Aseara am fost un devorator de televizor. Dupa ce in Romania, timp de 6 ani, nu am avut televizor la noi in camera si ne uitam doar ocazional, aici, in Berlin, desi ne-am pomenit cu televizor, il deschidem aproape la fel de rar si in principiu pe canalul nr.20. Acolo este Phoenix TV-un program de documentare, ceva stiri si dezbateri. Fara filme si mai ales fara emisiuni tampite de care nici nemtii nu duc lipsa. Documentarele nu sunt extraordinare, nu le egaleaza nici pe cele de pe Discovery si nici pe cele de pe National Geographic insa marele avantaj este ca sunt in germana. Uneori mai prindem si filme bune facute de cei de la BBC si dublate in germana dar cele mai multe sunt facute de nemti pentru nemti. E un mod interesant de a mai vedea una alta si de a-ti exersa limba. Documentarul care m-a starnit sa scriu postarea asta a avut 1 h si jumatate si a urmarit un vas de croaziera incarcat cu turisti nemti, ce naviga de-a lungul coastei vestice a Groenlandei, cu scopul de a atinge 80 grade latitudine nordica. Bineinteles ca au fost doua fete- calatoria all-inclusive vs viata de zi cu zi a inuitilor. Comfortul unei calatorii (pe care pasagerii o considerau initiatica) vs supravietuirea in conditii dure in comunitati mici si indepartate.

Imaginile mi-au placut, oamenii la fel dar l-am pus pe Radu sa promita ca nu vom ajunge niciodata sa calatorim precum turistii nemti. Platind mii de euro pentru aceasta « aventura », stand confortabil pe puntea vasului (eventual intr-un jacuzzi), racind sampania in ocean si servind-o cu gheata luata direct din vre-un eisberg, toti imbracati in uniforme albastre ca nu cumva organizatorii sa ii piarda sau sa ii incurce, cu programul servit dinainte. Si inca ce program :

- vizitat vreo 2-3 asezari (din care Ilulissat (al 3-lea oras al Groenlandei) si Noul Thule (o localitate de doar 700 de locuitori si una dinte cele mai nordice asezari permanente din Groenlanda) . Va recomand sa citit despre Thule pe wikipedia;

- primit vizita unor localnici si ascultat un program de cantece traditionale;

- facut turul vasului si glumit cu capitanul vasului;

- savurat masa de seara pe tarm, intr-una din zile;

- plimbari cu sania trasa de caini;

- scurtat orizontul prin ochean.

Extraordinar ! Bine probabil ceva mai bine decat stat cu burta la soare vreo 2 saptamani.

Totusi am suportat toate acestea cu stoicism caci si eu aveam parte de calatoria mea printr-o tara  de 6 ori mai mare ca Germania ca suprafata si cu doar 60.000 de locuitori.

Intr-o tara unde notiunea de viata grea are cu totul alte conotatii :

- Asezari cu cateva zeci/sute de locuitori (sate sa le spunem asa);

- Locuri in care nu cresc nici fructe si nici legume, toate venind pe apa, evident la preturi mai mari decat normalul si adresandu-se unei populatii nu neaparat instarite (verdeturile si fructele sunt aproape o trufanda).;

- Copii care pana in clasa a 3-a invata carte acasa cu parintii pentru ca in multe localitati scolile elementare lipsesc si care mai apoi merg la scoala in regim de internat;

- Copii care invata pe rupte sa isi ia bacalaureatul (si acesta ee motiv de imensa bucurie) si multi sunt printre primii din satul lor care au ajuns la un asemenea nivel de educatie;

- Parinti care isi doresc ca fii si fiicele lor sa invete si sa plece mai la sud, sau poate intr-o tara din nordul Europei pentru ca traiul dupa vechile obiceiuri nu le va mai putea asigura existenta timp de inca o generatie;

- Copii care desi au oceanul in spatele casei nu stiu sa innoate pentru ca pana si vara, apa oceanului este mult prea rece;

- Drama barbatilor care pe vremuri sustineau o intreaga familie din pescuit, pe cand acum au ajuns sa traiasca la limita practicand aceste activitati traditionale. Si daca poate pe timpul verii pescuitul pare interesant, in lunga iarna nu mai este nici pe departe asa;

- Oameni care isi vad meseriile afectate de incalzirea globala care se vede mai bine ca nicaieri aici si care face ca pe timpul verii sa fie mai cald decat in mod normal si sa se strice mancarea pusa la pastrat;

- Oameni care incearca sa profite de incalzirea globala si de cresterea temperaturii si stau ore in sir afara, incercand sa imblanzeasca un teren nefavorabil si sa il pregateasca pentru agricultura (incepand prin a muta bolovanii si a ajunge la pamant).

- Localitati care nu sunt unite prin niciun fel de drumuri (doar poteci de picior si sanii trase de caini) si care au precum satele de la noi un serviciu medical de baza, restul interventiilor efectuandu-se doar pe calea aerului.

In mod cert un film al carui cuvant cheie este die Einsamkeit. Imi place cum suna cuvantul asta in germana, mai mult decat corespondentul lui in engleza ori in romana: Solitude/Solitudine. 

Un dus cu apa rece atunci cand crezi ca viata e grea caci iata, tu iti poti trimite copii la scoala si iti poti cultiva legumele in gradina din spatele casei desi poate nu iti vei permite niciodata o asemenea croaziera de 5 stele. Dar ti-o doresti cu adevarat?