Oglinda Lunii

Pe masura ce trece timpul invat sa apreciez din ce in ce mai mult legumele si fructele crude, precum si mancarurile de legume pregatite in casa. Valoarea lor adaugata pentru  buna functionare a organismului o stiam si inainte, insa gustul lor nu ma misca in mod deosebit. 

Acum insa vreau sa vorbesc despre gust. Despre salata mea de baby spanac cu mar, portocala si nuci ori migdale, in care aromele se intrepratrund unele cu altele si in care amestecul de culori iti bucura intreaga fire. Nu as da-o pentru nimic in lume pe mancarea inodora, incolora si insipida pe care o mananca zilnic colegii mei de birou: pizza, pene, cartofi prajiti cu pui shanhai, cartofi piure cu ceafa de porc, orez cu legume sau hamburgeri. Aceeasi mancare de pranz ciclata in fiecare saptamana... 

A gati in casa iti ia timp, chiar si banala salata cere o investitie, insa pe langa o optiune personala este un mod de viata care se invata. Gusturile se educa si ele, insa nimic nu este usor daca nu vine dintr-o convingere interioara. Nu vei descoperi peste noapte cat gust poate avea o conopida cruda asezonata cu condimentele potrivite, ori gustul usor dulceag al pulpei proaspete de nuca de cocos. Mananc in continuare orice, insa papilele mele gustative nu se mai extaziaza la gandul unei merdenele ori al unei pungi de biscuiti de care eram aproape dependenta in Germania.  In schimb, simt imediat lipsa fructelor sau a salatei zilnice si dupa doua zile pe munte as da oricat pe un kilogram de portocale. Visez inca de cand am venit in Romania la rosiile de august mancate cu branza sarata, ori mai aproape, la ciresele de iunie culese in galeti din ciresul de la tara. La inceputul lui ianuarie mi se intampla pur si simplu sa intru in piata fara un scop anume, ci doar ca sa ma plimb, sa ma bucur de culori si de diversitatea care era de negasit in Germania chiar si in plin sezon...

Cum cine a zis? Eu! Eu sunt de parere ca alergatul in oras e plictisitor, iar alergatul la sala, pe banda, e cumplit de plictisitor. Intre doua rele, aleg parcul...Si nu, nu am ajuns la sala de fitness din cauza vremii de afara, ci pentru ca eu cautam de fapt...o sauna. De cand am venit din Berlin si dupa ce au trecut sarbatorile m-am apucat sa gasesc un loc, unde sa pot face o sauna decenta in Bucuresti, fara preturi exorbitante. Prin decenta inteleg sa pot sa stau cat vreau, sa fie dusurile la indemana, o eventuala bancuta unde sa poti sa stai sa te racoresti si sa nu te puna sa te infasori in 10 prosoape. Pana acum am avut doua tentative, una la Complex Sportiv 2000 (in Militari) si a doua la World Gym Academy (la Tineretului). Nici una din variante nu a fost pe gustul meu, astfel incat cautarile au continuat. Ce e drept si eu eram pretentioasa...

Pana la urma am gasit o sala de fitness pe langa statia de metrou Nicolae Grigorescu si cum combinatia standard includea fitness si sauna, am zis ca daca tot am dat un ban, macar sa stau in fata. Cum dintr-un asemenea loc, singurul aparat care ma intereseaza este banda de alergare, iata-ma alergand indoor, cu muzica data la maxim in urechi si cu fereastra larg deschisa sa ma racoresc. In jurul meu nimeni nu rezista mai mult de 15-20 de minute, eu ma incapatanez sa alerg cam 50 si in aceste minute ma tot intreb cum rezista Suca pe banda atata timp. Incep sa il admir si ma gandesc ca eu in curand o sa ma rezum doar la sauna. Si asa, daca vreau sa intru de 6 ori nu imi ajunge timpul. 

Oricum sauna e mult mai interesanta. Acolo poti lua pulsul societatii, acolo intru intr-un mediu cu care nu am nicio tangenta si vad cum traiesc altii si ce "probleme" au alti...Sau altele, mai bine zis.

Cel mai interesant lucru la sauna sunt fara indoiala discutiile despre slabit. Este incredibil cum oamenii pot fi vesnic nemultumit, pentru ca trebuie spus ca pana acum nu am vazut nicio peroana grasa in vestiarul fetelor. Toate sunt femei care arata bine, dar care au un pitic cu muschiul x care nu este suficient de tonifiat sau cu acea urma de colacel de pe burta care nu apare decat atunci cand stau jos. Nu... aceste semne de slabiciune nu i se cuvin unei femei bine, unei femei de cariera ce viseaza sa fie perfectiunea intruchipata. 

