De obicei nu scriu postari revoltate pe blog, la cald, la prima impresie, dar acum fac o exceptie. Si nu, nu este vorba despre Rosia Montana asa cum poate v-ati asteptat. Subiectul ce m-a lovit in dimineata asta este unul mai vechi, ce revine din cand in cand in actualitate: Biserica si statul. Nu o sa vorbesc nici de Catedrala Mantuirii Neamului, nici de banii clerului sau alte subiecte "fierbinti", ci o sa vorbesc despre banala ora de religie ce mi-a insotit invatamantul primar, gimnazial si liceal. Si daca imi este permis sa o spun, despre inutila ora de religie in formatul actual. Din clasa I si pana in clasa a XII-a mi s-au perindat prin fata o multime de profesori de religie stersi. Barbatii, probabil complexati ca nu au ajuns mai mult de atat. Femeile, complexate ca nu sunt barbati si nu pot ajunge mai mult sau doar resemnate ca au facut si ele o facultate, caci pentru alta oricum nu aveau "chemare". 

Subiectele de la ora de religie au fost mereu identice:

- in toamna, cele 10 porunci ci ceva pilde

- in iarna, Nasterea Domnului

- in primavara, Invierea si Inaltarea Domnului

Printre ele se mai strecura cate un sfant sau alt eveniment.

Si aceste teme se repetau ciclic si searbad. 

Daca in gimnaziu am rabdat cu stoicism, in liceu deja nu mai mergea. Schimbarea parea sa fi venit in clasa IX-a. La inscrierea la liceu a trebuit sa optez pentru 5 materii optionale. Optionalele erau o noutate in sistem si era oarecum bine intentionate, permitand elevului ca la curriculumul comun sa adauge anumite discipline ce il intereseaza, si astfel sa isi cristalizeze niste preferinte, sa se focalizeze pe un anumit domeniu. De exemplu la profilul real, poate un elev nu este interesat neaparat de orele de matematica si fizica ce sunt din abundenta, ci ar vrea sa faca mai multa informatica pe langa cele 3 ore precizate in programa. Astfel incat putea alege 1 sau 2 ore de informatica optionale (aprofundare sau extindere). Daca nu ma insel aveam de ales 3 materii din profilul nostru si 2 materii din profilul opus. Imi aduc aminte ca una dintre ele a fost "istoria religiilor". Eram in cautarea unor raspunsuri, eram intr-un proces de autocunoastere si doream sa aflu, sa analizez, sa compar. In criza asta existentiala eram mai multi pentru ca ulterior, aproximativ o treime din colegii mei ne-am regasit la acest optional. Ca sa inchei mai intai cu optionalele, intentia a fost laudabila, insa ea a durat doar un an. In clasa X-a conducerea liceului si-a dat seama ca e mult prea complicat sa faci orare si impartirea pe sali si sa impaci si elevii si profesorii, asa ca a impus niste "optionale-obligatorii" si s-a dus pe apa Sambetei libertatea noastra de alegere.

...Asa, acum ca am pus punct conceptului de ansamblu, pe principiul orice lucru bun se termina repede, sa revenim la ora de "Istoria religiilor". Ora a fost un esec. Sau ma rog, aproape un esec. Profesorul, un tip tanar si indoctrinat, preda dupa un manual editat pentru seminariile teologice, din 1991 toamna, editat de...Editura Institutului Biblic. Manual ce evident numai obiectiv nu era. Omul era si el usor mai mult indoctrinat si se lupta sa ne tina piept, noua unei clase de razvratiti macinati de probleme existentiale si mereu in pledoaria lui de final incerca sa ne explice de ce ortodoxismul este mai bun decat religia X ori decat religia Y. Asa incat, in anul acela nu am invatat nimic cu adevarat util. Si nici macar despre crestinism nu am invatat mai mult decat Marea Schisma. Habar nu aveam ce a facut Luther, habar nu aveam de alte ramuri ale crestinismului si cu atat mai putin habar nu aveam ce continea lucrarea omonima a lui Mircea Eliade de care doar auzisem. Total nemultumita, incepand cu clasa a X-a am revenit la vechile ore de religie, caci doar nu era sa ma duc la mama si sa o pun sa ma declare atee, mai ales ca nu vroiam acest lucru. Si dupa opinia celor doua treimi de colegi fara probleme existentiale: "ce ti s-a urat cu bine si nu iti mai prinde bine o medie de 10 si o ora in care sa nu faci nimic?". Da, problema era ca eu nu vroiam sa nu fac nimic ori sa imi trimit gandurile la plimbare ca sa nu il mai aud pe profesor. Eu vroiam sa invat, sa descopar, sa fiu provocata sa judec. Dar nu, asta nu se face in invatamanul romanesc.

"Crede si nu cerceta". 

vs

"Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide".