Oglinda Lunii

Cum vad ca in Diaspora e la moda subiectul mancare, despre care au scris si Claudia si Ren pe blogurile lor, m-am gandit sa astern si eu varianta germana, caci cu Canada si SUA ne-am lamurit…

De fapt postarea asta s-a nascut dintr-un comentariu pe care vroiam sa il pun pe jurnalul lui Ren, dar comentariul a iesit atat de lung , incat m-am hotarat sa scriu o postare.

Rezumatul e urmatorul (ca sa il parafraz pe Traian Basescu): Germania nu e nici ca America (privita ca si continent), nici ca Romania. E diferita. Deci e musai sa cititi ca sa vedeti ce e diferit.

1. Mancarea din Germania (luata din supermarketurile de discount-ca Lidl din Romania de exemplu) nu este cu mult mai scumpa decat cea din Romania. E mai scumpa, dar diferenta nu e asa de mare si ea se reflecta doar in anumite produse (carne, legume si fructe in special).

2. Produsele au in general un gust normal, nici sarate, nici dulci din cale afara –echilibrate cum s-ar spune.

3. Piete in sensul pe care il stim de acasa nu exista. In schimb sunt niste piete ambulante formate din 10 rulote ce se plimba prin diverse zone ale orasului dupa un program anuntat anterior. Aici ai cam 2-3 vanzatori de legume si fructe si restul carne, branzeturi si dulciuri. Cele mai multe par home-made, insa singurul lucru care m-a interesat au fost fructele si legumele si am fost dezamagita de varietatea oferita. Totusi chiar azi am luat niste mere mici si bune ca cele din Romania, care m-au convins sa revin si sa incerc saptamana urmatoare si perele de la aceeasi tanti si poate si o legatura de morcovi.

4. Media este mistuita de scandaluri: carnea de cal din Romania si Polonia gasita in gulasul si lasagna din supermarketuri, ouale bio care nu sunt bio si tot asa.

Si acum sa le luam pe caprarii :

1. Painea noastra cea de toate zilele-de toate felurile, ieftina sau scumpa, alba sau neagra.

Pleaca de la 0.55 euro/500 g painea de toast (alba sau graham), trece prin valoarea de 0.8 euro/500 g (painea cu multe seminte pe care o cumparam de regula) si ajunge pana spre 1.25 euro/500 g (diverse sortimente de paine cu seminte). Exista si paine la kg, mai conevabila ca pret (cam ca painea decenta din Romania) insa noi nu mancam atata paine pe saptamana.

Poti deasemenea sa iti cumperi tot felul de specialitati de la brutarie (tot felul de paini cu seminte sau fara), paine rotunda sau diverse chifle ori painicute (bune toate) pe care daca doresti ti le poate si felia in fata ta. La brutarie e ceva mai scumpa.

Cum nu suntem mari mancatori de paine, un pachet de paine taraneasca de 500 g pe saptamana este suficient (deci nu avem prea mari costuri la capitolul asta).

Painea din supermarket se si intareste cam dupa 1 saptamana si capata si mucegai (tot cam dupa 1 saptamana de tinut in plastic).

Deci are verdele nostru.

2. Produsele de patiserie din supermarket (cornuri, briose, pain-au-chocolat)-ca si in Romania. Cele de la patiserie sunt insa cu ceva mai multa raspundere facute si nu doar coca goala. Si ceva mai scumpe (cam 1 euro gogoasa infuriata si mai scumpe daca sunt mai consistene). Insa sunt bune. Si ele au verdele nostru.

3. Lactatele. Sunt bune. Singura reclamatie: nu exista branza sarata (telemea sau ceva de genul) la bucata in cantitate mai mare (doar 200 g). In rest cascaval, un fel de branza dulce cu smantana, tot felul de creme de branza etc. Iaurtul este mult mai cremos decat cel din Romania. Laptele are acelasi gust cu cel din supermarketurile de la noi dar are un termen dubios de mare de valabilitate. 

Multe iaurturi in veriunea bio. Diferentele de pret dintre iaurturi bio si normale (pentru aceeasi cantitate) mi se par insa ca nu justifica un bio veritabil cu vacute ce pasc fericite pe dealurile din Bayern :) si nu stau in staul fiind hranite din galeata cu mancare atent selectionata pentru a creste productia de lapte.

Totusi cu exceptia branzei la bucata (pe care o puteai eventua si gusta) si combina (si de capra si de oaie si de vaca) in Romania, in rest si lactatele sunt decente. Verde.

