Atunci cand am venit in Germania, tara unde cainii umblau cu covrigi in coada, am descoperit ca a-ti gasi un job in Berlin nu e o treaba de 2-3 saptamani si ca angajatorul german e foarte diferit de cel roman. Vorba romaneasca: "cate bordeie atatea obiceie".
Am sondat sistemul de recrutari vreo 4 luni (cu ceva pauze) si in perioadele in care trimiteam aplicatii era aproape un job cu norma intreaga. Acum nu va imaginati ca toti somerii nemti muncesc pe branci sa aiba un job Sunt destui oameni (inclusiv imigranti cu vechime) ce beneficiaza pe durate foarte lungi de ajutoarele sociale destul de mari acordate de stat.
Dar sa revenim la cei care isi cauta totusi un loc de munca si care in plus nu prea stiu de unde sa inceapa.
Disclaimer: postarea de fata nu se doreste nici pe departe a fi un ghid in acest sens, si este parerea mea proprie si personala pe marginea acestui subiect.
Procesul de concepere, scriere si trimitere a aplicatiilor nu e chiar asa de intuitiv. Drept dovada, scolile populare (Volkshochschulen) ofera cursuri pe aceasta tema organizate special pentru imigranti.
Pe de alta parte angajatorul german isi lasa timp. Cu o perioada de preaviz de 3 luni, isi asigura spatele: timp acoperitor atat pentru recrutare, cat si pentru formare. Ca atare nu luam cel mai bun om pe care il gasim dupa 2 saptamani (nu de alta dar ne-am trezit oricum prea tarziu si suntem stransi cu usa) asa cum se intampla in Romania, ci cautam persoana care se se potriveasca perfect cu postul scos la concurs. Pentru ca ma jur ca este un concurs. Am vazut anunturi care stateau si luni intregi pe siteurile de recrutare fiind reinnoite periodic. Din 100 de aplicatii primite, sunt chemati la interviu 10-15 oameni si raman 1 sau 2. Munca mare la recrutare daca e sa o luam asa, din fericire exista mai tot timpul "un negru mititel" (un practicant de fapt) care sta si triaza CV-urile pentru ca originalitatea nu e punctul forte cautat de angajatori in Germania. Daca sabloane originale pot atrage privirile, ar trebui sa ai totusi si ceva valoros in CV stiti versurile acelea ale lui Octavian Paler:
"Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.".
Insa pana sa ajungi sa iti trimiti aplicatia este cale lunga.
CV-ul se face dupa un anumit format, logic si ordonat, da, ca asa sunt nemtii. Apoi vine beleaua. CV-ul ar trebui sa aiba cam 2 pagini si daca ai multe de zis, va trebui sa spicuiesti, daca ai avut mai multi angajatori si ai activat in domenii diferite ar trebui sa alegi ce e relevant pentru pozitia la care aplici. Nu insiri totul pe hartie si il lasi pe acel "negru mititel" sa aleaga ce ii place.
Dar daca ai prea multe "drumuri" profesionale iarasi nu e bine vazut, iar daca ai pauze prea dese sau prea mari in acitivitate, iarasi nu e bine si trebuie sa ai explicatii de prima clasa pregatite pentru interviu (asta daca ajungi pana acolo).
Deci dupa ce inghesui cat de mult poti in 2 pagini aerisite si le personalizezi pentru fiecare pozitie in parte, te apuci sa compui scrisoarea de intentie. La fel, musai personalizata. Din capitolul personalizare face parte un paragraf explicativ in care sa spui ce te intereseaza pe tine la firma in cauza si de ce ai aplicat tocmai la ei. Asa ca mai faci ceva munca de documentare inainte si nu uploadezi doar o scrisoare de intentie pe site-ul care continea anuntul de angajare.
Apoi pregatesti documentele care sa ateste ce ai scris in CV. Acte de studii, formari profesionale, certificari, totul la pachet, scanat si pus la o parte.
