mai 2011

sâmbătă, 28 mai 2011

Masa critica

A trecut 1 luna de la Masa Critica din aprilie la care am participat asa ca nu stiu cat de bine se potriveste un bilant/un feedback, dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

Desi ploaia a avut intentia sa ma impedice sa particip la CRM, pana la urma, cu greutate am reusit sa imi tin promisiunea, asta si cu ajutorul lui Andrei care m-a tinut la curent de la fata locului, cu derularea traseului si astfel am putut sa fac jonctiunea cu grupul pe la Piata Victoriei.
Totusi a fost un eveniment care nu m-a impresionat, desi am fost parte din el, astfel incat nu vad cum i-ar putea impresiona pe cei care nu erau pe bicicleta, sau mai rau, care erau la volan.

Ce mi-a placut:
-s-a mers leger, si plutonul a fost mentinut cat de cat compact;
-s-a asteptat repararea unei pene

Ce nu mi-a placut :
-faptul ca nu s-au respectat pe deplin semnele de circulatie, acest lucru nefiind un bun exemplu pentru conducatorii auto
-faptul ca acolo unde existau piste nu s-au folosit (de exemplu pe Kiselef), desi acele piste chiar sunt bine gandite, fara borduri, fara intreruperi etc
-Dar mai ales: galagia monstruoasa pe care o facea un tip cu o goarna. Totul iesea de parca eram pe stadion, desi eu am inteles-o ca pe o manifestatie linistita, in care sa arati ce oameni de carcater sunt biciclistii si ca avem si noi dreptul sa facem parte din trafic, atata timp cat nu incurcam lucurile pe carosabile/pe trourar, faptul ca avem si noi drepturi (dar pe care nu e nevoie sa ni le strigam in gura mare)
-foarte putini participanti purtau casca si si mai putini purtau vesta reflectorizanta. Nu toate bicicletele erau dotate cu lumini (macar spate).

sâmbătă, 21 mai 2011

Thought of You

Thought of You from Ryan J Woodward on Vimeo.

marți, 17 mai 2011

600 m

Am inceput sa cochetez cu mersul la innot prin vara anului trecut, cand, dupa Triatlonul fara asfalt m-a cuprins asa un avant cum ca as vrea sa innot mai bine decat voiniceasca mea fara sare si piper. Cum Radu deprinsese tehnica innotului crawl cu capul in apa, si respira cat de cat corect, l-am luat pe post de profesor. Ironia sortii este ca in scoala generala invatasem sa innot cu capul in apa, si sa respir pe o parte anume (respiram pe dreapta pe atunci), dar am uitat cu desavrasivre cum se face, peste ani.

Primele incercari la strand la Cara nu s-au soldat cu rezultate spectaculoase, si daca am invatat usor usor sa respir pe o parte, cand venea vorba de dat si din maini, erau prea multe actiuni de facut in acelasi timp, si ma incurcam. Oricum m-am apucat toamna, destul de tarziu de aceasta activitate, si dupa 3-4 iesiri la bazinul in aer liber a venit vremea rece.

Apoi am mai cochetat cu experienta pe franturi de bazin in concediu, dar in apa termala nu ai prea mult spor la innotat. Totusi e drept ca la fiecare nou contact cu apa, simteam ca se mai aseaza cate o caramida. De exemplu acum puteam sa respir in ce ritm doream, la 2 batai, la 3 sau la 4. Am citit cateva chestii pe net, m-am uitat pe la niste filmulete pe youtube si am constatat ca cel mai bine ar fi daca poti sa respiri la 3 batai. Zis si facut, asta a mers usor...

Am revenit cu Radu in primavara la Diamond unde mergem din cand in cand, seara tarziu cand e destul de liber. Pasul cel mai greu a fost sa imi coordonez, pe termen lung, bratele cu respiratia. Initial nu imi iesea decat cate un bazin, si asta, nu fara efort. In a doua experienta la Diamond deja dadeam 1 sau 2 bazine legate, si am strans ceva bazine in total, dar nimic constant si in plus, mergeam ca “pisatul boului” (nu in sensul de incet) ci in sensul de stramb/serpuit/fara directie.

