Home
Se afișează postările cu eticheta societate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta societate. Afișați toate postările

luni, 30 decembrie 2013

Toaletele si persoanele cu dizabilitati

Un comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 13:11 Etichete: , , , , ,
Pentru noi [...] un pas e o intreaga calatorie (Tudor Necula)
Dupa cateva drumuri prin Europa ca turist, am tras concluzia ca toaletele ar fi un criteriu bun pentru definirea gradului de civilizatie al unui loc. Ulterior, stand 18 luni in Germania, am avut timp sa imi verific teoria si eventual sa o rafinez. Toaletele au ramas curate si nu doar in zonele turistice, insa la lista mea de criterii s-a mai adaugat unul: integrarea persoanelor cu dizabilitati in viata colectiva. Si nu ma refer aici doar la declaratii pe hartie. Ma refer la intrebari majore cum ar fi: In firma voastra aveti colegi in aceasta situatie?// Ce ar alege anajatorul vostru intre o persoana fara handicap suficient pregatita si o persoana cu handicap bine pregatita? //Propietarul vostru ar inchiria apartamentul unui asemenea potential chirias? Si lista continua atunci cand vine vorba de comportamente/mentalitati discriminatorii.

Dupa intrebarile majore vin insa detaliile, mult mai numeroase, dar cel putin la fel de importante:
Cu ce ajungi singur la serviciu (altceva decat cu taxiul)?
Cum te deplasezi singur pe trotuare sarind bordurile?
Cum te privesc oamenii de pe strada si e corect sa suporti zilnic priviri curioase/ compatimitoare?
Cand iesi in oras, ai in orice local o toaleta adaptata, sau trebuie sa alegi localul dupa acest criteriu?
Si cate si mai cate asemenea intrebari mi s-au ivit pe cand stateam in Germania si ma intalneam saptamanal cu oameni imobilizati intr-un scaun cu rotile, si chiar zilnic cat timp am lucrat (una dintre colege se afla in aceasta situatie). Si asta nu cred ca se datora faptului ca Germania i-a reunit pe toti, ci pentru ca acolo ei sunt mult mai vizibili: nu sunt condamnati sa stea intre patru pereti, ci se pot deplasa normal, fara limitari inutile. Cercul vicios din punctul meu de vedere este infrastructura-vizibilitate-acceptare-integrare. Probabil cel mai simplu de spart este incepand cu infrastructura. Odata ce aceasta exista, oamenii devin vizibili, apoi prezenta lor e constientizata de societate care inceteaza sa ii mai compatimeasca, integrandu-i in schimb in mersul normal al lucrurilor. Dar cercul poate fi spart de oriunde, inclusiv de la perceptia individuala. Pana una alta, meditati la urmatoarea afirmatie: "Sa incepi azi sa faci ceva. Cu tine, pentru tine, pentru aia din jurul tau.[...]O persoana cu handicap este o persoana care nu stie si nu incearca sa se deschida catre el si catre lume[...]. Schimbarea vine din fiecare din noi." (Tudor Necula)


Read More

luni, 30 aprilie 2012

Despre bilete si despre a fi cetatean

4 comentarii: Publicat de Mihaela Diaconescu la 20:36 Etichete: , ,

Astazi am nimerit DIN GRESEALA pe un blog si am dat peste urmatorul text:

"Astăzi, am vrut să îmi cumpăr şi eu bilet RATB, ca să merg cu maşina câteva staţii (de la Big Berceni până pe Văcăreşti), dar nu mi-am mai cumpărat. Da mă eu recunosc, nu cumpăr bilete RATB decât în cazuri în care merg pe o linie necunoscută şi este posibil să vină controlu’, dar nici atunci în 90% din cazuri nu perforez, pentru că eu cred că nu merită să plăteşti biletul pentru a merge alături de cocalari, aurolaci, ţigani (care ascultă manele la telefon, la maximmmm), babe şi moşi care nu au ce face acasă, căldură insuportabilă şi multe altele, dar nu asta este important acum".
Sincer din cauza atitudinilor de genul asta si a oamenilor de genul asta imi doresc sa plec din tara. Pentru ca daca vom imparti acelasi pamant cu oameni cu aceasta atitudine nu ne va fi mai bine.

Eu sunt mai destept, mai smecher si iata d-asta nu perforez bilet decat in 1% din calatorii. Eu stiu sa ii duc pe controlori de nas, eu sunt mai smart decat toti fraerii care perforeaza bilet, mai bine de banii aia ma duc in club...

Da, dar tu nu stii sau nu vrei sa accepti/constientizezi ca nu esti buricul pamantului ci ca traiesti intr-o societate.
Si daca nu vrei sa perforezi bilet, mergi pe jos sau cu bicla, e gratis...La Metrou nu ai cum sa intrii daca nu validezi un titlu de calatorie. Daca si la noi urcarea in mijloacele RATB s-ar face pe la sofer (desi numai cu jandarmii s-ar putea educa poporul in acest sens) sa vedeti cum RATB-ul nu ar mai fi chiar asa de subventionat de stat..Asa ca sa revin, sa nu perforezi frate bilet, ca uite asa la RATB totul se schimba cu mare greutate, masinile sunt exploatate excesiv, si imparti autobuzul cu "cocalari, aurolaci si tigani". Pentru ca nici ei nu perforeaza, sunt la fel de destepti ca tine.

Vai de noi insa, de cei care perforam. Care intelegem ca fiecare serviciu isi are pretul sau. Ieftin, scump, daca iti permiti il folosesti daca nu gasesti alternative. Vai de noi, cei care vedem ca si CFR-ul desfiinteaza linii intregi si scumpesc biletele pentru ca liniile acelea sunt falimentare si pentru ca alti "destepti" negociaza cu nasul.

Pentru noi locul nu este aici...sa mori corect- prost de corect e un deziderat mult prea greu de realizat in Romania.
Read More

vineri, 6 aprilie 2012

Cum plimba romanii hartii

Niciun comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 22:45 Etichete: , ,

Raspunsul scurt ar fi: cu talent si fara rost.

Raspunsul lung e mai jos:

Daca e un lucru pe care nu il fac la munca-nu plimb hartii. In afara de cererile de concediu si evaluarea semestriala care sunt duse de la mine din birou pana la HR, in rest totul se face verbal sau via email...

Dar azi am avut un inside din postura de outsider asupra a ceea ce inseamna sa plimbi hartii (la stat).
Am fost eu pana la facultate sa imi iau toate actele pe care le mai aveam acolo...Am zis sa rezolv odata si buna. Am profitat in plus si de ceva zile de concediu luate ca sa ma mai aerisesc dupa programul 10-12 din 24 din ultimele 3 saptamani, caci dupa cum se va vedea mai jos cateva ore de invoire se pot dovedi insuficiente.

Primul pas:

 1. Joi, 5.04, sun la secretariat. Centralista imi spune ca nu imi poate face legatura caci postul e deranjat...cineva a taiat firele. Se ofera sa ma ajute, asa ca dupa ce ii spun ce vreau imi face legatura la Biroul de diplome. Aici aflu ca toate dosarele pentru specializarea mea au sosit. Ma asigur de locatie si program si gata.

