marți, 13 decembrie 2016

Camera, Emma Donoghue, cateva vorbe

Niciun comentariu:

Ce probleme de matematica, ecuatii, derivate sau integrale? Uite o problema pe cat de simpla pe atat de dificila. Incearca cu mintea unui copil de 5 ani care s-a nascut si a crescut exclusiv intr-o camera de X metri patrati sa intelegi lumea. Lumnea aceea mare si nu universul simplu compus din Pat, Masa, Sifonier, Chiuveta, Baie, Covor, Podea. Da, da, toate scrise cu majuscula.

Dora e un desen în Televizor, dar e prietena mea adevărată; mă derutează chestia asta. Jeep e de-adevăratelea, pot să-l pipăi cu degetele. Superman e doar la Televizor. Copacii sunt la Televizor, dar Plantă e adevărată, ah, am uitat s-o ud. O iau de pe Șifonier și o duc în Chiuvetă și o ud. Skateboard-urile sunt la Televizor, la fel fetele și băieții. Iarba e la Televizor și la fel și focul, care ar putea să vină în Cameră de-adevăratelea dacă fac fasolea fierbinte și limba roșie îmi sare pe mânecă și mă arde. Aerul e de-adevăratelea și apa numai din Baie și Chiuvetă, râurile și lacurile sunt la Televizor, despre mare nu știu pentru că dacă s-ar mișca prin Spațiu ar uda totul. Camera e de-adevăratelea de-adevăratelea, dar poate că și Afară este, numai că și-a pus o pelerină care o face invizibilă.

Nu poti sa te intorci la varsta de 5 ani? Atunci poate iti e mai usor la 19 ani. Imagineaza-te o tanara studenta, violata luni la rand de un barbat ce te-a rapit de pe strada, ajunsa sa dai nastere singura unui copil care urmeaza sa creasca in aceeasi temnita ca si tine. Avand ca unic contact cu exteriorul un televizor care merge prost si pe violatorul tau care vine sa iti aduca produsele necesare traiului de zi cu zi si sa isi ia rasplata carnala nocturna. Cum ai putea sa transformi inchisoarea ta in libertatea copilului tau? Si mai poti tu spera la o libertate reala pentru amandoi? 

"-Ascultă, Jack. Asculți?
-Tot timpul ascult.
-Trebuie să ieșim de-aici.
Mă holbez la ea.
-Și trebuie să o facem singuri.
-Dar a zis că suntem ca oamenii dintr-o carte, cum scapă oamenii dintr-o carte?
-Trebuie să punem la cale un plan.
-Cum ar fi?
-Nu știu, de unde să știu? De șapte ani mă gândesc la unul."

"Camera" este una din acele carti pe care nu o poti lasa din mana, cu care te culci in gand si te scoli in minte, pe care o mai pastrezi mult in tine chiar si dupa ce ai inchis-o definitiv. Nu pentru ca modul in care este scrisa, desi povestita prin ochii unui copil, cu universurile acestea "Matrioșke", cu toate obiectele comune scrise cu litere mari, devine cel putin interesanta. Insa la carte te intorci in fiecare moment liber pentru ca spune franturi din povesti reale, povesti care insa nu au intotdeauna (sau mai deloc) finalul fericit de aici. Sau sa ne ascundem pe dupa degete si sa nu acceptam ca exista sclavie sexuala? Ca exista sute de feluri de abuzuri. Ca exista copii a caror lume nu contine locuri de joaca, avioane, masini etc. Ca o evadare dintr-o asemenea lume este uneori mai dificila decat viata anterioara?

"Pe vremuri nici nu știam cum să fiu furios că nu putem deschide Ușa, capul meu era prea mic ca să încapă Afară în el. Când eram un băiețel, gândeam ca un băiețel, dar acum am cinci ani și știu totul."

Si totusi din disperare, dragoste, incredere, curaj se va naste un plan nebunesc care ii va scoate pe amandoi din Camera. Si din fericire cartea nu se termina aici. Ar fi fost incompleta, ar fi spus doar jumatate de poveste pentru ca adapatarea amandoura la lumea de afara este o calatorie plina de obstacole in ciuda numeroaselor persoane pline de cele mai bune intentii care le ofera sprijinul neconditionat. Pentru ca Jack (eroul principal) desi are cunostinte teoretice ce depasesc cu mult nivelul unui copil de 5 ani, nu a simitit niciodata pe pielea lui ploaia, nisipiul, iarba, pentru ca nu stie sa interactioneze cu alti oameni, sa se joace cu alti copii, pentru ca nu stie cum merge viata de zi cu zi. Viata de Afara. Dar e extrem de frumos sa redescoperi lumea alaturi de el.

