marți, 13 decembrie 2016

Camera, Emma Donoghue, cateva vorbe

Niciun comentariu:

Ce probleme de matematica, ecuatii, derivate sau integrale? Uite o problema pe cat de simpla pe atat de dificila. Incearca cu mintea unui copil de 5 ani care s-a nascut si a crescut exclusiv intr-o camera de X metri patrati sa intelegi lumea. Lumnea aceea mare si nu universul simplu compus din Pat, Masa, Sifonier, Chiuveta, Baie, Covor, Podea. Da, da, toate scrise cu majuscula.

Dora e un desen în Televizor, dar e prietena mea adevărată; mă derutează chestia asta. Jeep e de-adevăratelea, pot să-l pipăi cu degetele. Superman e doar la Televizor. Copacii sunt la Televizor, dar Plantă e adevărată, ah, am uitat s-o ud. O iau de pe Șifonier și o duc în Chiuvetă și o ud. Skateboard-urile sunt la Televizor, la fel fetele și băieții. Iarba e la Televizor și la fel și focul, care ar putea să vină în Cameră de-adevăratelea dacă fac fasolea fierbinte și limba roșie îmi sare pe mânecă și mă arde. Aerul e de-adevăratelea și apa numai din Baie și Chiuvetă, râurile și lacurile sunt la Televizor, despre mare nu știu pentru că dacă s-ar mișca prin Spațiu ar uda totul. Camera e de-adevăratelea de-adevăratelea, dar poate că și Afară este, numai că și-a pus o pelerină care o face invizibilă.

Nu poti sa te intorci la varsta de 5 ani? Atunci poate iti e mai usor la 19 ani. Imagineaza-te o tanara studenta, violata luni la rand de un barbat ce te-a rapit de pe strada, ajunsa sa dai nastere singura unui copil care urmeaza sa creasca in aceeasi temnita ca si tine. Avand ca unic contact cu exteriorul un televizor care merge prost si pe violatorul tau care vine sa iti aduca produsele necesare traiului de zi cu zi si sa isi ia rasplata carnala nocturna. Cum ai putea sa transformi inchisoarea ta in libertatea copilului tau? Si mai poti tu spera la o libertate reala pentru amandoi? 

"-Ascultă, Jack. Asculți?
-Tot timpul ascult.
-Trebuie să ieșim de-aici.
Mă holbez la ea.
-Și trebuie să o facem singuri.
-Dar a zis că suntem ca oamenii dintr-o carte, cum scapă oamenii dintr-o carte?
-Trebuie să punem la cale un plan.
-Cum ar fi?
-Nu știu, de unde să știu? De șapte ani mă gândesc la unul."

"Camera" este una din acele carti pe care nu o poti lasa din mana, cu care te culci in gand si te scoli in minte, pe care o mai pastrezi mult in tine chiar si dupa ce ai inchis-o definitiv. Nu pentru ca modul in care este scrisa, desi povestita prin ochii unui copil, cu universurile acestea "Matrioșke", cu toate obiectele comune scrise cu litere mari, devine cel putin interesanta. Insa la carte te intorci in fiecare moment liber pentru ca spune franturi din povesti reale, povesti care insa nu au intotdeauna (sau mai deloc) finalul fericit de aici. Sau sa ne ascundem pe dupa degete si sa nu acceptam ca exista sclavie sexuala? Ca exista sute de feluri de abuzuri. Ca exista copii a caror lume nu contine locuri de joaca, avioane, masini etc. Ca o evadare dintr-o asemenea lume este uneori mai dificila decat viata anterioara?

"Pe vremuri nici nu știam cum să fiu furios că nu putem deschide Ușa, capul meu era prea mic ca să încapă Afară în el. Când eram un băiețel, gândeam ca un băiețel, dar acum am cinci ani și știu totul."

Si totusi din disperare, dragoste, incredere, curaj se va naste un plan nebunesc care ii va scoate pe amandoi din Camera. Si din fericire cartea nu se termina aici. Ar fi fost incompleta, ar fi spus doar jumatate de poveste pentru ca adapatarea amandoura la lumea de afara este o calatorie plina de obstacole in ciuda numeroaselor persoane pline de cele mai bune intentii care le ofera sprijinul neconditionat. Pentru ca Jack (eroul principal) desi are cunostinte teoretice ce depasesc cu mult nivelul unui copil de 5 ani, nu a simitit niciodata pe pielea lui ploaia, nisipiul, iarba, pentru ca nu stie sa interactioneze cu alti oameni, sa se joace cu alti copii, pentru ca nu stie cum merge viata de zi cu zi. Viata de Afara. Dar e extrem de frumos sa redescoperi lumea alaturi de el.

"Fața galbenă a lui Dumnezeu are un nor deasupra. Brusc, e mai frig. Lumea tot timpul își schimbă încălzirea și luminarea și sunetele, nu știu niciodată ce va fi în minutul următor. Norul pare albastru-cenușiu, mă întreb dacă are ploaie în el. Dacă începe să cadă pe mine, o să alerg înăuntru înainte să-mi înece pielea.