2. Vineri 6.04. Programul celor de la Biroul de diplome imi pare pus strategic, astfel incat sa nu "se pupe" cu cel de la secretariatul facultatii mele...Diplomele termina la 12, secretariatul incepe la 12.
Asa ca prudenta ajung la facultate pe la 11.35.

3. La diplome intru pe la 11.45 si guess what...sunt pe lista "neagra"-adica a celor pentru care nu s-au primit dosarele.
Asa ca sunt sfatuita sa merg pana la secretariat (ca de sunat tot nu se poate suna, postul e in continuare deranjat) si sa ii cer secretarei actele si apoi sa le aduc aici pentru  a intra ulterior la semnat cu ele. Iau si bilet ca sa am dovada si plec.

4. Ajung la secretariat si aici mi se spune ca au trimis actele mele fix acum 2 zile prin cineva de la registratura- o doamna roscata sau poate una bruneta, dar nume nu stim. Cica sa merg la registratura sa intreb ce au facut cu ele.

5. Ma duc la registratura, acum na belea doamna roscata sau bruneta e in concediu ca e catolica si are Pastele weekendul asta...Dar oamenii vor sa ma ajute asa ca o suna sa o intrebe de dosarele primite si date disparute...Cica le-a dus la Biroul de diplome...

6. Perfect, ma intorc la biroul de diplome si le spun ce am aflat pana acum. Doamna se jura ca nu are dosarul meu si imi da borderul cu documentele primite joi (licenta si master, pe facultati, eu nu exist pe acolo).

7. Ma trimite cu borderoul inapoi la secretariat.

8. Arat borderoul si secretara se jura si ea ca le-a trimis doar ca le-a pus in teancul cu dosarele de la "Master ISI" (imi scrie si pe foaie)

9. Ma intorc cu boderoul si cu biletul de corespondenta la Biroul de diplome unde primul raspuns e ca printre bibliorafturile primite miercuri sau joi (stranse toate intr-o punga) nu e niciun Master ISI...

10. Totusi doamna care gestiona documentele de la Master ia la rand toate bibliorafturile primite miercuri si joi, chiar si de la alte specializari dar nici urma de documentele mele...Apoi isi aduce aminte ca primit niste documente de la alta facultate si cauta si prin teancul ala...N-am noroc...In final isi aduce aminte de un dosar aruncat langa un seif,primit mai demult pentru Master ISI...

Si s-a strigat bingo, primele documente sunt ale mele...Bine macar ca am scapat de drumuri, plimbat hartii si facut pe mesagerul...

Acum de ce secretara a pus documentele mele de licenta in teancul de master nu se stie, ca riscam sa le gasesc la sfantul asteapta... Cert este ca acum hartogaraia trebuie sa mearga la semnat si ma intorc dupa ea dupa Pasti...

Dar tanti de la diplome merita un buchet de flori si o cutie de bomboane pentru toata osteneala si interesul caci ea chiar vroia sa ma ajute dar actele mele tot nu putea sa se faca..

Toata distractia a durat o ora si am depasit cu mult programul celor de la diplome dar am scapat fara morala, ba chiar am primit ajutor caci eram se pare un caz special si tanti cu care am vorbit dezvoltase o anumita religiozitate in manuirea actelor.

Ia acum ghici ce facultate am facut (desi sincer cred ca e la fel la toate)

Apoi ma duc eu la cei de la EBT sa imi ridic diploma de formator...In 5 min am urcat la etajul 4, am dat 2 semnaturi si am si coborat cu diploma in mapa...

Read More

vineri, 25 noiembrie 2011

Despre carti acoperite de praf

3 comentarii: Publicat de Mihaela Diaconescu la 13:01 Etichete: ,

Prin vara, inainte de concediu m-am apucat sa fac o ordine sumara prin "boarfele" stranse d 5-6 ani. N-am reusit decat la suprafata. Dupa concediu am revenit cu mai mult chef de munca exersat zilnic la facut coburi si aranjat chestii in cort si am avut mai mult succes.

Astfel am strans din biblioteca de la Bucuresti si de la tara o multime de carti (de la carti comuniste, la carti de inginerie, manuale scolare, carti pentru copii care nu m-au pasionat etc). Vreo 200 de titluri. M-am spetit si sa le centralizez frumos in tabel cu titlu, autor, editura si an. 

Si apoi am incercat sa scap de ele...asta e cel mai greu task, de departe.

Prima si cea mai simpla varianta-un anticariat care sa vina sa le ia pe toate. Primele doua la care am sunat nu au vrut niciuna. Urmatorul care oferea printre servicii “lichidez biblioteci” a luat 15.

Bun deci nu am progresat prea mult. Apoi m-am gandit sa le donez...caut pe net si gasesc cateva programe:

-Orasul citeste-nu mai functioneaza, m-au directionat catre:

-Book.blog-de la astia nu am raspuns nici pana acum

-cartipentruorfani-am scris mail nu am primit niciun raspuns. Am sunat, oamenii erau incantati, am trimis mail, niciun raspuns, am sunat din nou, inca astept raspuns.

-am trimis mail la persoana care se ocupa de biblioteca din Politehnica (pentru cartile de inginerie)-niciun raspuns

In ciuda aparentelor (Radu are dreptate): nu mai vrea nimeni carti vechi (problema e ca printre carti sunt si manuale scolare recente (1999-2002) pe care nimeni nu le vrea, desi arata foarte bine si s-ar putea invata dupa ele bine-mersi. Sau poate nu stiu eu unde sa caut...

Problema e ca eu chiar sunt incapatanata si nu as vrea sa ajunga la copacul de hartie...Dar si rabdarea mea are o limita plus ca stivele de carti in camera au inceput sa ma agaseze la culme...

So, are cineva solutii rapide la “problema mea” (care nici macar nu e o problema, e un pitic pe creier)?

Read More

duminică, 6 noiembrie 2011

Sa plec, sa nu plec, sa plec, sa nu plec…sa plec!

Un comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 12:31 Etichete: , ,

De fiecare data cand din diverse chestii sentimentale precum familie si prieteni se strecoara o urma de indoiala in hotararea de a pleca in tari mai civilizate, primesc repede o palma sau un dus cu apa rece ca sa ma trezesc...ultimul a fost ieri.

1. Statul incearca sa sustina categoriile cu venituri mici (printre care si pensionarii), si pe perioada ienii ofera subventii pentru caldura. O initiativa laudabila veche de cativa ani. Astfel in fiecare an, administratorul ii aducea buncii mele un formular cat o declaratie de avere, pe care apoi il completam, administatorul strangea toate formularele din bloc, dadea cu sumbsemnatul si stampila, si mergea pe toate sa le depuna (doar si de asta ii platim salariul-pentru toate aspectele administrative).
Anul asta e insa mai cu mot! 

Administratorii nu mai au voie sa mai depuna declaratiile locatarilor si astfel persoanele in cauza trebuie sa depuna declaratiile personal.

Pentru sectorul 3 pe undeva prin spate pe la Piata Minis.

Pentru sectorul 3, luni pe 31 octombrie coada PENTRU A DEPUNE O HARTIE NENOROCITA a fost de 6 ore (de la 9 la 15). Teoretic la coada asta cine poate sa stea...ori pensionarii aceia nenorociti si bolnavi care se injosesc pentru un ajutor acordat de stat, ori vreo ruda care numai bine isi pierde o zi de concediu...

