Un filmulet trimis de Andrei a rascolit in mine o umbra de revolta impotriva tuturor care calca in picioare o gandire dreapta si "verde", imptriva mentalitatii de a nu face nimic si de a intoarce spatele problemelor.
Ma deranjeaza atunci cand mi se fura un lucru la care tin, un lucru care ma scoate din multime, un lucru cu care nu deranjez pe nimeni. Si detest sentimentul de a te stii furat.
Furtul de biciclete l-am constat pe pielea mea este in floare atat la noi cat si in alte capitale. Dupa ce ca in Bucuresti pentru a merge la serviciu cu bicla trebuie sa faci fata cu brio traficului fiind si sofer si pieton in acelasi timp si neincurcand pe nimeni, trebuie sa mai stai si cu frica in san ca atunci cand ti-e lumea mai draga dispare.
Dovada cat e de usor...
Merida, prima mea bicla e dulce amintire. Intr-o dimineata a disparut de pe scara blocului. Am suspectat inital vecinii dar apoi am aflat ca a fost o razie de bicle in zona...Nu stiam pe atunci ca are sanse sa ajunga cu 200 de lei in targ ca vorba aia, stateam aproape.
Apoi am aflat ca avem interfon degeaba si la etajul 2 stau noaptea tineri si se drogheaza,dupa aceea am aflat cat de simplu e sa tai un lant si ca atunci cand se da semnalul se fura si bicle de zeci de milioane dar si bicle de 2 milioane....
O placere simpla si autentica s-a intrerupt...
Intre timp am revenit pe bicicleta si meditez continuu la sisteme antifurt...o sa ajung ca Em sa umblu cu bicla cu 3 lanturi pe principiul ca cine s-a fript cu ciorba , sufla si in iaurt...