Apoi ceva face zzzzz, mă uit între flori și e cel mai minunat lucru, o albină vie uriașă cu bucățele galbene și negre dansează chiar în floare.
— Salut, spun.
Întind degetul să o mângâi și...
Auuuuuu, îmi explodează mâna e cea mai rea durere de până acum."

Si in egala masura nici pentru cei de Afara nu este usor. Cum e sa te trezesti bunica unui copil aparent antisocial? Actiuni, gesturi, cuvinte normale trebuie acum simplificate, etapizate, pentru a incapea in universul unui copil de 5 ani bombardat 16 ore pe zi cu informatii si stimuli senzoriali.Pentru a fi usor, usor acceptate si nu respinse. Pentru a ajuta copilul sa se integreze si a nu-l pierde intr-o camera plazmuita ca loc cunoscut si sigur plutind in deriva in lumea de Afara. Aparent Aici dar de fapt mereu Acolo.

La carte am ajuns de fapt via film Si cum in general filmele facute dupa carti mi s-au parut mai putin reusite, am zis sa citesc inainte cartea. Si apoi sa vad filmul. Si bine am facut, caci desi filmul spunea povestea suficient de bine si personajele principale nu sunt departe de cele pe care mi le imaginasem eu, totusi in film adapatarea baiatului la lumea exterioara pare mult mai facila, o multime de experiente intrigante pentru Jack lipsesc, viata temporara petrecuta doar cu bunicii pare lapte si miere, noul inceput alaturi de mama sa a disparut si el in momentul in care a fost construit scenariul si tocmai aceste etape, un coctail infint de bucurii si frustrari, esecuri si realizari, pasi inainte si inapoi dau veridicitate povestii. O ancoreaza in realitate.

Indiferent ca alegeti sa cititi cartea sau sa vedeti filmul, ambele ar trebui sa va puna pe ganduri. Si in fond acesta este rolul unei opere nu? Sa atinga ceva din tine. Sa te puna pe ganduri. Sa iti dea un sut in neuronii letargici ca sa gandeasca. Ce este cu adevarat libertatea? Cate feluri de libertate exista? E mai liber un om care creste intr-un univers inchis fata de unul care are toate posibilitatile la picioare. Ce este fericirea si de cat de mult sau de putin avem nevoie pentru a fi fericiti? Cum ar fi fost povestea daca Jack nu avea 5, ci 15 ani atunci cand evada?

Read More

miercuri, 23 martie 2016

Viata lucrurilor

2 comentarii:

Prin 2014 intr-un alt puseu de minimalism similar cu cel prezent, puseu care nu mai stiu daca era datorat unei mutarii sau nu, am ajuns si la primele mele espadrile de catarat, cumparate in primii ani de facultate. Imi aduc aminte ca au fost cele mai confortabile din nenumaratele modele pe care le-am probat la putinele magazine de munte din vremea aceea. Nici nu mai tin minte daca au fost luate noi sau second hand. Parca imi aduc aminte franturi dintr-o intalnire in parcul de la Unirii, probat espadrilele si experimentat momentul "astea sunt". 

Nu, nu sunt astea, dar e singura poza artistica cu espadrile pe care o am la colectie
Intre timp, espadrilele au vazut cateva trasee si au fost inlocuite cu un model ramas de la Radu. Apoi am mai adaugat la colectie o pereche noua de la Wild Climb si aceste prime espadrile si-au gasit loc intr-un fund de camara, fiind scoase la lumina doar cand cineva cu picior mai mic ca al meu avea nevoie temporara de espadrile. Au incaltat picioare 37, 38, 39 dar nu si-au gasit niciodata un posesor pe termen lung. 

Astea sunt, aici in plina actiunea la Cariera de la Poiana Tapului
Si dupa regula, ce nu folosesti un timp, da mai departe, a venit si timpul lor sa plece. Un anunt pe carpati.org si isi gasesc un nou propietar. De fapt sunt luate pentru un pusti, de tatal sau. Espadrilele imi dispar cumva din memorie si ramane doar amintirea celor cateva poze in care sunt incaltata cu ele. Doar nu putem sa tinem minte povestea tuturor obiectelor trecute si actuale din viata noastra. Si totusi espadrilele cu pricina vor fi salvate prin prezentele cuvinte din anonimat.

2 ani mai tarziu, primesc o notificare pe adresa de email, legat de un mesaj privat de pe carpati.org. Introduc fara ezitare userul si parola, pe care chiar daca nu le-am mai folosit de multicel, le tin inca bine minte si aflu continuarea povestii.

