Oglinda Lunii

Scriam intr-o postare din februarie 2012 ca "Uneori linistea dinaintea furtunii, nu ascunde o furtuna, ci o liniste si mai mare".  Pe atunci spuneam cele de mai sus pentru ca aflasem ca imi voi pierde locul de munca. Ma rog, puteam sa nu o fac si puteam sa accept niste conditii care nu imi conveneau si sa raman tot acolo, insa dupa ce am aflat vestea nu am stat sa cantaresc prea mult. Intr-o singura seara am hotarat cu Radu ca asta e sutul in fund care ne trebuie si am aterizat in cateva luni in Berlin. Dupa 4 luni de frustari in capitala Germaniei mi-am gasit un loc de munca care dupa o perioada de acomodare mi s-a parut nespus de confortabil. Am mai avut scurte rabufniri intentionand sa gasesc ceva mai provocator de lucru, dar m-am complacut in comoditate. Program flexibil si dupa ce am strans ceva experienta, stress minim. De fapt nu m-am complacut neaparat pentru ca timpul liber pe care il aveam la munca il dedicam intr-o masura destul de mare studiului limbii germane si astfel nu simteam ca il irosesc chiar pe tot. 

Si aici a venit pana la urma o perioada cu multa liniste ce prevestea o alta schimbare de curs. 

Acum cu un nou sut in fund si o recomandare buna in buzunar voi incepe din nou sa caut un angajator si poate scot de a naftalina un articol scris in prima runda de cautat joburi, dar care a ramas in sertar in care povesteam ca a cauta de munca in Berlin e un job cu norma intreaga. Ma cam ingrozeste sa ma apuc din nou de scris CV-uri, scrisori de intentie si sa ma duc din nou la interviuri in care primesti aceleasi intrebari. Noroc ca intre timp m-am prins ca si in Germania se mai minte frumos la interviuri si daca joci intotdeauna cu cartile pe fata pierzi.

Pana una alta insa plec in vacanta. Nu ca nu as fi avut suficiente vacante pana acum, dar una in plus nu strica niciodata.

UPDATE

Intre vacanta si veste s-a interpus si ultima zi la munca. Intervalul de "pregatire" trebuia sa fie mai lung dar avand in vedere ca eu aveam deja planificata vacanta a fost usor sa cadem la o intelegere avantajoasa pentru ambele parti. Si totusi in singura zi ramasa la mijloc colegii m-au suprins cu flori si cu mesaje de ramas bun. Si astea nu inseamna foarte mult,insa impresia lasata in urma e ceea ce conteaza. Au cunoscut un roman care putea sa isi faca treaba cu seriozitate, caruia nu i s-a reprosat niciodata nimic, care facea sport si isi petrecea concediile pe munte ori pedala cate 20 de km dus si alti 20 de km intors spre serviciu. Prin experienta practica acum Romania nu va mai insemna doar cercestori, tigani si hoti (majoritatea produsului de export in Franta). Si cred ca lucrurile trebuiesc privite mereu constructiv, puterea exemplului fiind cea mai buna reclama pe care ne-o putem face. Iar exemplele negative nu pot fi combatute decat cu exemple pozitive.

Ma gandeam chiar sa iau aparatul de fotografiat si sa o pun pe blog atasandu-i o postare din seria 

Se las una bucata neamt la conservat. Cam 5 luni asa, cu frig si zapada cum n-a mai vazut de cand era copil. Rabdarea proverbiala ii dispare pe zi ce trece si nimeni nu mai scoate nasul din fulare. Cand se intalnesc nu fac decat sa se planga de vreme. Toata opinia publica e scandalizata. Grecia face cum vor ei (ma rog cum vrea troica), Ciprul la fel, mai nou si Portugalia doar Primavara nu vrea sa le de ascultare. Revolta interioara atinge cote maxime si cand nimeni nu mai spera, iata ca vine Primavara. Si atunci dintr-o data totul se schimba. Apar esarfele de decor si dispar fularele, apar bicicletele peste tot, spatiile publice se umplu de oameni de toate varstele iesiti sa faca sport. Cum noi asteptam primavara cu mai multa inflacarare decat nemtii chiar, inca de la inceput am izbucnit. Am inceput cu bicicleta pe care am incalecat-o intr-o dimineata la ora 7.00 si dusa am fost spre serviciu. Pe pista imensa si asfaltata ce traverseaza padurea verde, era plin de alti berlinezi ce pedealau si ei spre locul de munca si in mod atipic toti zambeau. Au rasarit precum floricele la marginea padurii batute de soare si toti sunt doar un suras. Iti cauta privirea vrand parca sa spuna : "ai vazut, nu ne-a uitat. Nu e asa ca e mai bine asa, cu caldura, soare, ploaie si cer albastru decat cu zilele scurte si gri ?" Normal ca e bine, oameni buni!