4. Mezelurile-sunt mai bune decat la noi (nu neaparat la gust, ci au mai multa carne-peste 70% carne de ceva e standard). Exista si piept de pui la gratar gata taiat bucatele si alte dracii ce par destul de ok, dar si multe produse prefacute (chiftele, snitel etc). Cred ca e destul de multa aproximare pe etichetele astora dar imi vine greu sa dinsting adevarul de minciuna. Portocaliu pentru ca mie mi se pare ceva putred in Danemarca si pentru ca oricum mezelurile nu sunt cel mai sanatos aliment.

5. Pestele- e o delicatesa-100 g de crap/1 euro. Cand vine vorba de peste, doar din supermarket (si doar cele mari au peste proaspat) si doar cu preturi/100 g. Crapul luat din Hala din Obor disputandu-ma cu nenea daca e de balta sau de crescatorie e pus in asteptare pana in 2014.

Nu ne-a ramas decat pestele la conserve (tonul de regula) sau ceva peste oceanic in sos tomat, Radu mananca peste marinat (cum se gaseste si in Romania) si mie imi place pastravul file (exista simplu, cu usturoi sau piper) si costa cam 1.5 euro/125 g. Scump, domne, scump.

Galben caci desi pestele e bun, nu te prea poti apropia de el.

6. Conservele- mai bune ca in Romania. Inclusiv unele mancaruri gata preparate pe care le luam in ture. Nu stiu de unde vin dar cum oricum fasole verde gasesti doar ocazioal, fasole boabe la punga nu am vazut decat odata si varza acra (pentru varza calita) nu exista la butoi, nu iti raman decat conservele. Nu au niciun gust particular ceea ce e bine. Verde.

7. Carnea (in aceeleasi varietati: pui, vita si porc). Puiul e cel mai ieftin, apoi porcul si apoi vita, totusi dierenta dintre porc si vita nu este exorbitanta. Pentru mancarea de fasole, folosesc de exemplu carne de vita taiata cubulete ca pentru gulas si pare ok. Puiul e mai fara gust decat in Romania. Portocaliu.

8. Produsele congelate (si aici intra orice, legumele congelate, produsele gata pregatite (snitele, peste, cordon-bleu etc), prajiturile etc sunt intr-o varietate incredibila. Practic legumele congelate sunt in minoritate, pizza prefacuta gasesti fara numar etc. Sunt ok la gust dar nu foarte naturale. Cu legumele congelate ma impac insa, mai ales cand de exemplu ai pofta de spanac. A, legat de spanac,cel taiat si facut pasta e 0.4 euro /400 g pe cand cel cu frunze intregi e 1.4 euro/500 g. Si cred ca la mijloc nu e doar diferenta de marca.

Portocaliu.

9. Muraturile sunt delicioase. Mai ales cele asortate. E unul din domeniile la care nemtii chiar se pricep (normal ca trebuiau sa gaseasca cu ce sa asorteze tonele de cartofi pe care le mananca).La fel de bune ca cele facute acasa in Romania. Verde.

10. Dulciurile- bune si ele. Ceva mai bune decat la noi. Si sigur dau dependenta. Si nenorocitele suficient de ieftine ca sa te imbie de pe raft. Portocaliu (pentru ca sunt bune dar sunt un pericol pentru greutatea noastra in egala masura).

11. Cheapsurile- mult mai putine decat in Romania. Sortimentatia (chiar si in supermarketurile mari e mult redusa- nu mai zic de jumatatea de raft ce le este atribuita in supermarketurile mici). Sticksurile si covrigeii sunt majoritari, Radu mananca la greu Tortila si eu Pringles (sau echivalentul lor). Nu exista popcorn sarat la punga (gata facut)ci doar dulce (asta au luat-o de la americani cred).

12. Produsele de baza (faina, zahar, ulei, ulei de masline) costa la fel ca si in Romania. La faina am dubii de fiecare data cand folosesc caci faina standard e 450 (nici cand de faina 000) si stau tot timpul in dilema daca sa pun sau nu praf de copt (creste ori nu creste etc).Verde

13. Bauturile. Vin nu am luat niciodata, Radu are berea lui preferata (2 sortimente) si in rest ocazional sucuri de fructe la cutie (ca si in Romania). Cola la doza de 0.33l pentru cand plecam in tura si vrem sa gustam si sa savuram fericirea (functioneaza :) ). Nu cumparam apa, ci bem de la robinet (ca si in Bucuresti dealtfel). Verde.

