in picioare paradigma conform careia nemtii sunt reci...
Nu stiu, poate in Berlin e alt aer...Faptul ca sunt foarte multi imigranti, poate a dus la o schimbare de mentalitate, dar acum sincer, oamenii astia nu aveau de ce sa ma invite in casa, nu aveau de ce sa ma lase sa fac proba produsului etc. Da, nu ma astept sa ma ia oamenii de pe strada de gat si sa fim prieteni, dar oamenii sunt amabili, iar relatiile se cladesc in timp, pe anumite afinitati...

Read More

luni, 2 iulie 2012

Berlin-prima impresie

Niciun comentariu:

Berlin ist mehr ein Weltteil als eine Stadt (Berlin este mai degraba o bucatia de lume decat un oras)- Jean Paul, 1800

Cred ca citatul de mai sus, oglindeste foarte bine prima mea parere despre Berlin. Este fermecator de diferit. Unele orase pe care le-am vazut pana acum aveau o identiate proprie pregnanta, care se rasfrangea oriunde in oras. Berlin parca are ceva ce e a lui dar parca e un tot unitar rezultat ca un amalgam cultural. Cred ca Berlinului i se potriveste foarte bine, motto-ul Uniunii Europene: Unit in diversitate.

Sa o luam cu inceputul.
In primul rand oamenii. La o prima vedere (si subliniez asta) oamenii cu care am interactionat au parut cu totii foarte de treaba. Atat Inga (tipa de la HR de la Radu) cat si Markus si Adrian (colegul nostru de apartament) au fost foarte disponibili si au incercat sa ne ajute de fiecare data.
Ba chiar si pe strada, ni s-a intamplat ieri cand stateam cu harta in mana, sa se ofere cineva sa ne ajute cu orientarea.

Daca am ajuns la Adrian, am ajuns implicit si la apartament. Desi apartament este putin spus.
In primul rand, stiti ca noi nu suntem pretentiosi, dar locului unde stam i se potriveste proverbul: "La barza chioara ii face Dumnezeu cuib". Am tot pedalat ieri prin Berlin si am concluzionat ca stam intr-o zona chiar faina. As putea spune cea mai faina raportat la activitatile pe care le practicam. 
1. este o zona linistita cu destul de multa verdeata
2. da intr-un bulevard mare care ne duce chiar in centru
3. este foarte aproape in egala masura de centura orasului (care are 3 benzi pe sens ca o autostrada)
4. este la 2 km de o padure imensa (si asta cred caci conteaza cel mai mult).
5. are cam tot ce ii trebuie la indemana (3 supermarketuri, farmacie, transport in comun, tren de suprafata intra-urban etc)
Strada noastra cu multa umbra
Am gasit si alte zone linistite dar nu aveau atata spatiu verde la indemana.
Am gasit si alte zone cu toate facilitatile, dar erau aglomerate sau galagioase.

Asa ca s-ar putea sa le dam dreptate lui Markus si lui Andreas care erau chiar incantati de zona unde locuiesc. Ne povesteau ca multi berlinezi dezvolta o afinitate pentru zona unde locuiesc si nu o schimba prea usor.

Apoi daca am vorbit despre locatie, hai sa va spun si despre interior pentru ca e la fel de interesant. Desi pe exterior totul este renovat, si pare un bloc mic de 5 etaje, in interior totul arata ca o casa veche. De cand am intrat mi-a inspirat ceva din liceele cu traditie din Bucuresti (Lazar, Viteazu). Un interior extrem de inalt (camere de 4 m inaltime) si spatios. Totul este spatios: bucataria, baia, holul etc. In plus a fost destul de mult pastrat din lookul vechi: dusema lacuita pe jos, scari de lemn in interior, usi masive de lemn, scara de serviciu, pivnita etc. Avem vreo 6 chei si fiecare deschide o alta usa :).
La parterul cladirii in care locuim
Apoi cum totul e deja aranjat, mobilat si avem absolut de toate de la vesela la consumabile de baie, nu prea trebuie sa iti bati capul cu nimic. Ba exista chiar si o femeie de serviciu care vine 1 data la 2 saptamani si face curat in spatiile comune (baie, bucatarie si in camerele lui Andreas). Dar oricum e curat frate si daca chiar ai chef de smotru se gaseste si aspirator si mop si de toate. Asta e mare treaba, caci daca  apartamentul era gol si le cumparam, ne mutam apoi ca si Crocodilu cu jumatate de casa dupa noi :).