"Fața galbenă a lui Dumnezeu are un nor deasupra. Brusc, e mai frig. Lumea tot timpul își schimbă încălzirea și luminarea și sunetele, nu știu niciodată ce va fi în minutul următor. Norul pare albastru-cenușiu, mă întreb dacă are ploaie în el. Dacă începe să cadă pe mine, o să alerg înăuntru înainte să-mi înece pielea.

Apoi ceva face zzzzz, mă uit între flori și e cel mai minunat lucru, o albină vie uriașă cu bucățele galbene și negre dansează chiar în floare.
— Salut, spun.
Întind degetul să o mângâi și...
Auuuuuu, îmi explodează mâna e cea mai rea durere de până acum."

Si in egala masura nici pentru cei de Afara nu este usor. Cum e sa te trezesti bunica unui copil aparent antisocial? Actiuni, gesturi, cuvinte normale trebuie acum simplificate, etapizate, pentru a incapea in universul unui copil de 5 ani bombardat 16 ore pe zi cu informatii si stimuli senzoriali.Pentru a fi usor, usor acceptate si nu respinse. Pentru a ajuta copilul sa se integreze si a nu-l pierde intr-o camera plazmuita ca loc cunoscut si sigur plutind in deriva in lumea de Afara. Aparent Aici dar de fapt mereu Acolo.

La carte am ajuns de fapt via film Si cum in general filmele facute dupa carti mi s-au parut mai putin reusite, am zis sa citesc inainte cartea. Si apoi sa vad filmul. Si bine am facut, caci desi filmul spunea povestea suficient de bine si personajele principale nu sunt departe de cele pe care mi le imaginasem eu, totusi in film adapatarea baiatului la lumea exterioara pare mult mai facila, o multime de experiente intrigante pentru Jack lipsesc, viata temporara petrecuta doar cu bunicii pare lapte si miere, noul inceput alaturi de mama sa a disparut si el in momentul in care a fost construit scenariul si tocmai aceste etape, un coctail infint de bucurii si frustrari, esecuri si realizari, pasi inainte si inapoi dau veridicitate povestii. O ancoreaza in realitate.

Indiferent ca alegeti sa cititi cartea sau sa vedeti filmul, ambele ar trebui sa va puna pe ganduri. Si in fond acesta este rolul unei opere nu? Sa atinga ceva din tine. Sa te puna pe ganduri. Sa iti dea un sut in neuronii letargici ca sa gandeasca. Ce este cu adevarat libertatea? Cate feluri de libertate exista? E mai liber un om care creste intr-un univers inchis fata de unul care are toate posibilitatile la picioare. Ce este fericirea si de cat de mult sau de putin avem nevoie pentru a fi fericiti? Cum ar fi fost povestea daca Jack nu avea 5, ci 15 ani atunci cand evada?

Read More

miercuri, 23 martie 2016

Viata lucrurilor

2 comentarii:

Prin 2014 intr-un alt puseu de minimalism similar cu cel prezent, puseu care nu mai stiu daca era datorat unei mutarii sau nu, am ajuns si la primele mele espadrile de catarat, cumparate in primii ani de facultate. Imi aduc aminte ca au fost cele mai confortabile din nenumaratele modele pe care le-am probat la putinele magazine de munte din vremea aceea. Nici nu mai tin minte daca au fost luate noi sau second hand. Parca imi aduc aminte franturi dintr-o intalnire in parcul de la Unirii, probat espadrilele si experimentat momentul "astea sunt". 

Nu, nu sunt astea, dar e singura poza artistica cu espadrile pe care o am la colectie
Intre timp, espadrilele au vazut cateva trasee si au fost inlocuite cu un model ramas de la Radu. Apoi am mai adaugat la colectie o pereche noua de la Wild Climb si aceste prime espadrile si-au gasit loc intr-un fund de camara, fiind scoase la lumina doar cand cineva cu picior mai mic ca al meu avea nevoie temporara de espadrile. Au incaltat picioare 37, 38, 39 dar nu si-au gasit niciodata un posesor pe termen lung. 