A treia iesire la Diamond, imi propusesem sa leg 4 bazine (sa sar de la simplu la dublu). Am fost intr-o pasa excelenta si la bazinul 4 nu imi venea sa ma opresc. Abia incepusera sa se lege lucrurile, si respiratia se calmase din gafaitul de inceput, simteam ca incep sa ma inteleg cu apa si cu ritmul. Imi dau seama cat de bun ar fi un bazin de 50 m in care nu ai perturbari de genul, ajungi la capat, schimbi si tot asa. Si am mers asa, din bazin in bazin: ma opresc dupa bazinul 5, 6, 7....Pana la urma m-am oprit la bazinul 8.

Se stransesera abia 160 m si targetul meu de 750 m pana la Rusalii era inca departe. Mi-am facut un plan indraznet in minte, in care nici eu nu credeam, de genul daca innot in urmatoarele 4 saptamani: 15, 20 ,25 ,30 de bazine ma apropii de target. (ps: bazinul la diamond e doar de 20 m).

A patra iesire a inceput cam fara chef. Veneam fix dupa EcoMarathon si febra musculara ma astepta la cotitura daca nu faceam ceva. Asa ca am facut, m-am lasat trasa de Radu si am ajuns la Diamond, desi fiecare particica a mintii ma intreba de ce fac asta. Mi-era chiar frig si imi doream mai repede niste apa termala decat bazin. Chiar imi daduse prin minte sa incerc sauna, caci eram singura in tot vestiarul de la fete, si la piscina era pustiu. Dar de sauna m-am calmat ca au venit 2 pitipoance si m-am grabit in bazin sa imi ocup culoar. Pentru a combate febra musculara am zis ca dau 1-2 ture de bazin, cu pluta, doar din picioare. Chestie care nu a mers, decat jumatate de bazin. Am obosit repede caci mai mult mergeam in spate sau stateam pe loc decat innotam (am ajuns sa o inteleg si eu astfel pe Oana, care imi spunea ca ea nota si in loc sa avanseze mergea ca Racul-deci se poate). Asa ca las deoparte pluta si ca sa ma incalzesc incep sa innot.

Ajung la 10 bazine si inca merge, deci targetul de 15 e fezabil. Ajung la 15 si inca merge, ba merge chiar foarte natural. Asa ca nu ma opresc. Devin un mic peste si ma simt bine. Nu trag foarte bine, dar respir fara efort, din ce in ce mai natural si fara sa ma mai gandesc. 20 de bazine, imi trece prin gand sa ma opresc, dar totusi, daca as putea duce pana la 500m avand in vedere ca nu sunt chiar asa de obosita. Intre bazinul 20 si 30 mi-a fost cel mai greu. Mai intai pe la bazinul 22-23, cand deja simteam ca bratul stang a devenit de fier si d-abia ma mai folosesc de el (senzatie care a trecut insa fix la bazinul 25, asa ca am mers inainte J ) si apoi dupa bazinul 27, cand deja d-abia asteptam sa vina sfarsitul bazinului sa schimb directia. Am tras din greu de mine pe ultimile 3 bazine, dar la sfarsit, cand s-au implinit cele 30 de bazine am fost nespus de bucuroasa. Probabil a fost declicul care de acum o sa ma tot cheme la innot, pentru a innota mai mult sau mai repede, pentru a dezvolta si o alta relatie cu apa, pentru ca la mare sa ma pot desprinde de siguranta malului/a pamantului de sub picioare.

Si nu e nevoie de prea mult ca sa innoti: un costum de baie, o casca si o pereche de ochelari.

In Bucuresti cel mai greu e sa gasesti locul in care sa faci asta la un pret rezonabil insa....

luni, 16 mai 2011

Cantec de Gheata si Foc

Disclaimer: Aceasta postare nu este o recenzie de cititor. Am uitat cum se mai fac recenziile, comentariile, cum sa mai scriu ceva pertinent de cand nu am mai exersat deprinderea aceasta in timpul orelor de romana din liceu. Nu am citit niciun material informativ legat de autor ca sa vad ce e cu el, si nici prea multe carti fantasy n-am citit (in afara de Lord of the Rings-dar stati linistiti, nu o sa fac comparatie cu acea carte, asa cum pana la urma se ajunge inevitabil in alte bloguri, asupra carora mi-am aruncat o privire in diagonala).

Primele 2 carti (Urzeala tronurilor si Inclestarea regilor= 4 volume in total) stiu ca le-am cumparat demult, cand inca stateam cu Radu in Drumul Taberei, de Craciun. Nu mai stiu de ce am ales-o pe aceasta si nu o alta din aceeasi categorie Fantasy. Pana la urma tot eu am ajuns sa o citesc prima. Nu stiam la momentul respectiv ca vor urma noi volume etc. Le-am devorat pe acelea si apoi pauza, am uitat de ea, pana cand mi-a cazut in maini continuarea (ma rog cat s-a publicat in limba romana). Si atunci cu 5 volume noi si proaspete m-am readancit in lectura (practic Iuresul sabiilor are 3 volume, si Festinul Ciorilor doar 2). Si cum spun m-am readancit am facut ceea ce nu faceam demult- am citit serile cand veneam de la serviciu, capitole intregi, chiar si jumatate de carte, la lumina veiozei, pe o muzica in surdina pusa de Radu, uitand de mailuri si alte obligatii.

Cum Martin nu are obieceiul de a-si deschide cartea printr-un rezumat, a durat ceva pana mi-am reamintit evenimentele din cartile anterioare insa ceea ce imi place la Martin e ca are viziune de regizor. In momentul in care deschizi o carte, prin faptul ca fiecare capitol este dedicat cate unui personaj prinicpal, in 5 capitole investighezi jumatate de lume, esti pus instantaneu la curent cu ce se intampla in nord, in sud, in Orasele Vechi etc. Este acolo un fel de scenariu, ascuns, care sigur va folosi si va ajuta la punerea in scena/pe pelicula a cartilor.

Dar mai presus de toate, cu ceea ce ramai dupa ce il citesti pe Martin este impresia de saga. Dar una adevarata mare, cat jumatate de lume. Granitele trilogiei sunt depasite si desi Harry Potter are 7 carti (fiind o poveste suficient de mare), nu se compara cu multitudinea de personaje (la sfarsitul cartii nr 4, sunt zeci de pagini doar cu prezentarea Caselor/Familiilor si personajelor care apar in carte)...si sunt urias de multe personaje. De fapt managementul personajelor m-a prins cel mai tare.

Faptul ca fiecare capitol e axat pe un personaj iti creeaza o gandire: ia sa vedem ce a mai facut Cersei, sau Sansa, sau Daenerys. In jurul personajelor lumea graviteaza, se dezvolta, se schimba, ele insasi evolueaza, dar atentia e focusata pe cel care da titlul capitolului si mai putin pe intamplari. Mie una mi se pare ca daca s-ar fi construit cartea din locatii/spatii de genul Debarcaderul Regelui, La Zid etc, totul era mult mai static, si pierdeai foarte mult din viziune. Ajungeai sa ai un narator omniscient cu o viziune unica. Pe cand asa, un eveniment este compus din viziunea a N personaje. O batalie e disecata si vazut prin ochii Regelui, adversarilor, personajelor pasive, etc.

Nu am citit foarte multe carti bazate pe o gestiune a personajelor si poate tocmai asta ma uimeste si imi place. Scriitorul ramane omniscient si omnipotent, de asta sunt sigura si ne reamineste si el cand are ocazia, pentru ca, atunci cand ai tendinta de a uita acest apect, atunci cand intrii prea mult in scena si atentia iti e focalizata pe subiect, cand te identifici cu locurile, cu ce se intampla la Debarcaderul Regelui sau in Nord, atunci Martin intervine, si iti arata ca nu, lumea nu se creeaza singura, in spatele ei sta cineva mai puternic . Iar interventia deobicei inseamna a curma in mod brusc un fir narativ, si de cele mai multe a schimba destinul unor personaje, pe neasteptate, imprevizibil. E ca si cum ai avea o tabla de sah, in care un Dumnezeu orb transforma pionul in regina si regina in pion, distruge cai si nebuni, fara un motiv anume, schimband brusc regulie jocului, nebunul mutand pe orizontala/verticala, iar calul in diagonala. Cu strategia asta, recunosc ca m-a prins repede, si desi uneori ai niste indicii si “mirosi” pericolul, alteori acesta loveste din plin cand te astepti mai putin. Este un suspans pe care autorul il educa si il induce cititorilor sai prin raportarea la experiente anterioare. Ai impresia ca in carte sunt 2-3 personaje care stiu regulile jocului (Tyrion, Degetel (atunci cand ii spune Sansei sa invete, sa fie pregatita, pentru a juca la momnetul potrivit Jocul Tornurilor)), dar atunci cand incepi sa crezi prea mult in asta, Martin isi ascunde personajele, pe care sigur le va umple de viata cateva carti mai tarziu..