PS: aceasta procedura se poate urgenta daca lasi formularul la paznic, insotit de 10 lei...paznicul intra automat cu formularul in fata, pe usa si tu ai scapat de belea...

Apoi ce se intampla cu SPAGA ta, pai se imparte frateste si mai castiga si functionarii publici un ban de o ciocolata la copii.

2. Joi a fost una din acele putine zile in care am mers cu metroul...mergand cu metroul aglomerat nu ai unde sa iti deschizi si tu o carte sa citesti, dar poti sa citesti un articol dintr-un ziar, altul din alt ziar etc...Intr-unul dintre ziare am dat peste un articol cu un titlu apocaliptic, ceva legat de sananate, faliment si alte cele...Si atunci iar stau si ma intreb ca proasta..De ce sa raman frate aici, sa platesc un impozit prohibitiv pentru CAS si apoi cand ajung in spital (doamne fereste) sa trebuiasca sa imi cumpar pana si fesele de tifon???
Read More

vineri, 23 septembrie 2011

Biciclete, biciclete

Niciun comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 00:06 Etichete: , ,

Dupa ce am venit din concediu,am constat cu uimire si placere in acelasi timp ca in stativul de biciclete din fata cladirii unde lucrez troneaza mai multe biciclete....Erau vreo 2 pe atunci...In sfarsit bicla mea avea companie...Cred ca s-a implinit luna de cand m-am intors din concediu si biclele se prezinta regulat in stativ...S-a adaugat chiar si una neagra care imi place! Astfel acum, cand ajung la 10 trebuie sa imi strecor bicla in stativ, printre celelalte deja parcate,iar cand plec mai devreme pe la 4, si biclele isi asteapta inca propietarii, stau si eu si ma intreb cine sunt oare propietarii. Nu pot sa nu mi-l imaginez pe fiecare prin ochii biclei pe care o foloseste dar asta nu este relevant, pentru ca bicla in Bucuresti o ai in scop utilitar si nu ca sa te reprezinte....Un posibil furt sta ca halebarda deasupra capului tau, gata- gata sa cada asa ca nebun sa fii sa iti tunezi bicla si sa o faci cal de curse ca sa se bucure altul de ea...

Deci postul meu nu are niciun rost...cred ca vroiam doar sa imi manifest bucuria pentru faptul ca poate consecventa mea de o primavara si o vara, poate a convins cativa oameni sa foloseasca bicla "to work and back to work". Si normal sa imi exprim deschiderea de a-i cunoaste pe acei biciclisti consecventi cu care impart o cladire de birouri banale, dintr-o tiganie reprezentativa pentru Romania.
Read More

miercuri, 21 septembrie 2011

Cum poti sa mori cu zile in Bucuresti (normal ca din cauza autoritatilor)

Niciun comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 00:01 Etichete: ,

Ora 18.45 plec de la serviciu, pe bicicleta, cu destinatia Regie.
Ora 19.00, intru in Herastrau si ma relaxez caci am scapat de trafic.
Ora 19.10 intru pe Kiseleff, in continuare foarte relaxata caci sunt pe pista de bicicleta...Habar nu am la ce ma gandeam in acel moment dar sigur rumgeam ceva. Dintr-o data, in fata mea, cade in strada un domn. Erau in apropiere 3 baieti care au pus mana pe telefon si au sunat la 112.
Eu am lasat bicla pe iarba si m-am dus sa vad ce are omul meu...In cap mi se invarteau toate informatiile de la cursul de prim-ajutor de weekendul asta si incercam sa le pun in ordine. Sunt un om de actiune, un om prompt care ia decizii...Apreciez la oamenii cu care lucrez sa ia decizii repede, sa isi asume deciziile chiar si mai putin bune uneori, decat sa stea 1 zi sa se gandeasca la un fapt banal.
Deci ma pun pe treaba, caci principala problema o suspectam la cap (nu stiam daca a dat cu capul de asflat sau nu).
Omul meu era constient si coerent caci mi-a spus cati ani are si baietii au transmis aceasta informatie la ambulanta: Barbat, 86 de ani, cazut in strada pe soseaua Kiseleff.
Apoi imi mut din nou atentie asupra omului meu pe care il iau la intrebari sa vad daca il doare ceva. Si la intrebarile sumare care mi-au venit in minte:
-Va stiti bolnav de ceva?
-Luati vre-un tratament anume,ati uitat sa va luati vre-un medicament, primesc raspunsuri negative...In cateva secunde stau si analizez situatia:omul parea ok, nu il durea nimic, are sens sa il las intins acolo in strada sau sa imi asum riscul sa il ridic? Ma hotarasc sa incerc sa il ridic cu grija dar treaba nu iese ca la curs pentru ca a mai venit un domn care mi-a dat o mana de ajutor foarte pretioasa dar cu asta s-a stricat si strategia...Il asezam pe om pe banca si apoi reiau intrebarile legate de boli si medicatie...
Omul isi revenise bine si asteptand salvarea am inceput sa discutam toti si initial ma suprindea cat de coerent era omul...dar asta cu amintirile din trecut. Amintirile recente de genul (ati mai cazut, cand ati fost ultima oara la doctor, un numar de telefon de acasa) erau neclare si la aceeasi intrebare primeam raspunsuri care se contraziceau. In capul meu se formuleaza o ipoteza de dementa senila-boala Alzheimer, dar nu am cu cine sa o impartasesc mai ales ca doamna asistenta de pe salvare (care btw a venit dupa 45 de minute si careia i-a luat 5 min sa faca giratia de la Arcul de Triumf) nu a fost interesata nici de tensiunea omului, nici de alte intrebari generale de genul cum va simtit,va doare ceva si strict de buletinul de identitate si mai sa se rasteasca la sotia domnului care venise sa il caute, ca de ce umbla fara acte la el...Avea asa o voce melodioasa doamna asistenta de te ungea pe suflet....
Am mai stat vreo 5 minute, timp in care soferul nu a catadicsit sa ajute pacientul sa urce in ambulanta si in care nu s-a purces decat la colectarea datelor...normal ii era frica doamnei asistente sa nu ii fuga cumva pacientul...Intre timp eu am discutat cu baietii care chemasera ambulanta si de la care am aflat ca prima data cand au sunata la 112 operatoarea nici nu a vrut sa ii creada si fara un apel suplimentar de confirmare nu s-a catadicsit sa inregistreze cazul...
Anyway, pana la urma m-am tirat spre Piranha si cum pedalam eu pe noul pasaj Basarab imi analizam faptele si implicit greselile:
  1. chestii procedurale de genul ar fi trebuit sa il intreb pe om daca ma lasa sa il ating/sa il examinez;
  2. trebuia sa ii iau pulsul si probabil mi-as fi dat seama ca a facut o cadere de tensiune (am aflat ulterior de la sotie ca are tensiunea mica si probabil la momentul respectiv ar fi avut si un puls mare, caci asa cum am invatat pulsul incearca sa balanseze tensiunea)
  3. trebuia ca toate info adunate sa le transmit la salvare intr-un raport mai complet decat: Barbat, 86 de ani, cazut in strada, Soseaua Kiseleff, constient...
Probabil o poveste de genul:

„Barbat, 86 de ani, cazut in strada, Soseaua Kiseleff, constient, puls X batai/min, sustine ca nu sufera de nicio boala cronica si nu ia vre-un tratament” ar fi fost mai credibila...Sau poate nu, si se aplica si aici vorba lui nasu’: "cand le-ai zis cati ani are, au zis sa se grabeasca incet, poate isi da duhul pana ajung ei", mai are si politia ceva de treaba (as putea sa adaug eu etc).

