Mergeam astazi linsitita prin Bucuresti...si nu glumesc cand spun ca eram linistita...desi poate e de necrezut pentru cateva secunde mergeam cu bicicleta linsitita prin Bucuresti. Scapasem de trafic, de aglomeratie, de claxoane, de infern. Inaintam ritmic pe drumul meu, pe pista de biciclete...Deasupra mea era umbra, in stanga gazon impecabil. Soseaua era goala, masinile ramasesera undeva la semafor si zgomotul era zero. In dreapta Dambovita se intindea curata si fara mirosuri.Peste drum fantanile de pe bulevard aveau apa si functionau. Din fata veneau o fata si un baiat, el pe bicicleta, ea pe role.

Pentru cateva secunde din toate aceste inregistrate instantaneu am uitat ca sunt in Bucuresti. Totul era altfel, totul apartinea unui alt oras, unei alte tari, unei alte civilizatii...

Pana cand magia a fost sparta de o pitipoanca si un baiat de baiat ce se plimbau cu mana pe fund comentand la tot si la toate...Apoi masinile au pornit, bulevardul a devenit zgomotos, Dambovita s-a terminat si in locul ei am dat peste praful renovarilor de la Biblioteca Nationala....

Dar cateva secunde am vazut un Bucuresti altfel...