14. Si am lasat la urma fructele si legumele petru ca ele sunt partea spinoasa a Germaniei. Sunt varza (cel putin alea din supermarket). Cum la oamenii astia cresc doar mere si radacinoase, o foarte foarte mare parte din fructe si legume sunt de import. Asa ca imaginati-va : culese cu 2 saptamani inainte cand erau inca verzi, parguite pe drum si ajunse pe raft…la mine in camara trebuie sa mai stea vreo 7-10 zile ca sa devina comestibile. Totul standardizat pe dimeniune si individual ambalat. Si mai ales in 75% din cazuri cu un gust ce nu are de-a face nimic cu amintirile mele. Al doilea bai cu fructele si legumele este ca avem impresia atat eu cat si Radu ca acestea nu au fibre. Prin vara chiar nu imi dadeam seama ce se intampla caci desi mancam salate etc, problema devenea grava.

Cand am ajuns in Ro pentru o saptamana si am mancat "normal"-adica fructe si legume din piata, totul s-a rezolvat inca de a doua zi. Acum pur si simplu trebuie sa am grija ce gatesc : fasolea verde sau boabe, spanacul su varza nu au voie sa lipseasca din meniul saptamanal, eventual la nevoie asortate si cu niste iaurt cu musli :).

Am vazut ieri pe FB o imagine ce era impartita in doua parti : una cu legume si fructe si una dulciuri, fructe etc ce spunea cam asa: "daca alimentele pe care le mananci se pot strica, atunci sunt si sanatoase pentru tine"….De cand stau aici incep sa am niste dubii caci fructe care se strica dupa 2 saptamani sau portocale ale caror coaja se face ca o platosa si in interior raman suculente nu sunt treaba normala si parca simt toate chimicalele din ele atunci cand le tin in camara si vad ca nu se mai strica odata…Rosu.

Doar ca sa va faceti o idee ce inseamna la nemti cu sos...

Si acum, dupa aceasta ampla dare de seama, ma duc la cantina sa mananc (noroc ca am scris postarea asta inainte de masa). Din pacate ieri seara am esuat lamentabil in pregatirea unui aluat frantuzesc care trebuia sa fie parte din quiche-ul cu broccoli pentru azi, asa ca nu imi ramane decat sa mananc la cantina. Azi e miercuri, deci e zi de snitel (vineri e zi de peste, joi de gulas si luni si marti nu mai tin minte). 

Aoleu si sa nu uit, sa ii spun ca vreau doar putin sos ca altfel iar mi se scalda mancarea in sosul ala alb si dens, cu aspect de maioneza si gust imposibil de reprodus in scris.

Ceasul bate miezul zilei. O zi de duminica ce a inceput cu ninsoare ca in povesti ce lasa in urma ei fulgi care iti raman agatati in caciula matoasa si dispar in clipa urmatoare. E prea cald pentru fulgi si toata zapada asta ce cade din cer se metamorfozeaza intr-o umezeala rece si bolnavicioasa ce ii tine pe toti departe de strazi. Inchisi in casa, inca trezindu-se dupa micul dejun copios si prelungit si pregatindu-se pentru inca un episod din serialul politist Tatort ce ruleaza de ani de zile in aproape acelasi format.

Pe peron e liniste. Doar cateva perechi de pasi isi lasa urmele efemere pe cimentul ud iar umerii se zgribulesc inca sub gecile inca groase (de iarna).Trenurile vin si pleaca ritmic, la fiecare 10 minute. Fiecare isi asteapta trenul, se urca si pleaca…spre casa, caci pe o asemenea vreme nu e destinatie mai buna. Doar el sta locului, pe unul din scaunele din randul de pe mijlocul peronului. Nu e nici tanar, nici batran, nici sarac, nici cu bani, nu e nicicum si nu se integreaza in peisaj. Sa stai sa freci menta in gara rece nu e treaba usor de inteles. Din rucsacul aruncat neglijent pe scaunul de langa scoate o punga de hartie si din ea o bucata de paine pe care incepe sa o sfarame in maini. Din faina care ii cade la picioare si din miscarile viguroase ale palmelor sale iti dai lesne seama ca e paine uscata de cateva zile. In curand apare primul. E negru si bine infofolit. Si apoi altul gri si unul inspicat si tot asa. Se strang pana la urma vreo 7-8 pourmbei la picioarele sale ce se infrupta din painea uscata. Daca pentru oameni ninge cu fulgi mari, pentru porumbei, din cerul lor (al porumbeilor) ninge cu fulgi marunti buni de mancat. Nu e ca si cum ar fi nemancati caci toti sunt bine imbracati si nu doar cu pene. Cine stie ce specialitate de paine e asta. Poate o painicuta cu ou sau poate una cu lapte sau cine mai stie ce (brutariile sunt pline de tot felul de chifle cu si fara seminte, atat de bune cand sunt proaspete). Barbatul le rupe mici farame cu o rabdare de inceput si sfarsit de veac. Alte trenuri vin, alte trenuri trec, alti calatori il privesc cu coada ochiului sau de la adapostul geamului de sticla dar lui nu ii pasa. El este in lumea lui, pe care o imparte cu atata dragoste cu toate necuvantatoarele. E greu din cale afara in locurile astea sa gasesti oameni care sa dea dezinteresat. Totul are un pret si totul trebuie calculat. Caini care sa se pripaseasca la picioarele tale si cu care sa poti schimba o vorba nu sunt, pisici pe care sa le mangai si care sa iti intoarca un tors prelung iarasi nu se gasesc. Au ramas doar pasarile care isi ofera dezinteresat cantul. De o luna si jumatate, dimineata, cand deschide fereastra le aude cum vestesc primavara. Ele canta si cheama… si primavara nu mai vine.

Un clip in primul rand pentru parintii nostri si apoi pentru noi. Nu e nevoie de engleza pentru a intelege mesajul...imaginile spun totul si mesajul e atat de simplu: ai grija ce faci cu viata ta, caci sanatatea sta si in mainile tale. Si asta nu inseamna doar sa nu mananci la KFC, ci inseamna sa faci ceea ce iti place, sa ai timp liber pe care sa il savurezi in tihna, sa ai o viata de familie si prieteni care sa te implineasca si sa faci sport! Si nu te apuca de asta peste un an, doi, sau cand bolile iti dau tarcoale, caci atunci nu va mai fi loc decat pentru regrete.

Pana dupa sarbatorile de iarna, desi mersesem regulat cu mijloacele de transport in comun nu m-a intrebat nimeni de bilet. Ajunsesem sa ma intreb daca chiar exista controlori in Berlin, desi banuiam ca mai toata lumea are bilet. Insa nu imi puteam dovedi asta. Pana cand, dupa sarbatori au inceput sa apara. In ultimele 4 saptamani, de 4 ori am prins controlori in mijloacele de transport in comun. Intr-o singura zi, de 2 ori chiar si nu am putut scoate niciun sablon privind frecventa/regularitatea controalelor. Mai derutant pentru ochiul meu neavizat este ca nici nu ii recunosti. Controlorii din Sbahn nu poarta uniforma ci haine civile si sunt imbracati in cel mai banal mod posibil. In uniforma pe care o folosesc 80% dintre nemti : pantaloni, jacheta de firma ca sa nu te ploua si sa nu te ninga, rucsac/geanta. In trenuri, vagoanele sunt cuplate 2 cate 2, se urca fiecare dintr-un alt capat si pana la urmatoarea statie verifica titlurile de calatorie ale tuturor.

Bilantul ? Incomparabil cu ceea ce este in Romania. Cred ca de 2 ori am vazut un om gasit fara bilet din 17-20 de pasageri cati erau in vagonul meu. Alteori niciunul.

Cifrele oficiale spun ca ar fi cam 4% blatisti. Ceea ce nu e mult in conditiile in care amenda nu este mare (40 de euro, biletul este scump: 2.4 euro/3.1 euro in functie de distanta pe care vrei sa o acoperi) si in conditia in care pentru trenuri, metrou sau tramvai nu trebuie sa validezi biletul (in autobuz urcarea se face oricum pe la sofer caruia trebuie sa ii arati biletul/abonamentul).

Totusi dupa cum citeam intr-un ziar local, acesti 4% sunt oricum mari si provoaca pagube de 20 de milioane de euro pe an. In plus se doreste majorarea cuantumului amenzii de la 40 de euro (plafon stabilit acum 10 ani) la 60 de euro. 

Cum e vazuta o asemenea propunere ? Ca la noi ! Calatorii se plang ca biletul e prea scump si ca ar trebui imbunatatita siguranta din transportul in comun (mai ales din Metrou). Regia de transport spune ca ceva mai multi bani nu i-as strica pentru autobuze noi si alte facilitati pentru persoanele cu dizabilitati. O da, dar inca nu au venit in Romania sa constate ca noi inca suntem la stadiul rampelor de acces pentru persoanele cu dizabilitati. Aici persoanele imobilizate intr-un scaun cu rotile nu au nicio piedica evidenta si se pot misca independente prin oras, la cumparaturi si chiar sa mearga la serviciu (am o colega in aceasta situatie). Pana la acest grad normal de acceptare si de integrare va mai curge multa apa de Dambovita noastra caci inertia e mare atat din partea autoritatilor, cat si la nivelul mentalitatii individuale.