Acum orasul. Cred ca aici e cel mai mult de scris.
Orasul e foarte intins, a calculat Radu-cam 28 de km diametru. Astfel, desi are 3.8 milioane de locuitori nu este neaparat aglomerat, nici in trafic, nici pietonal. Sunt piste mai peste tot si o multime de oameni foloseste bicicleta. Multi cu genti de la Ortlieb si lanturi de la Aibus (firme nemtesti) deci noi cu ale noastre si cu biclele noastre de Germania, ne incadram bine in peisaj.

Apoi locuitorii. Cei 25% imigranti nu se dezmint. Am vazut in unele zone o multime de asiatici (turci, chinezi), chiar familii cu copii, unii dintre ei vorbind cursiv germana, ceea ce inseamna ca stau de ceva timp acolo. Si sa nu mai adaugam si europenii pe care oricum nu ii poti recunoaste dupa piele, dupa port.

Cu atatia imigranti nici nu e de mirare ca orasul e foarte cosmopolit. Restaurante de toate felurile (e oarecum normal avand in vedere ca se mananca in oras la pranz), magazine de toate felurile etc. Este incredibil cat de multe magazine exista dar exista si un consum de consumabile destul de mare. Adica oamenii investesc in electronice si electrocansice sa te tina o viata (de exemplu atat masina de spalat vase cat si cea de haine sunt de la Siemens), toate folosite pe economic pentru consum mic de apa, dar in egala masura se cumpara o caruta de alimente si auxiliare pentru gatit din care nu stiu cat de multe sunt folosite si cate nu expira stand in camara :) (cel putin asa arata camara noastra).

Orasul cum am spus nu este neaparat unitar. Este parca un continent compus din insulite. Unele linistite cu unele case superbe, cu restaurante mici, cu preturi ce pleaca din 10 euro un fel principal, unele aglomerate- pline de turisti, unele cu o arhitectura ce aminteste putin de Bucuresti (mai ales in Berlinul de Est, cu blocuri cu fatade frumoase in fata si in spate cu fatade cenusii, cu parcari de la supermarket care nu sunt chiar impecabil de curate, cu shaorma si tot felul de fast-fooduri turcesti, sau restaurante asiatice ori pizzerii unde se poate manca cu 6 euro un fel principal). 

Si la cladiri e cam acelasi lucru. Cartiere de blocuri mari, cartiere de blocuri mici, cartiere e case cochete, cladiri istorice fata in fata cu cladiri noi si non-conformiste.
Aici "Altes Museum"-Muzeul vechi, iar vis-a-vis de el se gaseste Humboldt Box (o cladire futuristica)
E o capitala si ca orice capitala exista un mix cultural si regulile nu sunt chiar atat de stricte (de la sortat deseuri pana la curatenia pe strazi).

