Problema recurenta a existentei mele actuale este lipsa timpului. Nu am timp sa duc la indeplinire toate lucrurile in care m-am bagat. Pur si simplu in cele 6 h care raman dupa job si somn nu am timp sa le fac pe toate si sa mai am si timpul acela "mort"- de nefacut nimic, de privit pe pereti. Si peste tot si toate nici nu vreau sa renunt la nimic...Grea dilema...Astfel alaltaieri seara, stand la orizontala meditam cu Radu la aceasta problema...si am gasit o solutie sa mai fur timpului jumatate de ora-sau o ora...In loc sa ies sa alerg fie dimineata cand e asa de bine sa dorm, sau dupa serviciu cand treburile stau stiva, as putea ca in loc sa merg cu transportul in comun sa alerg, tot drumul sau o parte din el...Astfel astazi nu m-am mai urcat in microbuz cand am terminat serviciu,l ci am luat-o la goana, pe Petricani cat e de lung, pe langa lac, pe Doamna Ghica si pe soseaua Colentina. Oamenii se uitau la mine ca la o ciudata insa eu imi castigam clipe de libertate. Si cel mai fain a fost cand, ajunsa la Obor, fara sa ma fii spetit deloc, am constat ca am facut cam 35 de min de cand am inceput sa alerg...Si 40 de cand am plecat de la serviciu. Astfel desi acasa am ajuns poate cu 10 min mai tarziu totusi am castigat multe alte minute, plus o portie de miscare...Nu pot spune sanatate caci nu vad nimic sanatos in a alerga pe trotuar printre noxe, dar macar miscare pot sa ii spun.

TIMPUL

In sticla nu-i, in ceasul cu nisip

Ce curge lin si sec aceeasi ora.

Nu-i in apus si nici in aurora

Si urma-i pe pamant nu are chip.

Dar il aud tarziu, la foc de soba,

Cum pasu-i apasat isi face drum

Venind din tara umbrelor si cum

In inima imi bate ca-ntr-o toba.

Recheama tot ce-a fost si o sa fie;

Toti anii mei cu clipa lor invie

Din totdeauna, fara ieri si azi.

Simt mana-i cum m-atinge ca o moarte —

Si in oglinda sta un alt obraz

Ingalbenind ca fila dintr-o carte.

Autor: Ion Pillat