Si daca stau bine sa va gandesc, daca au fost suficiente cateva zile de vreme buna ca sa va astearna zambetul pe fata, poate nu sunteti chiar asa imposibili.

Cat de importanta este painea in viata noastra de zi cu zi nu am de gand sa subliniez aici…au facut-o altii si am spicuit mai jos 4 proverbe din diverse colturi ale lumii si cateva citate pe aceasta tema.

Pentru mine una painea in starea ei pura nu are o importanta capitala. Nu mi-ar veni usor sa traiesc fara paine dar nici nu mananc 3 paini pe zi. Totusi in anumite momente, painea face si ea parte din momentele fericite (ale copilariei mele mai ales). Pot sa spun ca simt si acum in gura gustul acela de paine ieftina si foarte afanata, doar scoasa din cuptor si aruncata in sacosa de panza. Painea aburea, sacosa se incalzea si ea si de fiecare data cand o atingeam de pulpa piciorului o simteam fierbinte. Pana sa ajung la semafor, aveam deja un « cultuc » (o bucata) de paine in mana din care muscam cu pofta. Recomandarile mamei cum ca e fierbinte si nu face bine la stomac le ignoram cu totul. Miezul dogorind si indoielnic de bine copt mi se transforma in gura intr-o pasta ce aluneca in jos in stomac. Mai am si alte amintiri cu painea indesata facuta de bunica in casa sau cu colacii moldovenesti ai bunicii ce aveau coca de cozonac. Insa un fan al painii nu am devenit niciodata.

Totusi in jurul meu oamenii sunt fani paine. Si nu vorbesc doar de nemti. Traiesc in Germania si lucrez inconjurata de francezi. Francezii deplang faptul ca nu gasesc aici painea de la ei de acasa. Celebra bagheta e doar o copie nereusita a celei frantuzesti si nici macar brutariile de profil nu se pricep sa o faca cum trebuie.

La cursul de germana profesoara a spus ca atunci cand pleaca din Germania sau atunci cand a locuit mai mult timp in alta tara simtea lipsea…painii. Nu bere, nu carnati, nu varza acra, ci paine. Si daca stau mai bine sa ma gandesc painea de aici e mult mai buna decat mancarea de la cantina bazata pe ingredientele numite mai sus. Atatea varietati, atatea forme, atatea patiserii si brutarii pe toate drumurile care chiar fac produse bune. De la paine cu albus de ou pana la paine cu seminte, (aproape) tot ce iti poti imagina poti gasi in orice brutarie aflata la un colt de strada. In mod cert brutariile sunt mai intalnite decat farmaciile si lumea cumpara si mananca produse de acolo…Carnatul prajit pe gratar in pietele volante e plasat in mijlocul unei chifle, dimineata toate brutariile au sandwichuri in baghete, paini cu seminte, painici negre, pinice cu branza si paini cat roata carului pe care ti le pot felia pe loc daca vrei sa le iei pentru acasa. 

Daca poate alte produse nu sunt la fel de gustoase precum cele din tara, painea din Germania conduce in mod detasat. Si chiar si pe mine m-a vrajit si niste rosii cherry, cu branza, castravete, morcovi-baby si o chifla calda cu seminte sunt o masa de seara ce imi face o reala placere.

Din ce citesc pe blogosfera fetelor din diaspora problema asta cu primvara e o problema majora...se repeta obsesiv peste tot unde ajung.

Ba se pare ca pana si pe recii nemti i-a animat subiectul, caci asa luna martie friguroasa n-au mai avut de 130 de ani se zice, sau se scrie prin ziare.

S-au poate i-a animat factura la intretinere, care va veni cu 10-15% mai mare luna asta decat intr-o luna martie normala (tot din cauza costurilor suplimentare la caldura).

Oricum din ce iau pulsul in jurul meu, se pare ca le-a ajuns si lor cutitul la os...

Si cred ca ar fi inteligent din partea primaverii sa nu se puna cu ei.