Morala? Pai ar trebui sa ma mai uit odata la filmul cu Moartea dl Lazarescu, ar trebui sa fac periodic cate un refresh pentru cursul de prim-ajutor ca sa fie totul clar, structurat si sistematizat in minte, si ar trebui sa ma rog sa nu mi se intample mie sau cuiva din anturajul meu.

Read More

sâmbătă, 28 mai 2011

Masa critica

Niciun comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 22:08 Etichete: , ,

A trecut 1 luna de la Masa Critica din aprilie la care am participat asa ca nu stiu cat de bine se potriveste un bilant/un feedback, dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

Desi ploaia a avut intentia sa ma impedice sa particip la CRM, pana la urma, cu greutate am reusit sa imi tin promisiunea, asta si cu ajutorul lui Andrei care m-a tinut la curent de la fata locului, cu derularea traseului si astfel am putut sa fac jonctiunea cu grupul pe la Piata Victoriei.
Totusi a fost un eveniment care nu m-a impresionat, desi am fost parte din el, astfel incat nu vad cum i-ar putea impresiona pe cei care nu erau pe bicicleta, sau mai rau, care erau la volan.

Ce mi-a placut:
-s-a mers leger, si plutonul a fost mentinut cat de cat compact;
-s-a asteptat repararea unei pene

Ce nu mi-a placut :
-faptul ca nu s-au respectat pe deplin semnele de circulatie, acest lucru nefiind un bun exemplu pentru conducatorii auto
-faptul ca acolo unde existau piste nu s-au folosit (de exemplu pe Kiselef), desi acele piste chiar sunt bine gandite, fara borduri, fara intreruperi etc
-Dar mai ales: galagia monstruoasa pe care o facea un tip cu o goarna. Totul iesea de parca eram pe stadion, desi eu am inteles-o ca pe o manifestatie linistita, in care sa arati ce oameni de carcater sunt biciclistii si ca avem si noi dreptul sa facem parte din trafic, atata timp cat nu incurcam lucurile pe carosabile/pe trourar, faptul ca avem si noi drepturi (dar pe care nu e nevoie sa ni le strigam in gura mare)
-foarte putini participanti purtau casca si si mai putini purtau vesta reflectorizanta. Nu toate bicicletele erau dotate cu lumini (macar spate).
Read More

miercuri, 11 mai 2011

Reclamatie Metrorex

4 comentarii: Publicat de Mihaela Diaconescu la 23:49 Etichete: ,

Toata povestea a inceput intr-o zi ploiasa de martie cand ploaia ne-a prins prizonieri in Piranha si nu aveam niciun chef sa pedalam prin udatura si pe vifornita spre casa.
Asa ca ne-am bagat la Metrou, sa beneficiem de noua facilitate pusa la dispozitie de cei de la Metrorex-accesul permis cu bicicletele si in timpul sapatamanii, dupa ora 21.00, despre care citisem chiar pe site-ul lor si care era valabila de prin ianuarie.

Momentul 1: la cartele si la paza din statie: nu avem nicio problema, ba chiar suntem ajutati cu validarea multipla a cardului Activ
Momentul 2: ne suim in tren. Il vad de departe pe dl agent de paza ca vine spre noi. Se baga in vorba, cu observatii de genul " sa nu zgariem trenul " etc; apoi ne spune ca nu e voie cu biclele la metrou, decat sambata si duminica, cum scrie pe anunturile din trenuri si statii.
Eu ii explic pret de o statie ca s-a schimbat si ca pe site-ul Metrorex scrie ca e voie , in zilele lucratoare, seara, si nu e vina mea ca ei nu sunt informati.
Eroilor: vine mecanicul de tren cu aceleasi texte pornit sa ne dea jos. Eu continui sa sustin ce am citit pe site si ii spun ca nu sunt vinovata ca angajatii nu sunt informati si anuturile nu sunt schimbate, dezinformandu-i si pe ceilalti calatori. Nu ne da jos.
Spre Izvor: il aud pe mecanic cum vb prin statie despre treaba cu biclele si smulg doar o frantura de replica,ceva de genul si de ce nu ne-ati anuntat si pe noi. Scuze nu stie sa isi ceara
Nu ne mai deranjeaza nimeni pana la Dristor.

Totusi cu un gust amar, ajung acasa, gasesc anuntul, il printez si bonus scriu o reclamatie la Metrorex, asa ca sa imi descarc nervii:

"Buna ziua,

Conform siteului dumneavoastra http://www.metrorex.ro/_read163-1, incepand cu data de 17.01.2011 se permite accesul cu bicicletele si in zilele lucratoare incepand cu ora 21.00. 



In primul rand pot sa va spun ca salut initiativa (weekenduri si seara in timpul saptamanii), mai ales ca folosesc zilnic bicicleta ca mijloc de deplasare in Bucuresti si nu doar pentru recreere. Dar o ploaie venita din senin sa zicem sau o defectiune etc poate oricand deturna planurile pentru un retur spre casa pe doua roti. 


DAR, mi-as dori foarte mult ca intregul personal care lucreaza cu publicul sa fie informat in legatura cu aceasta schimbare pentru a evita discutii penibile cu personalul de paza din trenuri si chiar cu mecanicul trenului. 

Anunturile puse in trenuri sau in staii, nu ajuta nici ele deloc, deoarece acolo este specificat doar weekendul si de la ele pleaca in general intreaga discutie despre o eventuala folosire a serviciilor Metrorex in timpul saptamanii (seara dupa ora 21 cand metroul este mai liber) de catre biciclisti... 

In speranta unei mai bune informari la toate nivelurile, 

Mihaela Diaconescu."



Tacere mult timp dupa aceea, dar nu ma asteptam sa primesc un raspuns. Umblu insa cu printul in rucsac," just in case".

Martea asta: Din nou ploua, din nou la Metrou.

Momentul 1: la cartele ok; agentul de paza din statie insa se sesizeaza si ne ia la rost: Unde vrem sa mergem cu biclele. Am printul pregatit, dar se pare ca nu il convinge. Imi spune ca nu e oficial si nu prea ii pasa de ce scrie pe site daca ei nu au fost informati. Eu insist. Nenea ia printul si merge la tanti de la cartele care da verdele. Asa ca nenea devine super amabil si ne deschide si poarta verde. Si de aici povestea se incheie, pana la Dristor nu ne mai deranjeaza nimeni.
Acasa insa pe mail gasesc raspuns de la Metrorex, politcos, amplu, plin de disponibilitate, desi intarziat:


Buna ziua, stimata doamna Mihaela Diaconescu,

Incep prin a va multumi pentru ca v-ati facut timp sa ne scrieti. Desi primesc zeci de scrisori zilnic, fiecare aduce ceva nou, interesant.