Dar exista o multime de lucruri bune. Ieri nu am dat decat peste cateva:
- pentru fiecare PET platesti 0.25 de euro, deci nu prea vrei sa il arunci, il iei frumos acasa, il pui in plasa, mergi cu el la supermarket, unde un tomberon special iti haleste pet-ul si iti restituie banii (nu stiu inca daca sub forma de bon de cumparaturi sau chiar bani); dar n-are a face. In felul asta se reduce substantial volumul de deseuri din pet.
- sunt o multime de evenimente culturale (ieri am ajuns la un concert in aer liber, in weekend a fost o manifestatie-opera pentru toti, practic in fata operei s-a montat o scena mare, un panou imen pe care sambata s-a proiectat Don Giovani, jucata live intr-un teatru din Berlin, iar duminica era organizat un concert (pian si orchestra). Si era o multime de oameni care venisera sa asculte. Bicicletele erau legate cuminti de jur imprejur, oamenii erau cu scaunul pliant sau paturica, cu mic cu mare si se bucurau in felul lor de muzica. 
O parte din oamenii de la concertul in aer liber
- foarte multi oameni fac sport si exista multe spatii verzi, bulevarde largi cu arbori plantati pe stanga si pe dreapta.
De exemplu pe 1 iulie (ieri) a fost primul triatlon (sprint si pe distanta olimpica) organizat in Berlin.
Sau un alt exemplu: o intrare la un strand costa la ei 4 euro (3.5 euro daca iti iei 10 intrari) ceea ce e mai putin decat dadeam eu la Diamond cand mergeam sa innot cu Radu.

Aici o zona verde (parc) in care se plimbau oamenii cu bicicletele, rolele, inaltau zmee, amenajat pe locul unui aeroport inchis
Clima e geniala. Adio canicula: Aici e racoare si placut, teii sunt in floare si miros demential (plus ca aici ai nevoie de autorizatie sa culegi florile), apa din lac e insa calda si fiind mai la nord, lumina de dupa-amiaza e blanda.

E chiar racoare, dovada ca stau in geaca
 - peste tot exista cate un monument interesant cu cateva vorbe despre el(in general in germana si engleza), panouri informative ce nu sunt vandalizate etc

Aici, langa Bahnhof Berlin Friedrichstrasse (gara Friedrichstrasse din Berlin), un monument numit: "Trenurile vietii/Trenurile mortii". Sa va explic despre ce era vorba. In primul rand sculptura asta era asezata intr-un lo aglomerat, plin de forfota zi si noapte, nu foarte curat, cu ceva cersetori etc-o gara secundara daca e sa o luam asa. Bun totusi existau explicatii interesante si era dedicat copiilor evrei. In 1939, de aici au fost imbarcati copii evrei atat spre vest (Anglia), printr-o serie de organizatii de caritate, copii care au scapat de lagare chiar daca unii au reusit sa fie integrati in noua tara, iar altii au fost folositi ca servitori etc, dar si spre est, respectiv spre lagarele de concentrare.

Cu Ursul Berlinez (simbolul orasului), special pentru Ursul nostru (Andrei)
Dar cireasa de pe tort este padurea de langa noi. Ea va face ca sejurul nostru in Berlin sa fie mai putin dureros (pentru ca ne lipseste muntele). Padurea asta e imensa si lasata asa, neingrijita, ca la noi, cu cazaturi pe jos, frunze moarte si urzici. Are o multime de poteci de pamant insa bine batatorite perfecte pentru biciclit si pentru alergat. Are inclusiv pe la margine un circuit de 40 de km, asfaltat pentru cursiere. Are si un lac imens, cu mici plaje cu nisip, locul perfect pentru baie. E umbroasa si racoroasa, numai buna de alinat dorul de munte caci Alpii Saxoni de la granita cu Cehia sunt niste dealuri obosite care pe Radu l-au lasat tare dezamagit.


Presimt ca vom tot descoperi lucuri noi in Berlin si in 3 luni nu o sa facem nici pe departe tot ce e de facut pe aici (vorba aia, dupa o viata de stat in Bucuresti, inca am locuri pe care le descopar).
Read More

Lungul drum spre ceea ce va insemna acasa pentru 3 luni de zile

2 comentarii:

Nu stiu exact pentru ce scriu aceste postari. Poate pentru noi, pentru a vedea peste ani cum au fost inceputurile, suisurile si coborasurile unei emigrari, sau poate sa ne dam seama de ce am considerat ca  ne e mai bine in Romania si ne-am intors.
Poate pentru cei de acasa, care ne urmaresc in continuare viata ca pe un serial extrem de interesant (si fara sa fiu narcisista, chiar mi se pare ca ducem o viata interesanta). 
Sau poate doar pentru ca imi place sa scriu si apoi peste ani sa ma revad la varsta de 23, 25, 27 de ani si tot asa.

