E ceva ciudat la ziua asta...

De fiecare data in ziua asta sunt mai atenta la schimbari...si aproape in fiecare an in ziua asta observ primele semne ale toamnei.

Primele frunze galbene in tufisurile de pe strada mea, prima frunza ce a pornit in ultima calatorie, prima zi cand nu mai aud pasarile cum canta...

Astazi nu am gasit nimic din toate astea. Copacii sunt inca verzi poate datorita verii ploioase, pasarile canta in nuc, dar dimineata cand am deschis fereastra un val de aer rece m-a lovit....

Astazi mirosea a toamna.

Voi asocia intotdeauna aceasta zi cu ultima zi de vara...Din copilarie aceasta zi frumoasa avea ceva trist in ea....Nu timpul durea ci faptul ca dupa ea urma toamna, ea incheia libertatea unei vancante si aducea cu ea grijile scolii...

Acum grijile sunt prezente tot timpul dar pana cand incalzirea globala ma va dobori, parca in fiecare zi de 26 august vad prima zi de toamna. Si nu am nimic cu anotimpul asta...Este fermecator cu zilele lui de septembrie si octombrie caldute si senine, cu cerul albastru, cu zilele de ploaie cand redescoperi aroma de ceai, cu umbrele colorate. Este anotimpul implinirii atat in natura cat si in mine. Totul este copt, matur, plin de savoare...