Astea sunt, aici in plina actiunea la Cariera de la Poiana Tapului
Si dupa regula, ce nu folosesti un timp, da mai departe, a venit si timpul lor sa plece. Un anunt pe carpati.org si isi gasesc un nou propietar. De fapt sunt luate pentru un pusti, de tatal sau. Espadrilele imi dispar cumva din memorie si ramane doar amintirea celor cateva poze in care sunt incaltata cu ele. Doar nu putem sa tinem minte povestea tuturor obiectelor trecute si actuale din viata noastra. Si totusi espadrilele cu pricina vor fi salvate prin prezentele cuvinte din anonimat.

2 ani mai tarziu, primesc o notificare pe adresa de email, legat de un mesaj privat de pe carpati.org. Introduc fara ezitare userul si parola, pe care chiar daca nu le-am mai folosit de multicel, le tin inca bine minte si aflu continuarea povestii.

Pustiul cu espadrilele a crescut, acum poarta la picior aproape numarul meu si nu ii mai vin bine. Trece la alt nivel. Asa ca espadrilele, ramase in stare buna, iai cauta alt propietar. Isi cauta continuarea povestii. Caci povestea lor merge mai departe. Cumparati doar ce aveti nevoie. Ganditi-va nu de doua, ci de zeci ori daca aveti cu adevarat nevoie de lucrul acela. Nu cumparati din impuls. Lasati-va 2-4 saptamani timp de gandire. Daca pana la urma, produsul in cauza chiar va trebuie, luati-l si folositi-l. Cand nu va mai trebuie, daca e inca functional dati-l mai departe. Gratis daca va permiteti. Lungiti viata lucrurilor. Ajutati povestile sa continue. Si poate intr-o zi veti raspunde si voi cuiva "you made my day".


Read More

joi, 17 martie 2016

Sa donam

Niciun comentariu:


Da stiu, cu toate ca multi dintre noi tindem sa fim minimalisti si sa nu ne ingropam in lucruri, uneori pur si simplu nu ne iese. Noroc cu mutarile dintr-o casa in alta!

Si cum pentru ca orice mutare inseamna ordine la sange, m-am gandit sa strang toate informatiile pe care le stiu despre locuri in care puteti dona/ duce produsele de care nu mai aveti nevoie si care pot fi de folos altor persoane:

Haine

1. Containerul amplasat in fata ambasadei Cehiei (testat de mine)
http://totb.ro/primul-container-din-bucuresti-pentru-reciclarea-hainelor-ce-vor-fi-donate-in-scop-umanitar/

2. Samussocial Romania: https://www.facebook.com/SamusocialRomania/

Diverse

1. Magazinul social din complexul OMNIS (testat)

Program 9-16. Suplimentar, lucrurile de donat pot fi lasate la sediul DGASMB, din strada Foisorului nr.56-58, sector 3, program non-stop. (info verificata personal)

Pentru fiecare obiect luat din magazin oamenii trebuie sa presteze 1 ora de munca voluntara in cadrul centrului social.

Ce puteti aduce? Haine, carti, rechizite, produse de uz casnic, vesela etc 

2. Armata salvarii (testat)

http://armatasalvarii.ro/contact/
sau
http://armatasalvarii.ro/implica-te/
   
Ce puteti aduce ? Haine, carti, rechizite, produse de uz casnic, vesela etc

3. Freecycle Bucuresti (testat)

Un grup de yahoo unde puteti oferi sau gasi toate gamele de produse. Am folosit grupul intens si aici exista “persoane in nevoie profesioniste” (la anunturi diferite, din perioade diferite, am primit mesaje de la aceeasi adresa de email, cu povesti diferite  insa). Totusi cea mai mare parte a experientelor au fost pozitive. Grupul presupune mai multa implicare din partea voastra pentru ca veti primi cu
siguranta mai mult de 2 mesaje pentru produsele in cauza, va trebui sa alegeti cui i le dati, sa fixati o intalnire. In egala masura veti cunoaste mai bine persoana la care ajung produsele voastre.
https://groups.yahoo.com/neo/groups/freecycle_bucuresti/info

4. Lucuri gratis: https://www.facebook.com/lucrurigratis/

Mobila

Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti, Programul "292 de lemne".
În cadrul acestei structuri puteti dona mobila veche care sa fie prelucrata de persoane defavorizate din București, ca de exemplu, foști oameni ai străzii, care astfel au ocazia să îi dea o imagine nouă, având în acelasi timp și un loc de munca. Piesele de mobilier astfel re-inventate vor ajunge la centrele sociale, la familiile defavorizate sau valorificate pentru multiplicarea programelor sociale de angajare a grupurilor vulnerabile!

Pentru colectarea mobilei:
Tel: 021 314.23.15

Facebook: https://www.facebook.com/DGASMB/photos/a.121237217976873.15524.114191432014785/619928928107697/?type=3&theater

Produse electronice mici si defecte

1. Containerele speciale amplasate de primaria Capitalei sau primariile de sector (singurul exemplu pe care il stiu este la intersectia Mihai Bravu cu Strada Traian Popovici, vis a vis de Oficiul Postal 77)

2. Containere de colectarea deseuri electrice si electronice mici din Kaufland (am vazut sigur in Kaufland Valea Cascadelor)

3. Centrele RoREC
http://www.rorec.ro/reteaua-nationala-de-colectare/

Produse electrocasnice mari:

RoRec, Tel 0800 444 800 pentru ridicare de la domiciliu
http://www.rorec.ro/cum-scap-de-aparatele-vechi-sau-deseurile-electrice/

Uleoisul

Nu e asa ca si voi colectati uleiul alimentar folosit si nu il aruncati la canal? Si dupa ce stati luni bune intr-un loc ati strans o sticluta/ sticla/ bidon de ulei (in functie de cat de des prajiti si de cat ulei folositi). Cel mai bine acesta ar trebui sa ajunga la Uleiosul:
http://www.uleiosul.com/

Carti

Palatul Vechiturilor: https://www.facebook.com/PalatulVechiturilor/

Podul de carti: http://poduldecarti.ro/






Read More

luni, 25 mai 2015

Despre Downshifting

2 comentarii:

Toefler spunea ca “oamenii nu mai investesc in alti oameni (si nici macar in ei, as indrazni eu sa afirm), investesc in obiecte de aruncat, de unica folosinta“
E ciudat sa citesti despre ceva ce intr-un fel sau altul faci deja, sau despre ceva spre care tinzi. Dar Claudia mi-a trimis acum 2 saptamani un articol despre downshifting pe care l-am citit de la un capat la altul de dimineata, intr-un metrou ce abia se tara intre statii. Era ireal cum printre toata lumea aceea frustrata ca intarzie la job, cu telefoanele zbarnaind de sms-uri si apeluri catre sefi si catre colegi, eu stateam cumva intr-un colt, absorbita, regasindu-ma pe alocuri, primind confirmarea ca nu suntem singuri. 

Sederea in Germania a fost downshifting. Pana acum nu gaseam termenul, o numeam experienta, incercam sa o descriu si sa o justific, dar nu stiam cum sa ii spun.
O eventuala mutare intr-un oras de provincie se incadreaza in acelasi tipar.
Cu banii pe care ii dam weekend de weekend pe iesirile din afara Bucurestiului, am fi putut face altceva. Sa ne schimbam masina de exemplu, sa ne luam o casa ar zice unii. 
Sa fac ceva pe gratis pentru cineva? Da. Nu toate lucrurile pe lumea asta sunt pe bani si cele mai faine lucruri care ni s-au intamplat au venit din inima si au fost moca. 

Mai sunt si altii care gandesc asa? Da, fara indoiala, da. Dar suntem putini. Cand ma uit in lista mea de Facebook parem multi, dar ce inseamna cateva zeci sau sute? Devenim mai multi? Probabil ca da, sau asa imi place sa cred, asta e impresia care imi ramane dupa baia de multime de la prosteste ca Rosia Montanta sau cel impotriva despaduririlor ilegale. Se schimba o generatie si eu fac parte din ea, dar nu pot sa nu ma intreb cum va arata generatia mea optimista peste 20 de ani.

Fara indoiala cel mai important element in acest proces sunt...banii. Da, banii aceia blamati, ei sunt un element destul de important care trebuie sa nu lipsesca, dar nici sa nu abunde, pentru ca procesul sa functioneze. Prea multi bani inseamna standarde prea mari si foame dupa si mai multi bani. Prea putini, inseamna o foame perpetua dupa supravietuire. Putini dintre cei care se gasesc in cele doua extreme se pot desprinde la nivel psihologic de situatia in care se gasesc (foarte buna sau rea). Cred ca targetul fenomenului de “downshifting” este exact patura de mijloc, care reincepe cumva sa se inchege din nou in mediul urban.

“Downshifting- ul nu poate fi la noi, pentru ca noi suntem o societate care am demarat dupa '90 in plin materialism grosolan si exagerat”, crede Aurora Liiceanu in articolul sau.

Generatia trebuie sa se schimbe si nivelul de trai trebuie sa creasca usor, usor.