Nimeni nu este in siguranta in lumea lui Martin, de la simplii tarani, care cad victime maniei regilor sau hotilor, de la femei violate, copii omorati pana la regi ucisi de aliati, de familie. Peste tot pluteste neincrederea, suspiciunea, totul incepe la varste fragede si se sfarseste de obicei repede.

Atunci cand mi-a dat Muha cartile si am vazut ca urma “ A storm of Swords” m-am si gandit ca acum, Martin isi va lua tributul pentru ca pana acum m-a aparat de batalii nesfarsite, gen evul mediu, care nu prea ma entuziasmeaza, dar Martin si personajele lui Martin traiesc pentru actiune, si am inceput sa apreciez nota unica a scriitorului, care pe buna dreptate, pentru a duce la drum lung atatea carti avea nevoie de elemente de istorie, mitologie, religie etc, pe care le impleteste,le amesteca, le grefeaza, dar nu iese o tocana dizgratioasa asa cum ne-am putea astepta ci o lume diferita, usor de inteles pe alocuri, populata in mare cu oameni, asezari etc dar guvernata de alte legi. Nu inventeaza neaparat o religie, sau o limba ci preia cate putin de aici,cate putin de dincolo, pentru ca fiecare cititor sa gaseasca ceva cunoscut, ceva la care sa se raporteze:

-castele reci si cu cripte -gen gotic, parca desprinse din recea Anglie

-religii care penduleaza intre politeism (cei Religia celor 7) si monoteism (Zeul Innecat, Zeul Focului pe care il slujeste Melisandre)

- alchimisti amestecati cu Maesteri cu dubla functie de vindecator/profesor/sfatuitor

- fiinte fabuloase: dragoni, ciori cu 3 ochi

- franturi de mitologie nordica (iarna cea lunga (vine iarna, indemnul casei stark e posibil sa nu fie lipsit de sens in final), poate doar o metafora pentru a pregati confruntarea cu Ceilalti)

-antiteza intre nume comune (ridicate la rang de nume proprii): Ceilalti, Nimeni versus nume originale, Daenerys, Tyrios

-un razboi intre gheata (Ceilalti) si foc(Dragoni), antiteze intre un timp istoric foarte bine cunoscut de nobili si viata scurta a multora din roman, intre viata lunga a unui Maester si moartea care ii pandeste pe copii la tot pasul.

-franturi lingvistice (Valar morghulis ) care se repeta ca un laitmotiv etc

Faptul ca inca aceasta saga nu a fost terminata e un avantaj si un dezavantaj....dupa ce termini cartea, intrii cateva zile in sevraj, pana gasesti o alta ocupatie interesanta (si zic asta pentru ca mai am putin si termin tot ce s-a publicat momentan), dar totusi, toti cei care l-au citit pe Martin asteapta finalul, cu interes, sunt toti egali, nerabdatori, curiosi. Este rau cand nu poti termina ceva, dar trebuie sa recunosc ca si asteptarea este placuta in felul ei.

sâmbătă, 14 mai 2011

Vineri 13

Din nou in sa dupa mai mult de o saptamana de pauza, nedorita, din cauza ploii…

Sunt uimita de naturaletea cu care ma urc in sa, si pedalez, efortul minim pe care il depun. M-am odihnit fizic, pe saturate dupa EcoMarathon si cum spunea si Radu, Miercuri dupa ce a iesit la alergat, ma simt usoara ca un fulg.

In plus multe s-au schimbat de cand nu am mai mers cu bicicleta la serviciu.

In parc pamantul e mocirlos, dar afara e cald si se va usca repede.

Copacii infloriti au disparut, tot e verde, un verde crud si proaspat, puternic, dupa ploaie. Doar castanii au ramas stingheri cu florile lor drepte ca niste lumanari.

Oamenii care alearga dimineata au schimbat bluzele lungi si marea lor majoritate au trecut la tricouri (in sfarsit! Caci eu alerg in tricou de prin martie).

In plus s-a deschis sezonul la baile de soare de dimineata caci am vazut primul domn care si-a intins paturica la granita dintre soarele de pe cer si umbra unui copac batran, putin izolat, pe un colt de insula.

Mai departe, cand intru pe Baicului o doamna de etnie rroma cu un copil de mana arunca o hartia la cosul de gunoi. Speranta nu a murit!

Cainii de pe Dna Ghica nu ma mai latra, vine caldura si soarele le va suge si ultimul strop de energie si vor sta doar tolaniti la umbra, intr-o nemiscare-conservare dictata de instinctul de supravietuire.

Ma gandesc cate lucuri vezi cand te misti, cand te deplasezi, cand te scufunzi in lumea de la suprafata si nu in cea din subteran si sper sa nu imi pierd toate gandurile pana ajung la job.

Legat de job, am timp sa ma gandesc la oamenii din jurul meu...Stiu atat de putin despre ei, sau mai bine zis stim atat de putine, iar ceea ce stim e atat de superficial despre colegii nostri.

De exemplu despre Alex. I-am descoperit blogul intamplator, doar pentru ca in sursele de trafic regasisem un URL pe care nu il cunosteam. Si m-am apucat sa il citesc, si m-am mai gandit ca mai sunt o multime ca el,oameni cu o viata total diferita in afara serviciului, oameni cu personalitate, pe care aici si-o pierd in rutina...si mi-am propus sa ii cunosc mai bine pe cei din jurul meu, si mai ales sa inteleg cine sunt ei cand pleaca de la job...

miercuri, 11 mai 2011

Reclamatie Metrorex

Toata povestea a inceput intr-o zi ploiasa de martie cand ploaia ne-a prins prizonieri in Piranha si nu aveam niciun chef sa pedalam prin udatura si pe vifornita spre casa.

Asa ca ne-am bagat la Metrou, sa beneficiem de noua facilitate pusa la dispozitie de cei de la Metrorex-accesul permis cu bicicletele si in timpul sapatamanii, dupa ora 21.00, despre care citisem chiar pe site-ul lor si care era valabila de prin ianuarie.

Momentul 1: la cartele si la paza din statie: nu avem nicio problema, ba chiar suntem ajutati cu validarea multipla a cardului Activ

Momentul 2: ne suim in tren. Il vad de departe pe dl agent de paza ca vine spre noi. Se baga in vorba, cu observatii de genul " sa nu zgariem trenul " etc; apoi ne spune ca nu e voie cu biclele la metrou, decat sambata si duminica, cum scrie pe anunturile din trenuri si statii.

Eu ii explic pret de o statie ca s-a schimbat si ca pe site-ul Metrorex scrie ca e voie , in zilele lucratoare, seara, si nu e vina mea ca ei nu sunt informati.

Eroilor: vine mecanicul de tren cu aceleasi texte pornit sa ne dea jos. Eu continui sa sustin ce am citit pe site si ii spun ca nu sunt vinovata ca angajatii nu sunt informati si anuturile nu sunt schimbate, dezinformandu-i si pe ceilalti calatori. Nu ne da jos.

Spre Izvor: il aud pe mecanic cum vb prin statie despre treaba cu biclele si smulg doar o frantura de replica,ceva de genul si de ce nu ne-ati anuntat si pe noi. Scuze nu stie sa isi ceara

Nu ne mai deranjeaza nimeni pana la Dristor.

Totusi cu un gust amar, ajung acasa, gasesc anuntul, il printez si bonus scriu o reclamatie la Metrorex, asa ca sa imi descarc nervii:

"Buna ziua,

Conform siteului dumneavoastra http://www.metrorex.ro/_read163-1, incepand cu data de 17.01.2011 se permite accesul cu bicicletele si in zilele lucratoare incepand cu ora 21.00.

In primul rand pot sa va spun ca salut initiativa (weekenduri si seara in timpul saptamanii), mai ales ca folosesc zilnic bicicleta ca mijloc de deplasare in Bucuresti si nu doar pentru recreere. Dar o ploaie venita din senin sa zicem sau o defectiune etc poate oricand deturna planurile pentru un retur spre casa pe doua roti.

DAR, mi-as dori foarte mult ca intregul personal care lucreaza cu publicul sa fie informat in legatura cu aceasta schimbare pentru a evita discutii penibile cu personalul de paza din trenuri si chiar cu mecanicul trenului.

Anunturile puse in trenuri sau in staii, nu ajuta nici ele deloc, deoarece acolo este specificat doar weekendul si de la ele pleaca in general intreaga discutie despre o eventuala folosire a serviciilor Metrorex in timpul saptamanii (seara dupa ora 21 cand metroul este mai liber) de catre biciclisti...

In speranta unei mai bune informari la toate nivelurile,

Mihaela Diaconescu."

Tacere mult timp dupa aceea, dar nu ma asteptam sa primesc un raspuns. Umblu insa cu printul in rucsac," just in case".

Martea asta: Din nou ploua, din nou la Metrou.

Momentul 1: la cartele ok; agentul de paza din statie insa se sesizeaza si ne ia la rost: Unde vrem sa mergem cu biclele. Am printul pregatit, dar se pare ca nu il convinge. Imi spune ca nu e oficial si nu prea ii pasa de ce scrie pe site daca ei nu au fost informati. Eu insist. Nenea ia printul si merge la tanti de la cartele care da verdele. Asa ca nenea devine super amabil si ne deschide si poarta verde. Si de aici povestea se incheie, pana la Dristor nu ne mai deranjeaza nimeni.

Acasa insa pe mail gasesc raspuns de la Metrorex, politcos, amplu, plin de disponibilitate, desi intarziat:

Buna ziua, stimata doamna Mihaela Diaconescu,

Incep prin a va multumi pentru ca v-ati facut timp sa ne scrieti. Desi primesc zeci de scrisori zilnic, fiecare aduce ceva nou, interesant.

Dupa ce (si pentru ca) multi dintre calatorii nostri ne-au transmis astfel de sugestii, administratia Metrorex a luat deciziile referitoare la biciclete despre care deja stiti. Prin urmare ne-ati fost de mare ajutor.

Suntem in plina campanie de instruire, reinstruire a personalului nostru, nu numai referitor la accesul bicicletelor, ci si referitor la comportamentul fata de publicul calator, pentru ca s-au constatat unele neajunsuri; instruim, evaluam, trimitem din nou la instruire si tot asa, pana invatam sa ne comportam asa cum trebuie. Speram ca intr-o perioada scurta sa se vada si rezultatele.

S-a dispus anunt prin statia de radioficare referitor la regulile de calatorie in metrou, inclusiv cele referitoare la accesul bicicletelor.

Va prezint in continuare, stirea de presa legata de biciclete:

Metrorex se numără printre companiile care derulează programe ecologiste. Totodată, urmăreşte permanent creşterea satisfacţiei clienţilor, călători cu metroul, inclusiv a bicicliştilor, aceştia fiind un segment important al publicului călător. Mersul pe bicicletă ajută la păstrarea aerului curat. Folosind bicicleta până la metrou fiecare utilizator contribuie la reducerea amprentei de carbon lăsată în natură. În oraşele din ţările occidentale, în ultimii ani, se investesc din ce în ce mai mulţi bani în ecologie şi protecţia mediului şi se pune tot mai mult accent pe transportul de călători ecologic (electric) şi mai ales, pe promovarea lui, mai presus de maşina personală. Guvernele unor ţări investesc bani mulţi în cercetarea posibilităţii apariţiei de surse noi, eficiente şi ecologice, de producere a energiei electrice, iar în ţări precum Franţa sau Germania, se redescoperă frumuseţea, eficienţa şi fiabilitatea transportului electric public. Prin urmare, alinierea la standardele europene precum şi adaptarea la cerinţele publicului călător a determinat iniţierea şi continuarea proiectului „Cu bicicleta la metrou”.

Aşadar, începând cu data de 17.01.2011, va fi permis transportul bicicletelor cu trenurile de metrou şi în zilele lucrătoare, după ora 21:00. În zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale accesul va fi permis pe parcursul întregii zile ca şi până acum. Accesul cu bicicleta în trenurile de metrou este permis numai în primul vagon, în sensul de mers, în zona din spatele cabinei de conducere a trenului. Pe parcursul călătoriei, bicicletele sunt asigurate de posesor astfel încât să nu afecteze confortul şi siguranţa călătorilor şi să nu deterioreze interiorul vagonului de metrou. Pentru transportul bicicletelor nu se percepe nicio taxă suplimentară, iar accesul se face prin porţile de acces destinate persoanelor cu nevoi speciale, după validarea legitimaţiei de călătorie.

