Nu e vorba de nicio scrisoare (am trecut de momentele copilariei in care imi doream ceva material de la Craciun). Acum ideile mele de cadouri sunt mai mult imateriale…E vorba insa de titlul unui email primit dupa ce am pus un anunt lung cat postul Craciunului, pe un grup de yahoo numite freecycle_bucuresti.

Aveam de dat multe de la carti si haine pana la componente IT stricate sau mai putin stricate.

Despre carti (care erau majoritare) am mai scris si in ciuda faptului ca m-am zbatut mult nu am rezolvat mare lucru (putine la anticariat si ceva mai multe la cartipentruorfani.ro).

Kya m-a ajutat cu un hint pentru biblioteci, dar cei de la Biblioteca Municipiului Bucuresti nu mi-au raspuns, iar cei din Giurgiu nu aveau adresa de email corecta.

Am zis sa fac o ultima incercare aici si abia apoi sa le pecetluiesc soarta.

Si in cateva ore m-am umplut de emailuri. Deschideam inboxul si numarul lor tot crestea, am ajuns in 20 de h la vreo 70 de mailuri pe acest subiect.

Acum alta belea, stai si sorteaza mailurile...

Era foarte simplu sa le dau cuiva care cerea tot.

Hmm, dar oamenii aceia chiar aveau nevoie de "tot". Asa cum am stat atatea saptamani cu ele in casa puteam sa mai stau cateva zile, pentru a putea gasi persoanele potrivite. In fond nu vreau doar sa scap de ele (asa le duceam la reciclat hartie si la containerul de echipamente electronice pentru recilcat si gata), vreau sa fie folosite  mai departe in masura in care sunt de folos cuiva.

Si desi parea o corvoada, a fost pana la urma placut sa aleg din marea de oameni, cativa carora sa le pot satisface mici dorinte... Au contat motivatia, cum a fost scris mailul si cu cata atentie a fost citit mesajul meu etc.

Pana la urma am facut pachetele mici care si-au gasit noi proprietari:

-Dragos

-Alex

-Silviu

-Carmen

-Daniela si lista continua.

Fiecare a primit ce si-a dorit si faptul ca unii cautau cartea X de mult timp si doreau doar cartea X, faptul ca manuelele au ajuns la niste copii care nu au posibilitati financiare, faptul ca toate cartile de chimie au ajuns la niste studenti la chimie nu poate decat sa ma bucure.E o garantie ca viata acelui lucru merge mai departe si e un amestec intre placerea de a darui si o opozitie fata de consumatorismul epocii.

Inca mai am de cautat proprietari si sper ca pana la urma cat mai mule lucruri din cele pe care vreau sa le dau sa fie de folos.