luni, 6 august 2012

Casa din ceai


Tot in muzeul Dahlem am mai gasit o incapere interesanta, care adapostea o casa facuta din ceai si construita de Ai Weiwei, un artist chinez, nascut in 1957 in Beijing.

Ceai, orient, detalii lucrate la nesfarsit o sa va ganditi.

Uitati de asta.

Casa cu pricina este simpla, rudimentara in constructie, parca doar o schita sau parca o constructie din cuburi. Dar miroase a "mai lasa-ma sa stau o clipa". Toate tonele acelea de ceai uscat (3.6 tone de Pu’er Tee), presat, comprimat, aranjate in blocuri mici, parfumau atat de suav atmosfera si se potriveau la fix cu muzeul, cu pavilioanele dedicate portelanurilor japoneze sau picturilor din extremul Orient. Ceaiul folosit (un ceai verde inchis la culoare) provine din mai multe regiuni ale Chinei, iar pe vremea Kaiserului a fost importat continuu din Tibet.Mai multe informatii puteti sa gasiti aici (din pacate doar in germana).

La aceasta originala constructie, era asortata si o poezie

Cantecul celor 7 cani de ceai
de Lu-tong

Die erste Schale Tee, sie netzt mir Lippen und Kehle; 
die nächste zerbricht meine Melancholie. 

Die dritte Schale aber sickert mir tief ins Gemüt, 
das verdorrt war von den Worten tausender Bücher. 

Die vierte Schale ruft leichtes Schwitzen hervor, 
befriedet allen Kummer des Lebens und treibt ihn 
zu den Poren hinaus. 

Die fünfte Schale, sie klärt und reinigt mich 
innen und außen. 

Die sechste Schale macht meinen Geist 
dem der Unsterblichen gleich - 

die siebte zu trinken vermag ich nicht - 
und doch erwachsen mir Flügel daraus, 
die mich geläutert tragen im Wind des Lebens.

Intr-o traducere aproximativa ar suna cam asa:

Prima ceasca de ceai imi umezeste buzele si gatul

A doua imi alunga melancolia.

A treia mi se prelinge adanc in sufletul
care era uscat din pricina cuvintelor din miile de carti.

A patra ceasca produce o usoara transpiratie
care iese prin toti porii si 
linistete toate grijile vietii.

A cincea ceasca ma curata si ma purifica
pe interior si pe exterior.

A sasea ceasca imi face sufletul
nemuritor.

Pe a saptea nu sunt capabil sa o beau-
si astfel imi cresc aripi
care ma poarta, asa purificat, in vantul vietii.

2 comentarii:

  1. Interesanta poezia - imi place ca te-ai bagat la traduceri de-astea fine :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sincer nu m-am apucat de traduceri fine, dar partea cu poezia este tocmai aceea ca nu trebuie sa iei neaparat cuvantul mot-a-mot din dictionar. Poti sa gandesti si cu inima si sa transmiti prin cuvinte atent alese ceea ce simti tu ca autorul vrea sa transmita. Si din cauza asta parca mi se pare altfel...

    RăspundețiȘtergere