Dupa ce (si pentru ca) multi dintre calatorii nostri ne-au transmis astfel de sugestii, administratia Metrorex a luat deciziile referitoare la biciclete despre care deja stiti. Prin urmare ne-ati fost de mare ajutor.

Suntem in plina campanie de instruire, reinstruire a personalului nostru, nu numai referitor la accesul bicicletelor, ci si referitor la comportamentul fata de publicul calator, pentru ca s-au constatat unele neajunsuri; instruim, evaluam, trimitem din nou la instruire si tot asa, pana invatam sa ne comportam asa cum trebuie. Speram ca intr-o perioada scurta sa se vada si rezultatele.

S-a dispus anunt prin statia de radioficare referitor la regulile de calatorie in metrou, inclusiv cele referitoare la accesul bicicletelor.

Va prezint in continuare, stirea de presa legata de biciclete:

Metrorex se numără printre companiile care derulează programe ecologiste. Totodată, urmăreşte permanent creşterea satisfacţiei clienţilor, călători cu metroul, inclusiv a bicicliştilor, aceştia fiind un segment important al publicului călător. Mersul pe bicicletă ajută la păstrarea aerului curat. Folosind bicicleta până la metrou fiecare utilizator contribuie la reducerea amprentei de carbon lăsată în natură. În oraşele din ţările occidentale, în ultimii ani, se investesc din ce în ce mai mulţi bani în ecologie şi protecţia mediului şi se pune tot mai mult accent pe transportul de călători ecologic (electric) şi mai ales, pe promovarea lui, mai presus de maşina personală. Guvernele unor ţări investesc bani mulţi în cercetarea posibilităţii apariţiei de surse noi, eficiente şi ecologice, de producere a energiei electrice, iar în ţări precum Franţa sau Germania, se redescoperă frumuseţea, eficienţa şi fiabilitatea transportului electric public. Prin urmare, alinierea la standardele europene precum şi adaptarea la cerinţele publicului călător a determinat iniţierea şi continuarea proiectului „Cu bicicleta la metrou”.

Aşadar, începând cu data de 17.01.2011, va fi permis transportul bicicletelor cu trenurile de metrou şi în zilele lucrătoare, după ora 21:00. În zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale accesul va fi permis pe parcursul întregii zile ca şi până acum. Accesul cu bicicleta în trenurile de metrou este permis numai în primul vagon, în sensul de mers, în zona din spatele cabinei de conducere a trenului. Pe parcursul călătoriei, bicicletele sunt asigurate de posesor astfel încât să nu afecteze confortul şi siguranţa călătorilor şi să nu deterioreze interiorul vagonului de metrou. Pentru transportul bicicletelor nu se percepe nicio taxă suplimentară, iar accesul se face prin porţile de acces destinate persoanelor cu nevoi speciale, după validarea legitimaţiei de călătorie.

Prin măsura adoptată Metrorex contribuie la reducerea poluării şi prin aceasta a impactului negativ asupra sănătăţii populaţiei precum şi la reducerea necesarului de locuri de parcare în cazul utilizării pentru deplasare a metroului şi a bicicletei, în locul autoturismului personal.

Beneficiarii acestui program ecologist sunt toţi bucureştenii.

Am primit si feedback de la calatori: lumea este foarte multumita; cu rabdare si bani vom imbunatati ceea ce am realizat deja.

Va trimit si un link: http://vimeo.com/22022468 pentru a vedea un scurt film realizat de un tanar calator biciclist, incantat de faptul ca poate sa transporte bicicleta in metrou si doritor sa ii invete si pe ceilalti cum sa procedeze.

Astept impresiile dumneavoastra,

Pana atunci, toate cele bune,


Evelyne Croitoru
Specialist Relatii Publice
Serviciul Cabinet Director General si Relatii Publice
E-mail : - contact@metrorex.ro; evelyne.croitoru@metrorex.ro
Telefon: mobil : (0040) 0746.191.176
Telefon : (0040) 213193601 / 5398
S.C. METROREX S.A.
B-dul Dinicu Golescu nr.38, BUCURESTI 
Read More

joi, 21 aprilie 2011

Masa critica

Niciun comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 22:52 Etichete: ,



Bucuresti, 29 aprilie ora 18.30, Parc Izvor-la statui. Plecarea la ora 19.00.

Read More

joi, 31 martie 2011

Cum se impaca bicicleta cu Metroul

Un comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 23:30 Etichete: ,

Pai in terorie se impaca bine. Metrorexul a avut o initiativa foarte buna-respectiv aceea de a permite accesul cu bicicletele in metrou, in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale. Pe care au popularizat-o, au pus anunturi etc.

Vazand ca treaba a mers, au extins-o si pentru zilele lucratoare dupa ora 21.00, doar ca de acest lucru nu stie mai nimeni dintre cei care sunt angajati la Metrou.

Daca nu credeti ca au extins-o citit aici, pe siteul lor, ca scrie negru pe alb. Ba chiar va sfatuiesc calduros sa printati un exemplar si sa il luati la voi cand mergeti cu bicla. Nu se stie cand va prinde ploaia si vreti sa intrati cu bicla la metrou si nu va lasa...

Cam asa am patit noi marti seara, desi de faza cu lasatul am scapat repede.
Ideea e ca marti ploua enervant de mocaneste si aveam vantul in fata si niciun chef sa pedalam o ora pana acasa. Asa ca, am stat sa se faca 10 (eu stiam ca de la 10 e voie ) si hai la metrou. Cu intrarea nicio problema. Nici la casa, nici la paza.

Coboram pe peron, ne asezam la prima usa si vine metroul. Ne urcam in el si parcam biclele tocmai langa anuntul cu accesul permis numai in zilele de sambata , duminica si sarbatori legale.
Imediat se infiinteaza langa noi un agent de paza care ne indica plin de bunavointa sa nu zgariem ceva din pretiosul vagon metrorex.

Dupa ce il asiguram pe om ca nu zgariem nimic, la prima vine si mecanicul de tren care ne reaminteste, nu la fel de calduros ca agentul de paza ca nu avem voie cu biclele in metrou, uite acolo anuntul cu sambata, duminica, pe usi, pe pereti, peste tot etc.

Eu ii explic, total neprietenos, ca asa scrie pe site si ar fi cazul sa se puna la curent (la 220 V preferabil) si nu am nicio vina ca nu updatateaza anunturile in trenuri si in statii.

Si numai ce am trimis la metrorex una bucata sesizare in care imi exprim fix aceasta nemultumire. Le apreciez bunele intentii dar sa isi instruiasca personalul si sa puna la punct informare oamenilor ca nu am de gand sa ma cert cu calatorii cum ca nu am voie cu bicla in metrou, doar din cauza unor afise care nu sunt aduse la zi.

Pana la urma conductorul s-a informat si se pare ca a fost ca noi, ca l-am auzit in cabina cum a intrebat si apoi cum a replicat ca trebuiau sa fie si ei informati. Oricum daca nu era ca noi, sigur ne dadea jos imediat.
Dar acum am invatat, bag printul in rucsac si ma plimb cu el sa ii invat eu pe cei de la Metrou ce se mai intampla in ograda proprie.