“Cred ca ar trebui sa fie mai multa bunastare materiala, pentru ca reflexia fata de propria viata in termeni mai evoluati nu se face decit in momentul in care ai asigurate conditii de viata decente. Nu neg ca oamenii care sunt foarte saraci nu isi pun probleme de ce sunt in halul asta de saraci si de ce viata este atit de amara, dar o fac in alti termeni decit cei care au tot ce le trebuie, sau in orice caz sunt multumiti si isi pun problema ce fac cu viata lor. Primii trebuie sa lupte ca sa traiasca, iar ceilalti trebuie sa dea un sens vietii.
Este o mare diferenta.”

“Downshiftingul este (in fond) un refuz al formei fara continut”, este o reactie anti-consumatorism, este o schimbare a valorilor, aducand cu sine “o mai buna convietuire intre "a fi" si"a face"”.

In fond ceea ce faci zilnic, modul in care vezi si iti traiesti viata sunt oglinzile tale, sunt reflectia interiorului tau in lumea care te inconjoara. Downshifting-ul este despre a spune mai des "nu" fata de lucrurile de care nu ai cu adevarata nevoie si mai des "da" la ceea ce ii trebuie cu adevarat sufletului tau pentru a sesimti implinit.

Articolul integral il puteti citi aici.


Read More

marți, 21 aprilie 2015

Sentimente din care sa traiesti o saptamana

Un comentariu:

Cata incredere poti avea in oameni straini? Cat de bine poti evalua un om in cateva ore pentru a hotari daca este sau nu este de incredere? Cand calatoresti, interactiunea cu strainii este parte din calatorie si pentru toate relatiile cu cei intalniti pe drum (fie ei gazde, alti calatori, localnici binevoitori sau cu ganduri rele) iti trebuie "nas". Fara indoiala, la tine in tara, pe limba ta si cunoscand regulile jocului e mai usor. Cand esti in alta parte diverse bariere se adauga (alta limba, alte cutume etc). Daca ar fi sa ma raportez la ce am vazut calatorind prin Europa, as spune ca noi, romanii suntem destul de vigilenti, fara a fi insa obsedati de chestia asta. Dar pentru noi e de la sine inteles cand mergem in locuri straine sa ne legam bicicleta, sa ne tinem actele bine ascunse, sa nu lasam (mai) nimic nesupravegheat. Totusi unii din noi suntem mai relaxati decat altii. Sau mai creduli in mentalitatea ca omul este in esenta bun si corect.

Am avut de curand o discutie interesanta la munca in care mi-am confirmat suspiciunea ca sunt chiar credula. Frumos de optimista daca ar fi sa includ si ceva poezie in ecuatie. Desi eu ma consider normala. Colega mea de birou, care se considera relaxata, spunea ca nivelul ei maxim de incredere este sa isi lase telefonul pe birou, dar asta numai pentru ca sunt camera de luat vederi (si pe cuvant ca nu era vorba de un model de top).

Totul a plecat de la faptul ca la noi a stat pentru catev zile Zoli. Zoli e un tip foarte fain, cu suflet mare, pornit pe o bicicleta cat el de mare spre Peak Pobeda. Cum vremea de dupa Pasti a fost haina, Zoli a ramas la noi cateva seri, asteptand sa se imbuneze si vremea, rezolvandu-si cu aceasta ocazie ultimele pregatiri etc. A fost fara indoiala o experienta interesanta sa ii lasam intreaga casa cu o pereche de chei pe maini, dar nu am avut nicio indoiala, niciun dubiu si nicio strangere de inima in prima seara cand i-am lasat cheia. Si a fost la fel de reconfortant sa stim ca si el isi lasase tot echipamentul sau, actele si banii la noi in casa. A fost o lectie frumoasa despre incredere reciproca, despre prejudecati si serile cu Zoli au fost pline, povestind despre viata din Secuime si despre calatoriile sale anterioare. Si Zoli credea in bunatatea oamenilor, iar experienta lui era fara indoiala mult mai vasta decat a noastra, avand in vedere caci calatorise pe bicicleta pe toate cele 5 continente si interactionase cu atat de multi oameni, de natii diferite si mentalitati diferite. In 2 ani de zile cat a fost pe drum a avut doar 2 neplaceri (a se citi furturi) si asta mi se pare relevant din punct de vedere statistic.

Asa ca faceti cateva exercitii de incredere cu oamenii din jurul vostru care o merita. Va veti hrani sufletul si toata sapatamana voastra va fi frumoasa.

Read More