Eu recunosc ca am cu filmele o relatie tangentiala...pur si simplu simt de multe ori ca timpul pe care l-as petrece uitandu-ma la un film  il pot investi in altceva...nu il vad ca pe un timp pierdut, dar mai repede ca pe un timp investit in ceva mai interesant pentru mine....desi uneori il pierd oricum...

Astfel m-am intersectat doar rar cu filmele si si mai rar cu filme bune, cu filme memorabile, cu filme care sa imi placa.

Daca de multe ori la un roman stiu sa astept ca sa intru in subiect, filmul trebuie sa ma atraga din prima.Despre "Pisica alba, pisica neagra" am mai auzit comentarii si aprecieri, are un 8.0 pe IMDB, desi nu am ales niciodata filmele dupa aprecierile de acolo, dar nu m-a atras niciodata pentru ca e balcanic...Am zis ca ce sens are sa ma uit la ceva ce intruchipeaza viata noastra, modul nostru de a gandi, cand filmul e o evadare din cotidian, ar vrea sa fie o alta lume, o alternativa imaginara la lumea  in care traim.

Dar am avut norocul sa ma prinda de la primele cadre...Desi situatiile si scenele par stupide (ca in filmele cu prosti) sunt prea naturale ca sa nu iti starneasca propriile amintiri. Avem de-a face cu o comedie atent construita in spate caci desi in fata ochilor avem impresia ca totul se intampla, lasat asa oarecum la voia intamplare, in spate se vede viziunea.

Avem umor si comic-de situatie, de caracter, de limbaj  sau mai repede prin nonverbal si paraverbal (pentru verbal se pierde mult prin subitrare).

Avem niste laitmotive geniale: porcul+trabantul, ratele, pisica alba si pisica neagra.

Si pe langa rasturnari de situatie proprii oricarei comedii aveam 2 lucruri incatatoare (tocmai cele care dintr-o paradigma nu ma lasau sa vad filmul):

- atmosfera (absolut geniala, satul de tigani de la marginea Dunarii, activitatile lor, afacerile lor, stabii locali, fiecare cum incearca sa fure pe fiecare, povesti pentru copii integrate intr-um film pentru adulti).

-actorii-habar nu am cine sunt, dar tiganii sunt magnifici...La inceput m-am gandit cu Radu unde i-o fi gasit si cum i-a convins sa joace...Apoi mi-am dat seama ca asta nu trebuie sa fi fost treaba grea,tiganului ii place sa epateze...Urmatoarea problema care mi-a venit in cap a fost cum i-a organizat si disciplinat dar mi-am dat seama repede ca pur si simplu tiganilor le-a placut sa joace...Favoritul meu a fost fara indoiala Dadan ca si personaj :).

Fimul e plin de culoare si de viata, pulseaza in rimtul unei muzici autentice cu care face casa buna :).

In plus ascultat cu grija va releva cateva cuvinte romanesti autentice :)

Iar la finalul fimului cu final fericit nu poti sa stai si sa nu te intrebi cum percep oare strainii un asemenea film (oare exotic e un cuvant bun?), pentru ca fara indoiala nu se regasesc in el si cred ca este greu sa il gusti, sa il savurezi pana la ultima replica fara sa ai ceva balcanic in sange...Caci oricat vrem sa ne ascundem cu formulari de genul UE, sud-estul Europei Centrale etc, ramanem balcanci prin comportament :).

PS: in varianta pe care am vazut-o eu,titlu in germana era Pisica neagra, motanul alb.

Am descoperit ulterior ca el 7-lea film al lui E. Kusturicka asa ca s-ar putea sa mai am parte de ceva "atmosfera" in lunile ce urmeaza.