Altfel salut initiativa, una din cele mai bune, mai buna chiar decat porcariile alea de piste care in 75% din cazuri sunt inutile. Dar ca in Romania treaba a fost facuta doar pe jumatate.
Read More

duminică, 30 ianuarie 2011

Kleidung machen Leute

Niciun comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 21:39 Etichete: , ,

Nu stiu cum s-a suprapus ca in ultimile zile ma invart numai printre haine...
Pe Deutche Welle incerc sa descifrez un reportaj despre haine, intamplator am ajuns si la un filmulet romanesc (nu trimisa de cei de pe DW stati linistiti) despre cum se imbraca romanii. S-a dat la ProTv ceea ce nu i-a ridicat rangul in ochii mei dar pana la urma l-am urmarit pana la capat caci era un bun exemplu de asa nu. Si pentru ca mai are niste faze memorabile cu toti baietii de baieti din cea mai celebra discoteca din Arges, cu mireasa care e saraca rau cu duhul, cu adidasii de 300 de lire si topul de 200 de euro.
Si m-am intrebat nu cum se imbraca lumea din jurul meu, caci asta stiu.Eu nu am de-a face cu discoteca sau cluburile asa ca pot sa spun ca lumea cu care ma inconjor are 3 tipuri de a se imbraca: sportiv, comod sau la moda. Din fericire nu insa si extravagant....sunt o fericita veti spune...Dar este excat ca la Faceebook (iti alegi prietenii pe care ii vrei). Cum ma imbrac eu? Pai sportiv, comod si pe alocuri serios. Fara paiete si sclipici dar cu o rochita tricotata faina sau cu pantaloni negrii si camasa alba....As vrea sa ma imbrac mai des in fusta, sa port cizme si toate cele dar uneori e atat de greu sa te scoli mai devreme sa pregatesti toate cele incat blugii sunt o scapare comoda...Nu inseamna insa ca nu imi place sa ma imbrac ingrijit, cu tendinta spre classy. Simplu, fara bijuterii si mai ales nu cu tinichele...Iar regula aceea spusa de directoarea colorata e singura de bun-simt din ce a afirmat: geanta si pantofi asortati..as adauga si manusi dar sa nu intindem coarda prea mult...
La ce bun sa dai 200 de euro pe un tricou cand cu banii acestia iti poti cumpara cateva haine cu gust pentru un an intreg...si la ce bun sa dai 200 de euro pe niste paiete, dar sa nu ii dai pe o geanta si o pereche de pantofi de piele bine lucrati care sa te tina cativa ani?

Pana una alta, fimuletul:
Read More

miercuri, 15 decembrie 2010

My beautiful Dacia-sau cum suntem romani din cap pana in picioare

Niciun comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 21:39 Etichete: , ,

Sunt cateva secvente geniale in filmul acesta:
-gratarul
-Dacia in Europa
-taiatul procului
-Dacia ca dric

Merita, pentru ca surpinde atat de bine romanismul...

Trailer:
Read More

marți, 30 noiembrie 2010

A fi biciclist in Bucuresti

Niciun comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 21:52 Etichete: , ,

A fi biciclist in Bucuresti este in mod cert o aventura. Nu credeam asta pana sa lucrez in Pipera caci initial drumul meu, desi lung pana in Militari se desfasura pe piste de biciclisti (singurele cu adevarat functionale –cele pana la Piata Constiutiei)sau prin parcuri.
Acum insa toata toamna am avut de-a face cu adevaratul trafic din Bucuresti. Cu aglomeratia crunta de fiecare seara de la Obor spre casa, cu cainii atotprezenti, cu gropile de canal eventual neastupate, cu lucrarile de reparatie la traseul tramvaiului 16 care au adus pe unica pista din Pipera gramezi de nisip si pamant.
Este o adevarata arta sa te strecori printre masini, sa ai grija la cele care pun brusc semnal dreapta si opresc/paracheaza in spic chiar in fata ta sau la pasagerii din dreapta care au obieceiul sa coboare la semafor si deschid usa fara sa se asigure, numai bine sa te trezesti cu ea in fata.
In plus biciclistul asta e o specie ciudata...in mod cert mai “puternic” decat un pieton (dar doar datorita vitezei) insa insignifiant in fata unei masini, trebuie sa deprinda dificilul echilibru de a se strecura in trafic fara sa ii incurce prea mult pe altii si de a acorda drepturile si prioritatile necesare pietonilor.
Caci de multe ori, in viteza si cu vantul vajaind prin casca uiti ca trebuie sa semnalizezi schimbarea de directie, ori ca pietonii au verde sau ca acolo este o trecere de pietoni pe care poate sa apara oricand un carucior, un copil, un batran etc.
Este uimitor cata libertate de miscare iti da bicicleta, cat de natural iti garanteaza cele 30 de minute de miscare zilnica, insa acestea sunt balansate puternic de noxele venite cadou de la masinile cu care impartim carosabilul.
Pistele-cele mai multe sunt ilogice si aberante si nerespectate nici de soferi (care isi parcheaza masinile pe ele) si nici de pietoni, care merg cu dezinvoltura desi trotuarul e liber. Plus ca acum au introdus aberatia pista comuna pentru pietoni si biciclisti in care in mod cert nu te poti deplasa cu viteza mare caci trebuie sa faci slalom printre mii de obstacole.
Daca mai pui la socoteala faptul ca trebuie sa ai mare grija de bicicleta caci oricand te poti trezi fara ea, oriunde ai lega-o si faptul ca la toate se adauga mistourile soferilor atunci cand te depasesc si vad ca de sub casca ies niste bucle blonde...aventura e completa.
Si totusi nu as putea sta fara ea, tricoul comod, colantii, wind stopperul –haine comode si totusi bine alese in care sa merg fara sa mor de frig si fara sa ajung leoarca la serviciu, casca, manusile, cagula care ma transforma in omul fara chip, vesta reflectorizanta si becurile de la bicicleta sunt un intreg arsenal al unui bicilist eficient.
Imi plac biclele acelea albastre,cu sa lata si cos in fata, pe care pedaleaza fete in fusta atente sa nu isi strice coafura, dar nu ma reprezinta...:). Eu am saua ridicata si abia ating bordura, ma joc cu vitezele si ma asez din timp pe banda potrivita pentru a face stanga sau pentru a face o giratie. Eu valorizez bicicleta ca pe un mijloc de locomtie, simplu, curat si eficient si mai putin ca pe un mod trendy de a fi, dar ma bucur de fiecare data cand vine primavara si o multime de biciclisti ies ca floricele din asfalt...
Imi place ca lucurile incep sa se miste, se pot inchiria gratis bicle doar cu buletinul, se poate merge cu bicla in metrou in weekend si de sarbatori, sunt o multime de ture organizate in oras pentru a arata soferilor ca exista si aceasta specie de participant la trafic si trebuie luata in calcul.
Dar mai e mult de facut, mai e mult de schimbat.
Ar fi nevoie de piste logice si eficiente, ar fi nevoie de campanii de educare a soferilor si pietonilor si chiar a biciclistilor caci multi merg fara casca sau abordeaza traficul si mai ales culoarea rosie a semaforului cu prea mare usurinta. Biciclistii nu sunt nici pe departe niste oameni perfecti, fara defecte, ecologisti si civilizati....Exista si biciclisti care injura soferii ca la usa cortului si biciclisti care nu dau 2 bani pe ecologie sau bun simt...
Insa va invit si pe voi sa treceti peste toate aceste impedimente, sa vedeti bicicleta in stilul vostru propriu, sa infruntati corporationistii la costum cu un cauciuc si niste pantaloni prafuiti si sa aratati ca se poate, ca se poate strabate bucurestiul in lung si in lat, de 2 ori pe zi, eco-style si ca asa cum spunea un personaj preferat al lui Em “nu se poate ca un oras sa fie prietenos in acelasi timp si cu masinile si cu oamenii”.

