Pana dupa sarbatorile de iarna, desi mersesem regulat cu mijloacele de transport in comun nu m-a intrebat nimeni de bilet. Ajunsesem sa ma intreb daca chiar exista controlori in Berlin, desi banuiam ca mai toata lumea are bilet. Insa nu imi puteam dovedi asta. Pana cand, dupa sarbatori au inceput sa apara. In ultimele 4 saptamani, de 4 ori am prins controlori in mijloacele de transport in comun. Intr-o singura zi, de 2 ori chiar si nu am putut scoate niciun sablon privind frecventa/regularitatea controalelor. Mai derutant pentru ochiul meu neavizat este ca nici nu ii recunosti. Controlorii din Sbahn nu poarta uniforma ci haine civile si sunt imbracati in cel mai banal mod posibil. In uniforma pe care o folosesc 80% dintre nemti : pantaloni, jacheta de firma ca sa nu te ploua si sa nu te ninga, rucsac/geanta. In trenuri, vagoanele sunt cuplate 2 cate 2, se urca fiecare dintr-un alt capat si pana la urmatoarea statie verifica titlurile de calatorie ale tuturor.

Bilantul ? Incomparabil cu ceea ce este in Romania. Cred ca de 2 ori am vazut un om gasit fara bilet din 17-20 de pasageri cati erau in vagonul meu. Alteori niciunul.

Cifrele oficiale spun ca ar fi cam 4% blatisti. Ceea ce nu e mult in conditiile in care amenda nu este mare (40 de euro, biletul este scump: 2.4 euro/3.1 euro in functie de distanta pe care vrei sa o acoperi) si in conditia in care pentru trenuri, metrou sau tramvai nu trebuie sa validezi biletul (in autobuz urcarea se face oricum pe la sofer caruia trebuie sa ii arati biletul/abonamentul).

Totusi dupa cum citeam intr-un ziar local, acesti 4% sunt oricum mari si provoaca pagube de 20 de milioane de euro pe an. In plus se doreste majorarea cuantumului amenzii de la 40 de euro (plafon stabilit acum 10 ani) la 60 de euro. 

Cum e vazuta o asemenea propunere ? Ca la noi ! Calatorii se plang ca biletul e prea scump si ca ar trebui imbunatatita siguranta din transportul in comun (mai ales din Metrou). Regia de transport spune ca ceva mai multi bani nu i-as strica pentru autobuze noi si alte facilitati pentru persoanele cu dizabilitati. O da, dar inca nu au venit in Romania sa constate ca noi inca suntem la stadiul rampelor de acces pentru persoanele cu dizabilitati. Aici persoanele imobilizate intr-un scaun cu rotile nu au nicio piedica evidenta si se pot misca independente prin oras, la cumparaturi si chiar sa mearga la serviciu (am o colega in aceasta situatie). Pana la acest grad normal de acceptare si de integrare va mai curge multa apa de Dambovita noastra caci inertia e mare atat din partea autoritatilor, cat si la nivelul mentalitatii individuale.