Mai pregatesti si o foaie de prezentare (personalizata pentru fiecare aplicatie) cu coordonatele tale, ale angajatorului si o fotografie profesionala in care sa nu fi nici prea serios, nici prea zambaret, dar sa emani siguranta si optimism etc
Si acum le reunesti intr-un document .pdf pe toate in ordinea urmatoare:
- foaie de prezentare (din fericire nu este obligatorie)
- scrisoare de intentie (nu toti angajatorii o cer)
- CV
- acte/documente.
Acum, daca le faci in orice limba diferita de cea materna, ar trebui ca un nativ sa ti le verifice, de unde o alta bataie de cap, daca tu schimbi continutul la fiecare aplicatie.
Si cu acest hop trecut, compui un mail frumos si le trimiti, asta daca nu vrei sa o faci prin posta.
...Si astepti, si astepti...
Primesti mai intai un mail automat cum ca ti-au primit aplicatia.
Peste ceva timp (intervalul poate fi cuprins intre 2 zile si 2 saptamani) fie primesti un mail care poate sa contina orice:
- un refuz
- niste teste suplimentare
- o invitatie la interviu.
fie in varianta scurta esti sunat (exclus pentru refuz).
Oricum, mai totdeauna, persoana cu care vei tine legatura va fi diferita de persoana cu care vei sustine interviul.
Daca ajungi la interviul fata in fata (ai grja inainte de asta, in schimbul de mailuri sa intrebi in ce limba va fi interviul-pana acum am avut interviuri in engleza, franceza si germana, sau chiar amestecate), ce aici se numeste Vorstellungsgespräch- adica discutie de prezentare, ai mai facut un pas inainte.
Cam aici insa ma impotmoleam eu. Fata de interviurile din Romania unde oamenii de la HR cautau sa te puna in cele mai ciudate situatii, cu cele mai stupide intrebari, aici dupa ceva observatii, am constatat ca repertoriul este in mare acelasi. Anagajatorul intreaba aproape mereu acelasi lucru si tu trebuie sa raspunzi / sa intrebi aproape mereu ce i-ar placea anagajatorului sa auda. E ca un joc de teatru si nu iti este neaparat folositor daca esti cinstit.
Astfel la intrebarea clasica "ce defecte ai", trebuie sa alegi musai un defect, pe care din vorba sa il intorci in favoarea ta. Nu va dau exemple, ia sa va bateti si voi capul! Partea buna e ca poate sa fie si un defect inventat, odata ce te-ai vazut cu boii in caruta (adica cu contractul semnat) nu conteaza foarte tare.
Apoi urmeaza etapa cheie: in care tu pui intrebari. Evident nu vei pune intebari despre contract, ci despre firma/proiect si cel mai bine despre cum o sa se desfasoare primele tale zile/saptamani in cazul in care vei fi cel ales. V-am zis doar ca e un joc de roluri!
Daca la interviul asta nu ti-ai taiat craca de sub picioare, nu stiu ce mai urmeaza. In Romania ar fi urmat o tona de teste, aici, am patit asta intr-un singur loc, unde interviul si testele au venit la pachet si unde m-am si angajat.
Dar cum acum urmeaza o noua runda de aplicatii, poate o sa aflu si care e continuarea in cazul in care ai trecut si de interviu. Din discutiile anterioare doar intr-un singur caz mi s-a spus explicit ca va urma un test, in rest, in celelalte cazuri s-a subinteles ca daca voi fi acceptata, voi fi invitata sa semnez contractul.
Mai exista varianta destul de raspnadita pentru joburile entry-level, ca recrutarea sa nu fie organizata de anagajator, ci de o agentie de recrutare, de unde, de cele mai multe ori ai o etapa suplimenatara, caci dupa ce persoana din agentie iti verifica documentele, te invarte pe degete cu vorbe atent ticluite (ma rog, fiecare isi stie meseria) si ii place de tine, te recomanda adevaratului anagajator, unde procedura se repeta.
Deci, acum vedeti de ce v-am spus ca e cu norma intreaga?
Poate mai dezvolt tema, caci presimt ca in curand voi avea noi impresii la cald.