Am aflat cu aceasta ocazie tot continutul claselor de cycling, aerobic, tae bo am invatat cuvinte noi precum TRX, stiu ce instructor e mai bland si care le omoara pe saracele fete din picioare. 

E o lume total noua pentru mine este lumea colegelor mele de la job, sunt grijile si preocuparile lor zilnice cu care nu m-am intersectat niciodata...

Sala nu e suficienta? Atunci intra in functiune masajul vacuumul si alte proceduri de zici ca viata lor e impartita doar intre munca si sala. Si e neaparat asezonata cu un hamburger de la McDonald's pe post de mancare de pranz, doi covrigi dimineata, cola si dulciuri de la automat si seara regim cu salata, fructe, iaurt, ceaiuri, ori chiar infometare...

Feedback saune testate pana acum

Complex Sportiv 2000, Militari, Iuliu Maniu//Apusului

Avantaje: pret 20 lei/intrare, timp nelimitat. Curant, modern. 

Dezavantaje: sauna foarte mica (4 persoane si destul de intime), nu exista niciun dus in preajma, pentru a ajunge la vestiar si sa faci dus trebuie sa te plimbi cu transpiratia dupa tine pe parchetul oamenilor. In vestiar nu puteai sta jos sa te relaxezi deoarece existau niste taburete de piele pe care nu iti venea se te asezi si sa le uzi.

Word Gym Academy, Tineretului

Avatanje: Acces facil (aproape de statia de metrou si central), pret ok. Sauna se afla in vestiar, deci acces facil la dusuri si te poti folosi de bancile din vestiar pentru relaxare. 

Dezavantaje: daca sauna e inchisa dureaza foarte mult pana se incalzeste sauna (cam 30 de minute pentru a ajunge la 80 de grade). In plus 80 de grade, asa cum arata termometrul de acolo mi se par cam mult pentru caldura din interior. Cam dupa o ora de cand am inceput programul de sauna, oamenii au inchis sauna (practic nu am prins decat 15-20 de minute la aproximativ 60-70 de grade reali). A fost prima sauna la care mie mi-a fost frig si in care nu am transpirat cum trebuie.

O simt. Stiu ca ea e inca acolo. Uneori isi face simtita prezenta. Fie cu niste dureri musculare prelungite, fie cu o durere de cap de cateva ore dupa ce saptamani in sir uitasem de ea, fie pur si simplu cu mai putina energie decat aveam inainte. Atunci cand o simt ma incearca in acelasi timp sentimente contradictorii precum dezarmare si inversunare...Bun, razboiul e lung si eu nu am aflat inca strategia castigatoare. Dar in egala masura sunt momente cand o admir. Si momentele acestea de introspectie interioara nu sunt putine. Numai atunci cand faci cunostinta cu o simpla bacterie care poate sa fie atat de parsiva, care se poate adapta atat de bine, care se poate fofila de antibiotice, care se poate preface in alte 1000 de boli, care poate fi intr-un cuvant atat de inteligenta supravietuind atator atacuri si adaptandu-se mereu, numai atunci intelegi cat de complexa poate fi viata. Bacteria mea e un organism unicelular ce poate face insa atatea lucruri. Asa ca nu pot sa ma gandesc cat mister si cata complexitate, in acelasi timp, se ascund in graul care creste in ghiveci, in brandusele ce vor scoate capul din zapada mai devreme decat in alti ani, in tantarul care ma va bazai in noptile de vara, in animalele stiute sau nestiute cu care ne impartim teritoriul si nu in ultimul rand, in noi. Fiecare din noi suntem o mica minune si asa ar trebui sa ii vedem si pe cei din jurul nostru si asa ar trebui sa ne vedem si pe noi. In plus noi mai avem o "putere":  noi putem face alte mici minuni pentru intreaga lume cuvantatoare sau necuvantatoare din jurul nostru.

Invata de la toate...inclusiv de la o mica bacterie cu care esti fortat sa coabitezi pentru o perioada de timp.

Iar atunci cand crezi ca nu esti fericit, stai o clipa locului si uitat-te in jurul tau. Fa o pauza, mira-te si fii recunoascator. Fericirea consta in a fi recunoascator pentru ceea ce ai si nu a alerga mereu catre ceea ce nu ai si este la ani lumina de tine.