PS: am masina, sunt sofer dar o folosesc doar in weekend, cu un grad cat mai mare de ocupare si doar exceptional in oras.
Read More

marți, 16 noiembrie 2010

Pipera mon amour

5 comentarii: Publicat de Mihaela Diaconescu la 23:15 Etichete: , , ,


Aveam de mai mult timp in minte sa scriu postarea aceasta…de pe vremea cand orasul era plouat si mohorat, dar nu am mai apucat.Gandurile triste au fost gonite de vremea frumoasa ce troneaza in Bucuresti de saptamani bune.
Totusi pe cat ma afund in Pipera imi dau seama ca locul si drumul pana acolo este Romania, pura, oglinda spoielii de cultura si civilizatie de care ne lovim zilnic.
Pentru Pipera se poate adapta un cunoscut proverb: Inauntru vopsit gardul si afara leopardul.
Adica in toate acele cladiri de sticla, aratoase pe afara cu lifturi si usi destepte stau corporationisti la sacou si pantofi care nu platesc bilet la tramvaiul cu care merg 2 statii si se vaita ca i-a amendat controlorul. Nu spune nimeni ca le ploua in birou sau le cade tavanul in cap, sau ploua prin plafon, ori se zguduie biroul cand in santierul vecin lucreaza picamerul…Nu…nici ca zilnic trebuie sa strabata noroaie pe niste podete improvizate, avand mare grija sa nu murdareasca sau sa nu afunde tocul in noroi.
Sau sa se uite la cainele alb, mort de 2 zile si aruncat pe marginea drumului, pe langa care toti trec indiferenti.
Apoi daca merg pe Petricani, se tin de nas cand merg pe langa lacul Tei, unde in unele zile pute a mortaciune sau pe langa budele ecologice abandonate intr-un timp de cei care au lucrat la reamenajarea spatiului verde.
Si nici ca pe vant se pornesc adevarate mici tornade, care iti baga praf si nisip, in gura, in ochi, ridica pungi si gunoaie de la santierele din vecinatate…Nu, in universul lor rece, delimitat de iarba tunsa periodic si cu atentie totul se vrea perfect.
Doar ca schimbarea nu o sa vina din interior, ci din exterior.
Pentru asta ar trebui ca aurolacii sa nu mai doarma in buricul Pietei Iancului, 3 pe un canal, cu burtile dezgolite, tolaniti dupa ora 9 cand se mai incalzeste.
Ar trebui omorate toate javrele care sar la bicicleta (si lucrez la asta, am unii la Obor pe care abia astept sa ii decimeze masinile cand se pune verde la semafor).
Ar mai trebui ca toti corporationistii frustrati care sunt in mijlocul coloanei blocate pe Petricani sa nu mai claxoneze cu nerabdare…nu o sa mute muntii din loc. Claxoanele astea sunt iarasi o mare pacoste a romanilor. Daca unul claxoneaza incep toti, unul nerabdator, altul pleaca repede de frica si blocheaza tramvaiul care claxoneaza si el. Sensul opus se misca dar nu are unde, si gata intersectia blocata si nervii la pamant.
Si daca credeti ca afara din oras e mai bine…acolo intalnim flashurile… despre astea e o alta poveste
Read More

marți, 26 octombrie 2010

Bete in roate

Niciun comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 01:02 Etichete: , ,

Un filmulet trimis de Andrei  a rascolit in mine o umbra de revolta impotriva tuturor care calca in picioare o gandire dreapta si "verde", imptriva mentalitatii de a nu face nimic si de a intoarce spatele problemelor.

Ma deranjeaza atunci cand mi se fura un lucru la care tin, un lucru care ma scoate din multime, un lucru cu care nu deranjez pe nimeni. Si detest sentimentul de a te stii furat.

Furtul de biciclete l-am constat pe pielea mea este in floare atat la noi cat si in alte capitale. Dupa ce ca in Bucuresti pentru a merge la serviciu cu bicla trebuie sa faci fata cu brio traficului fiind si sofer si pieton in acelasi timp si neincurcand pe nimeni, trebuie sa mai stai si cu frica in san ca atunci cand ti-e lumea mai draga dispare.

Dovada cat e de usor...

Merida, prima mea bicla e dulce amintire. Intr-o dimineata a disparut de pe scara blocului. Am suspectat inital vecinii dar apoi am aflat ca a fost o razie de bicle in zona...Nu stiam pe atunci ca are sanse sa ajunga cu 200 de lei in targ ca vorba aia, stateam aproape.

Apoi am aflat ca avem interfon degeaba si la etajul 2 stau noaptea tineri si se drogheaza,dupa aceea am aflat cat de simplu e sa tai un lant si ca atunci cand se da semnalul se fura si bicle de zeci de milioane dar si bicle de 2 milioane....

O placere simpla si autentica s-a intrerupt...

Intre timp am revenit pe bicicleta si meditez continuu la sisteme antifurt...o sa ajung ca Em sa umblu cu bicla cu 3 lanturi pe principiul ca cine s-a fript cu ciorba , sufla si in iaurt...
Read More

joi, 7 octombrie 2010

Povestiri urbane

Niciun comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 00:21 Etichete: ,


Ora 19.00. Oficiul postal 19. Inca 60 minute pana la inchidere. Timp suficient pentru a expedia un colet ai spune. Aglomeratie mare. Coada la toate ghiseele. 

Contribuabilul ia cuminte un formular, constata ca nu are pix in geanta, merge la librarie, cumpara un pix, completeaza formularul si se aseaza la coada la ghiseul 1-Expediere colete.

Constata in scurt timp ca aici se si primesc, se si elibereaza colete dar nu se impacienteaza caci nu are decat 3 persoane in fata. De fapt mai are 2 caci prima tocmai plecase

Prima persoana la rand deja se agita, este nelinistita si probabil nervoasa desi nu se manifesta vadit. Contribuabilul sta si analizeaza si se gandeste cat de putin Zen au unii oameni.

Intre timp vine o doamna insarcinata care intreaba de unde poate sa ridice un colet. Este invitata in fata si pe buna dreptate.Nimeni nu comenteaza la acest gest. Pacat ca functionara de la ghiseu a trebuit sa printeze un cearsaf cat 10 hartii si sa puna tot atatea stampile, chestie care a durat 10 minute.

Dupa 20 de minute de cand s-a asezat la coada contribuabilul nu a avansat un centimetru.