Am pornit deci in lungul drum spre Berlin. Din cale afara de lung  nu era, doar cu vreo 200-300 km mai lung decat drumul pe care il facem in fiecare iarna spre Zillertal Arena. Dar nu ne-am grabit.
Nu ne-am grabit nici cand ne-am luat la revedere de la colegii de munca ai lui Radu, nici cand am iesit din Bucuresti ducand cu noi, toate lucrurile necesare pentru 3 luni de existenta pe meleaguri germane si nici pe autostrada ori in Romania.
Ne-am permis chiar sa ne invartim prin Sibiu si sa vedem daca mai era deschis la Kon Tiki. Evident  era concediu (asa ni s-a intamplat la ultimile noastre concedii).

Pe la 2 noaptea cred ne-a lovit somnul si ne-am culcat vreo 2 ore. Am condus apoi de la 4 pana la 6, pe deaurile dintre Cluj si Oradea. S-a luminat de ziua, oamenii au inceput sa plece spre munca bine infofoliti (canicula din capitala era inlocuita aici cu o racoare autumnala) si noi am ajuns la Oradea unde ne-am bagat la somn pentru 4 ore.

Apoi ne-am permis sa incepem bine ziua, cu o masa la The Bridge si intr-un final glorios am iesit din tara.

In Ungaria am ales sa mergem pe drumuri nationale. Oricum cu Loganul de 1.4, cu aerul pornit si cu biclele pe masina nu puteam sa zburam ca vantul si ca gandul pe autostrada care astfel nu ne ajuta prea tare. 
Radu a avut ideea geniala sa dam de biciclistii nostri de pe EuroVelo 6 si am calculat noi ca avem sanse sa ne intalnim. Asa ca am si pus de fapt de o intalnire, pe undeva prin Austria intre Ybbs si Viena.

Am traversat Ungaria, departe de autostrazi (Budapesta a fost cel mai interactiv mai ales ca mie mi-au revenit cam toate orasele si Radu facea pe GPS-ul) chestie care ne-a adus aminte oarecum de concediul de vara trecuta.

Apoi am intrat in Austria, unde tot pe langa autostrazi, am intrat in Viena si am iesit dupa ceva balbaieli pe DN14 spre Tulln.

Ne delectam cu satele mici si suburbiile cochete ale austriecilor, bagam benzina din Pandorf conform traditiei clasice si mergem fara pauze manati de inserare.

In Tulln ne regasim cu biciclistii nostri care au atatea si atatea de povestit. Sunt abia la jumatatea calatoriei si presimt ca va fi o calatorie memorabila, e ceva ce fiecare dintre noi trebuie sa facem odata in viata. Sa fii hoinar, sa fii calator, sa fii deschis spre a descoperi, o luna fara griji, doar cu probleme curente de genul de unde iau apa, cum rezolv cu iritatiile sau cu usturimea de pe piele. Intelegem astfel mai repede de cat de putine si infime lucruri avem nevoie ca sa fim fericiti si ramanem uimiti cum ne incape o viata in 2-3 bagaje.

Dimineata plecam mai departe si intram in Cehia care nu ne-a placut. Nu prea am inteles ca e cu tara asta, o tara de limba slava intr-o mare germana, cu baruri, cluburi de noapte, prostiuate pe marginea drumului. 

In final Germania, unde "gonim" pe autostrada scotand din Logan si ultima picatura de energie caci trebuia sa ajungem la timp in Berlin sa ne intalnim cu tipul (Markus) de la care vom prelua chiria.
Read More