marți, 21 aprilie 2015

Sentimente din care sa traiesti o saptamana


Cata incredere poti avea in oameni straini? Cat de bine poti evalua un om in cateva ore pentru a hotari daca este sau nu este de incredere? Cand calatoresti, interactiunea cu strainii este parte din calatorie si pentru toate relatiile cu cei intalniti pe drum (fie ei gazde, alti calatori, localnici binevoitori sau cu ganduri rele) iti trebuie "nas". Fara indoiala, la tine in tara, pe limba ta si cunoscand regulile jocului e mai usor. Cand esti in alta parte diverse bariere se adauga (alta limba, alte cutume etc). Daca ar fi sa ma raportez la ce am vazut calatorind prin Europa, as spune ca noi, romanii suntem destul de vigilenti, fara a fi insa obsedati de chestia asta. Dar pentru noi e de la sine inteles cand mergem in locuri straine sa ne legam bicicleta, sa ne tinem actele bine ascunse, sa nu lasam (mai) nimic nesupravegheat. Totusi unii din noi suntem mai relaxati decat altii. Sau mai creduli in mentalitatea ca omul este in esenta bun si corect.

Am avut de curand o discutie interesanta la munca in care mi-am confirmat suspiciunea ca sunt chiar credula. Frumos de optimista daca ar fi sa includ si ceva poezie in ecuatie. Desi eu ma consider normala. Colega mea de birou, care se considera relaxata, spunea ca nivelul ei maxim de incredere este sa isi lase telefonul pe birou, dar asta numai pentru ca sunt camera de luat vederi (si pe cuvant ca nu era vorba de un model de top).

Totul a plecat de la faptul ca la noi a stat pentru catev zile Zoli. Zoli e un tip foarte fain, cu suflet mare, pornit pe o bicicleta cat el de mare spre Peak Pobeda. Cum vremea de dupa Pasti a fost haina, Zoli a ramas la noi cateva seri, asteptand sa se imbuneze si vremea, rezolvandu-si cu aceasta ocazie ultimele pregatiri etc. A fost fara indoiala o experienta interesanta sa ii lasam intreaga casa cu o pereche de chei pe maini, dar nu am avut nicio indoiala, niciun dubiu si nicio strangere de inima in prima seara cand i-am lasat cheia. Si a fost la fel de reconfortant sa stim ca si el isi lasase tot echipamentul sau, actele si banii la noi in casa. A fost o lectie frumoasa despre incredere reciproca, despre prejudecati si serile cu Zoli au fost pline, povestind despre viata din Secuime si despre calatoriile sale anterioare. Si Zoli credea in bunatatea oamenilor, iar experienta lui era fara indoiala mult mai vasta decat a noastra, avand in vedere caci calatorise pe bicicleta pe toate cele 5 continente si interactionase cu atat de multi oameni, de natii diferite si mentalitati diferite. In 2 ani de zile cat a fost pe drum a avut doar 2 neplaceri (a se citi furturi) si asta mi se pare relevant din punct de vedere statistic.

Asa ca faceti cateva exercitii de incredere cu oamenii din jurul vostru care o merita. Va veti hrani sufletul si toata sapatamana voastra va fi frumoasa.

Un comentariu:

  1. E unul din cele mai grele exercitii, mai ales cand de-a lungul anilor increderea in oameni se estompeaza. Fara indoiala ca recastigata aceasta incredere si redescoperirea oamenilor cu valori trainici iti da o euforie cum rar o simti.

    RăspundețiȘtergere