Pustiul cu espadrilele a crescut, acum poarta la picior aproape numarul meu si nu ii mai vin bine. Trece la alt nivel. Asa ca espadrilele, ramase in stare buna, iai cauta alt propietar. Isi cauta continuarea povestii. Caci povestea lor merge mai departe. Cumparati doar ce aveti nevoie. Ganditi-va nu de doua, ci de zeci ori daca aveti cu adevarat nevoie de lucrul acela. Nu cumparati din impuls. Lasati-va 2-4 saptamani timp de gandire. Daca pana la urma, produsul in cauza chiar va trebuie, luati-l si folositi-l. Cand nu va mai trebuie, daca e inca functional dati-l mai departe. Gratis daca va permiteti. Lungiti viata lucrurilor. Ajutati povestile sa continue. Si poate intr-o zi veti raspunde si voi cuiva "you made my day".


Read More

joi, 17 martie 2016

Sa donam

Niciun comentariu:


Da stiu, cu toate ca multi dintre noi tindem sa fim minimalisti si sa nu ne ingropam in lucruri, uneori pur si simplu nu ne iese. Noroc cu mutarile dintr-o casa in alta!

Si cum pentru ca orice mutare inseamna ordine la sange, m-am gandit sa strang toate informatiile pe care le stiu despre locuri in care puteti dona/ duce produsele de care nu mai aveti nevoie si care pot fi de folos altor persoane:

Haine

1. Containerul amplasat in fata ambasadei Cehiei (testat de mine)
http://totb.ro/primul-container-din-bucuresti-pentru-reciclarea-hainelor-ce-vor-fi-donate-in-scop-umanitar/

2. Samussocial Romania: https://www.facebook.com/SamusocialRomania/

Diverse

1. Magazinul social din complexul OMNIS (testat)

Program 9-16. Suplimentar, lucrurile de donat pot fi lasate la sediul DGASMB, din strada Foisorului nr.56-58, sector 3, program non-stop. (info verificata personal)

Pentru fiecare obiect luat din magazin oamenii trebuie sa presteze 1 ora de munca voluntara in cadrul centrului social.

Ce puteti aduce? Haine, carti, rechizite, produse de uz casnic, vesela etc 

2. Armata salvarii (testat)

http://armatasalvarii.ro/contact/
sau
http://armatasalvarii.ro/implica-te/
   
Ce puteti aduce ? Haine, carti, rechizite, produse de uz casnic, vesela etc

3. Freecycle Bucuresti (testat)

Un grup de yahoo unde puteti oferi sau gasi toate gamele de produse. Am folosit grupul intens si aici exista “persoane in nevoie profesioniste” (la anunturi diferite, din perioade diferite, am primit mesaje de la aceeasi adresa de email, cu povesti diferite  insa). Totusi cea mai mare parte a experientelor au fost pozitive. Grupul presupune mai multa implicare din partea voastra pentru ca veti primi cu
siguranta mai mult de 2 mesaje pentru produsele in cauza, va trebui sa alegeti cui i le dati, sa fixati o intalnire. In egala masura veti cunoaste mai bine persoana la care ajung produsele voastre.
https://groups.yahoo.com/neo/groups/freecycle_bucuresti/info

4. Lucuri gratis: https://www.facebook.com/lucrurigratis/

Mobila

Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti, Programul "292 de lemne".
În cadrul acestei structuri puteti dona mobila veche care sa fie prelucrata de persoane defavorizate din București, ca de exemplu, foști oameni ai străzii, care astfel au ocazia să îi dea o imagine nouă, având în acelasi timp și un loc de munca. Piesele de mobilier astfel re-inventate vor ajunge la centrele sociale, la familiile defavorizate sau valorificate pentru multiplicarea programelor sociale de angajare a grupurilor vulnerabile!

Pentru colectarea mobilei:
Tel: 021 314.23.15

Facebook: https://www.facebook.com/DGASMB/photos/a.121237217976873.15524.114191432014785/619928928107697/?type=3&theater

Produse electronice mici si defecte

1. Containerele speciale amplasate de primaria Capitalei sau primariile de sector (singurul exemplu pe care il stiu este la intersectia Mihai Bravu cu Strada Traian Popovici, vis a vis de Oficiul Postal 77)

2. Containere de colectarea deseuri electrice si electronice mici din Kaufland (am vazut sigur in Kaufland Valea Cascadelor)

3. Centrele RoREC
http://www.rorec.ro/reteaua-nationala-de-colectare/

Produse electrocasnice mari:

RoRec, Tel 0800 444 800 pentru ridicare de la domiciliu
http://www.rorec.ro/cum-scap-de-aparatele-vechi-sau-deseurile-electrice/

Uleoisul

Nu e asa ca si voi colectati uleiul alimentar folosit si nu il aruncati la canal? Si dupa ce stati luni bune intr-un loc ati strans o sticluta/ sticla/ bidon de ulei (in functie de cat de des prajiti si de cat ulei folositi). Cel mai bine acesta ar trebui sa ajunga la Uleiosul:
http://www.uleiosul.com/

Carti

Palatul Vechiturilor: https://www.facebook.com/PalatulVechiturilor/

Podul de carti: http://poduldecarti.ro/






Read More