Oglinda Lunii

Sincer ca pe orice carte a literaturii universale am privit-o cu un soi de scepticism cand Radu mi-a recomandat sa o citesc. Nu stiu de ce nu ma pot dezvata de aceasta idee preconceputa legata de scriitorii si titlurile clasice caci in ultima vreme am avut numai suprize placute si cam tot ce am citit pe filiera clasica a rezonat cu ceva din mine, peste tot am gasit explicatii pentru motivele pentru care Camus,Soljenitin, Hesse au luat Nobelul pentru literatura. Dar perspectiva celor 550 de pagini, gandeam eu plictisitoare despre lumea romana nu reusea decat sa amplifice deznadejdea mea. Noroc ca Sienkiewicz intra repede in subiect si introducerea e scurta si punctata cu o poveste de dragoste, tocmai pentru a face asteptarea mai usoara.

Insa, citind cam jumatate din carte, Radu m-a intrebat daca imi place si i-am raspuns ca da, si ca este o carte neasteptata ca subiect. Caci desi la prima impresie este o carte despre dragostea intre 2 oameni, in esenta este o carte despre dragostea fata de Christos, adica o carte despre crestinism. Nu sunt deloc o fire bisericoasa dar nu inseamna ca nu cred in Dumnezeu. Credinta mea este in inima si partial in fapte. Astfel aveam sa descopar in carte exact acea fata a crestinismului pe care o inteleg. Cartea e plina de principii, principiile de la baza, pe care insa multi le-au uitat chiar si cei mai evlaviosi. 

Este o calatorie minunata alaturi de un tanar patrician care urmand dragostea pentru o fata crestina ajunge sa imbratiseze invatataura, si sa se schimbe radical.

Este o carte despre raspandirea rapida a crestinismului si asta pentru ca era o credinta mai buna decat politeismul roman, mai luminoasa, si mai putin sangeroasa.

Sienkiewicz s-a documentat destul de mult asupra istoriei Romei in timpul lui Nero si a suprins inclusiv viata de zi cu zi a oamenilor, a cezarului si a curtii, figura controversata a lui Nero, jocurile, marele incendiu din 64 si prigoana asupra crestinilor.

Apar in carte inclusiv figuri remarcante ale crestinismului: apostolii Petru si Pavel, primii martiri din Roma.

Este o carte scrisa cursiv si care te apropie repede de paginile sale, cu imagini memorabile pe moment dar din care am ramas cu pasajul ce da titlul cartii.

Acele cateva randuri in care Petru se intalneste cu Isus, si cele 3 linii de dialog sunt perfect scoase in relief si nu poti uita prea curand replicile: