O simt. Stiu ca ea e inca acolo. Uneori isi face simtita prezenta. Fie cu niste dureri musculare prelungite, fie cu o durere de cap de cateva ore dupa ce saptamani in sir uitasem de ea, fie pur si simplu cu mai putina energie decat aveam inainte. Atunci cand o simt ma incearca in acelasi timp sentimente contradictorii precum dezarmare si inversunare...Bun, razboiul e lung si eu nu am aflat inca strategia castigatoare. Dar in egala masura sunt momente cand o admir. Si momentele acestea de introspectie interioara nu sunt putine. Numai atunci cand faci cunostinta cu o simpla bacterie care poate sa fie atat de parsiva, care se poate adapta atat de bine, care se poate fofila de antibiotice, care se poate preface in alte 1000 de boli, care poate fi intr-un cuvant atat de inteligenta supravietuind atator atacuri si adaptandu-se mereu, numai atunci intelegi cat de complexa poate fi viata. Bacteria mea e un organism unicelular ce poate face insa atatea lucruri. Asa ca nu pot sa ma gandesc cat mister si cata complexitate, in acelasi timp, se ascund in graul care creste in ghiveci, in brandusele ce vor scoate capul din zapada mai devreme decat in alti ani, in tantarul care ma va bazai in noptile de vara, in animalele stiute sau nestiute cu care ne impartim teritoriul si nu in ultimul rand, in noi. Fiecare din noi suntem o mica minune si asa ar trebui sa ii vedem si pe cei din jurul nostru si asa ar trebui sa ne vedem si pe noi. In plus noi mai avem o "putere":  noi putem face alte mici minuni pentru intreaga lume cuvantatoare sau necuvantatoare din jurul nostru.

Invata de la toate...inclusiv de la o mica bacterie cu care esti fortat sa coabitezi pentru o perioada de timp.

Iar atunci cand crezi ca nu esti fericit, stai o clipa locului si uitat-te in jurul tau. Fa o pauza, mira-te si fii recunoascator. Fericirea consta in a fi recunoascator pentru ceea ce ai si nu a alerga mereu catre ceea ce nu ai si este la ani lumina de tine.