Prin măsura adoptată Metrorex contribuie la reducerea poluării şi prin aceasta a impactului negativ asupra sănătăţii populaţiei precum şi la reducerea necesarului de locuri de parcare în cazul utilizării pentru deplasare a metroului şi a bicicletei, în locul autoturismului personal.

Beneficiarii acestui program ecologist sunt toţi bucureştenii.

Am primit si feedback de la calatori: lumea este foarte multumita; cu rabdare si bani vom imbunatati ceea ce am realizat deja.

Va trimit si un link: http://vimeo.com/22022468 pentru a vedea un scurt film realizat de un tanar calator biciclist, incantat de faptul ca poate sa transporte bicicleta in metrou si doritor sa ii invete si pe ceilalti cum sa procedeze.

Astept impresiile dumneavoastra,

Pana atunci, toate cele bune,

Evelyne Croitoru
Specialist Relatii Publice
Serviciul Cabinet Director General si Relatii Publice
E-mail : - contact@metrorex.ro; evelyne.croitoru@metrorex.ro
Telefon: mobil : (0040) 0746.191.176
Telefon : (0040) 213193601 / 5398
S.C. METROREX S.A.
B-dul Dinicu Golescu nr.38, BUCURESTI

luni, 9 mai 2011

Ce credem că ştie mama?

Gandurile nu imi apartin, le-am primit si eu pe email, dar m-am regasit in ele pana la varsta de 30 de ani :)

La 4 ani - Mama ştie tot.
La 8 ani - Mama ştie multe.
La 12 ani - Mama nu ştie tot.
La 14 ani - Mama mea nu ştie nimic.
La 16 ani - Mama mea ? Ce ştie ea ?...
La 18 ani - Bătrâna asta a copilărit cu dinozaurii...
La 25 de ani - Posibil ca Mama să ştie ceva despre asta...
La 35 de ani - Înainte de a decide, vreau să mă sfătuiesc cu Mama.
La 45 de ani - Precis ca Mama poate să mă îndrume...
La 55 de ani - Ce-ar fi făcut Mama în acest caz ?
La 65 de ani - De-aş fi putut să vorbesc despre asta cu Mama...

Dedicat tuturor mamelor din lume.

sâmbătă, 7 mai 2011

Cu ochi lungi, cu gene lungi-Tudor Gheoghe

O piesa rara pe net- o mica bijuterie,vorbele lui Macedonski si vocea lui Tudor Gheorghe

joi, 5 mai 2011

Toate postarile trebuie sa aiba titlu?

"-Ultimul dragon a murit inainte sa te nasti, spuse Sam. Cum ai putea sa ti-i amintesti?

-Ii vad in vise Sam. Vad o stea rosie sangerand pe cer. Inca imi amintesc rosul. Le vad umbra pe zapada, aud paraitul aripilor de piele, le simt rasuflarea fierbinte, Fratii mei au visat si ei dragoni,iar visele i-au ucis pe fiecare.

Noi palpaim la hotarul profetiilor pe jumatate uitate, al minunilor si al spaimelor pe care niciun om de pe pamant nu poate spera sa le cuprinda."

George Martin-Seria "Cantec de gheata si foc"-Festinul Ciorilor 1

sâmbătă, 28 mai 2011

sâmbătă, 21 mai 2011

marți, 17 mai 2011

luni, 16 mai 2011

sâmbătă, 14 mai 2011

miercuri, 11 mai 2011

luni, 9 mai 2011

sâmbătă, 7 mai 2011

joi, 5 mai 2011

Popular Posts

Arhivă blog

Blogroll

Blogul meu de munte

Ca cetatean responsabil sustin

sâmbătă, 28 mai 2011

sâmbătă, 21 mai 2011

marți, 17 mai 2011

luni, 16 mai 2011

sâmbătă, 14 mai 2011

miercuri, 11 mai 2011

luni, 9 mai 2011

sâmbătă, 7 mai 2011

joi, 5 mai 2011