In sfarsit doamna de la ghiseu preia 2 colete si se avanseaza. Intre timp contribuabilul mai are in fata doar o persoana care munceste de zor sa puna niste coduri pe 7 recomandate, nu ca sa scuteasca din munca functionarei de la ghiseu, ci din timpul nostru de asteptare.

Coada de la ghiseu se tot lungeste caci la "Primire colete" desi este functionar la ghiseu se pare ca are lucruri mai importante de facut si serveste doar cunostinte.

Se lasa cu nervi si se deschide oficial ghiseul primire colete. Contribuabilul ramane iarasi ultimul la rand.

Intre timp diriginta postei vine si cere banii asa ca functionara se apuca sa numere banii.

Am ramas tot la cele 2 colete.

Contribuabilul nu mai este Zen deloc.

Termina cele 2 colete si doamna pleaca fericita ca a scapat de o ora de chin.

Contribuabilul realizeaza ca si pe el tot cam o ora de asteptat la coada il asteapta.

Inainteaza doamna cu cele 7 recomandate si incepe procedura de completare a datelor in sistem. Procedura care se opreste la recomandata nr. 3 caci functionara trebuie sa stranga coletele si sa le predea caci a venit cursa...

Doamna cu recomandata iese la o tigara caci avea sa mai dureze.

Contribuabilul este deja nervos, nu isi mai gaseste locul. La rand s-a mai asezat un domn care este Zen. Contribuabilul incepe sa emita teorii privind momentul in care domnul nou venit va renunta la Zen (deja se poate emite o teorie a pierderii starii de Zen la posta).

Telefonul doamnei cu recomandatele suna insitent a doua oara. Vorbeste cu glas jos dar nervos spunand ca nu a plecat nici acum de la posta.

Intre timp toate celelalte Ghisee sunt libere si functionarele se hlizesc una la alta.

Nu ar prelua nici moarte pe nimeni de la coada de expedieri colete. Asteapta cu sufletul la gura sa se inchida usa la intrare.

Doamna cu recomandatele termina dupa 1 ora de stat la coada, plateste si primeste un cearsaf cu 7 stampile si 7 semnaturi a caror imprimare a durat 5 minute.

In sfarsit contribuabilul nostru ajunge resemnat la ghiseu. Formalitatile dureaza 5 minute si totul costa 2 lei 50 de bani.

Lasa loc ultimei persoane de la rand care deja era cu Zenul pe 0. Posta e goala. Traverseaza pe trecerea de pietoni si sa gandeste ca ar merita ca la unii functionari publici sa le taie inca 25 la suta din salarii.

Se jura ca daca ii mai trece prin cap sa mai lucreze cu Posta Romana va reciti postarea existenta.

...Si din pacate nu e singura ora din viata pierduta in relatia cu Statul (degeaba)...Dar in economia unei zile in care timpul liber inseamna 4-5 ore deja 1 ora inseamna imens. Era o ora in care putea sa iasa la o bere, la o plimbare, sa faca sport, sa citeasca, sa pregateasca o prajitura. S-a transformat intr-o ora regretata, intr-o ora in care te gandesti ca poate am avut noroc caci daca traiam si acum ca inainte de '89 am fi pierdut orele pe banda rulanta stand la cozi si intretinand o mentalitate care valoriza oamenii care nu fac nimic.
Read More

joi, 8 iulie 2010

Strategii de marketing

Niciun comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 22:23 Etichete: , ,

Stateam eu astazi linistita la metrou la Unirii asteptand sa recuperez Betele de treking de la Andrei. Cocotata pe bara de la statia de Metrou ma hlizeam de jur-imprejur. Forfota mare pe bulevard. Tot felul de promoteri imparteau fluturasi, cartele si nu mai stiu ce altceva.

Am observat-o mai demult. O tipa tuna scurt, ce statea mai retrasa. Impartea si ea ceva dar nu la modul gratuit...ia cat mai multe sa scap de ele, sa imi iau banii si sa plec acasa. Fara sa bage nimanui pe gat micile bucati de hartie...Statea si aborda doar cate o persoana care se potrivea cu "profilul".

Cum stateam de vreo 10 minute, imi vine si mie pana la urma randul...

Isi cere scuze si ma intreaba daca se poate...Ii spun ca da, si un zambet i se intipareste pe fata. Imi intinde o reclama la Terasa Berarilor si imi sugereaza sa trec la o bere daca doresc... O intreb cateva detalii generale pe care mi le ofera cu generozitate...Ii place sa explice si totusi are acea arta a echilibrului...atata informatie cat sa imi fie suficienta, si fara sa devina agasanta...Apoi pleaca.

O urmaresc in continuare...discuta relaxat cate 2 cuvinte cu oameni target, in principiu tineri, sau cu domni de peste 35 de ani...

Raman cu un gust placut si cu siguranta ca voi merge la acea terasa...poate pentru ca o fata tunsa scurt, mi-a vorbit cu caldura despre un loc pe care il promova, poate pentru ca un om isi facea cu atata placere un job simplu si plictisitor...plictiseala si dezinteresul se vede pe fata multor din cei care impart flturasi in modul gratuit, pe care apoi oamenii le arunca neinteresati pe trotuar...

Am cautat chiar un site sa imi scriu povestea, poate un feedack pozitiv conteaza...
Nu am gasit site, dar am regasit blogul, unde am hotarat sa las marturie aceste randuri...Despre cum iti poti face treaba (acea treaba simpla si neinteresanta) de parca ar fi cea mai importanta si fascinanta din lume.
Read More

luni, 5 iulie 2010

Clipa de departe

Niciun comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 22:32 Etichete: ,

Mergeam astazi linsitita prin Bucuresti...si nu glumesc cand spun ca eram linistita...desi poate e de necrezut pentru cateva secunde mergeam cu bicicleta linsitita prin Bucuresti. Scapasem de trafic, de aglomeratie, de claxoane, de infern. Inaintam ritmic pe drumul meu, pe pista de biciclete...Deasupra mea era umbra, in stanga gazon impecabil. Soseaua era goala, masinile ramasesera undeva la semafor si zgomotul era zero. In dreapta Dambovita se intindea curata si fara mirosuri.Peste drum fantanile de pe bulevard aveau apa si functionau. Din fata veneau o fata si un baiat, el pe bicicleta, ea pe role.

Pentru cateva secunde din toate aceste inregistrate instantaneu am uitat ca sunt in Bucuresti. Totul era altfel, totul apartinea unui alt oras, unei alte tari, unei alte civilizatii...

Pana cand magia a fost sparta de o pitipoanca si un baiat de baiat ce se plimbau cu mana pe fund comentand la tot si la toate...Apoi masinile au pornit, bulevardul a devenit zgomotos, Dambovita s-a terminat si in locul ei am dat peste praful renovarilor de la Biblioteca Nationala....

Dar cateva secunde am vazut un Bucuresti altfel...
Read More

sâmbătă, 12 iunie 2010

Copil caut timp de petrecut cu parintii mei

Niciun comentariu: Publicat de Mihaela Diaconescu la 23:11 Etichete:

O campanie foarte percutanta realizata de cei de la Romtelecom, reclama am auzit-o la radio si este facuta in asa fel incat sa traga un semnal de alarma la adresa timpurilor in care traim:

Read More
Abonați-vă la: Postări (Atom)