luni, 28 martie 2011

A venit oare primavara?

Niciun comentariu:

Totul in jur spune asta:
  • biciclistii care au aparut cu zecile dupa o noapte; pur si simplu unde ma invart fete si baieti pe bicicleta. Au scos toti bividii de la naftalina si imi fac asa o pofta sa ma alatur lor.
  • oamenii care ies la tigara in fata firmei si nu mai tremura, ci stau leger pe bancile acum 1 saptamana pustii
  • cainii maidanezi care nu se mai chircesc in cutii in spatele choiscurilor de la metrou ci stau de-a latul drumului savurand caldura
  • tanti de la chioscul cu fructe care acum si-a imbogatit oferta si a colorat-o: rosii, castraveti, ardei gras, telina in curand si verdeata se aliniaza cuminti pe taraba
  • oamenii se plimba dezinvolt in tinute lejere si a inceput o adevarata parada a modei caci reprezentatele sexului frumos scot din dulap haine felurite pentru care abia asteptau sa vina primavara
Dar totusi cel mai important semn, mugurii verzi ce apar initial timizi iar apoi se umfla si se pregatesc sa pocneasca...nu e nici urma de ei. Pe ei ii astept, ei sunt adevaratii vestitori ai primaverii. Si de acolo pana la feeria copacilor in floare si mirosurile nebunesti din parc, e doar un salt, un pas mare...si nu pot sa nu ma gandesc cat de placut va fi sa alerg prin iarba cruda si pe sub copacii incarcati, sa ma asez tihnita sub unul din ei, sa simt pamantul sub spatele rece si sa ma ninga cu petale de cires


Read More

Ich kann, du kanst,wir konnen

Niciun comentariu:
Read More

marți, 15 martie 2011

Tramvaiul 27

Un comentariu:

Bd 1 Dec 1918-pe scaunul din fata se aseaza un domn batran cu par si barba alba in pardesiu albastru cam comunist
Salajan-Un domn cu burta, pe la 60 de ani se duce tinta la vecinul meu si il bate pe umar, asezandu-se pe scaunul din fata, cam ca la bar, asa.
“Tocmai la tine ma gandeam, ce mai faci, unde mergi?”
“La Denie, la Sfantul Anton.”
“Si cum iti mai merge”
“Bine... la tine?”
“Bine, ne-am apucat de casa, de peretii interiori”
“Singuri? O luati asa, usurel, cate 2-3 ore pe zi...”
“Cam asa, incepem la 10 si pe la 15.30 terminam, hai ca e Mateea Ambrozie, trebuie sa cobor!”

La Mateea Ambrozie urca o doamna imbracata in negru.
"Barba Alba" o intreaba relaxat, plin de spirirt Zen, daca a mai murit cineva. Se pare ca doamna il cunoaste pentru ca ii zambeste si ii raspunde ca nu a murit nimeni...Il inteaba unde merge.
“La Denie, la Sfantul Anton”.
Doamna da aprobator din cap dar nu prea pare sa fii inteles/percutat.
“Si nu veniti de la biserica?” intreaba Barba Alba
“Nu, din Real, am facut ceva cumparaturi”
“Si cum mai sunt preturile?”
“Pai s-au scumpit toate, zaharul 5 lei, uleiul 7 lei”
“Norocul meu ca de cand m-am lasat de cafea nici zahar nu mai consum, mai bine cumparati un kilogram de curmale fara samburi sau stafide si cand aveti pofta de dulce mancati din astea, ca sunt mai sanatoase”.
“Da? Intreaba cam incredula doamna”
“Da!”
“Mai lucrati? Fetele ce mai fac?”
“Am iesit cu toatele la pensie”
“Aha”...si iarasi cade pe ganduri, in lumea sa, cu barba alba in piept, parul alb asa cum iese de sub sapca in carouri si privirea pierduta in gol”.
Strange in mana sacosa albastra precum pardesiul si rosteste ca pentru el.:
“...Si nu a mai murit nimeni...”
Read More

duminică, 13 martie 2011

Doamana Profesoara

Niciun comentariu:

Un colt de bloc si un parculet comun cu banci asezate concentric.
O singura banca ocupata. De pe ea se ridica 2 barbati, pe la pensie, cu ceafa groasa, imbracati in trening de casa.
Unul stinge tigara, altul pleaca cu ea in mana...
Inainte sa intre in scara unul spune...Aveai dreptate, la profesoara vine tot timpul unul singur in mod constant. Restul vin si pleaca-pasageri, nu sunt de incredere...
Celalat mustaceste...acum ca e la pensie, usa profesoarei cu picioare frumoase si imbracata mereu cu bun gust e singura lui preocupare pe care o exercita constant, ca pe o meserie, prin ocheanul proprii sale usi, iar dimineata pe balcon.
Stie care e orarul de la scoala si cand pleaca in fiecare zi, imbracata cu paltonul negru, dichisita si aranjata. Parca simte cum in urma ei, cand inchide usa ramane un miros de primavara...Stie si ca la vara, va imbraca tinute vaporoase si va merge la biblioteca sa citeasca. In blocul vechi, la ultimul etaj e caldura mare vara, si cum e doar o profesoara de generala, nu are bani pentru un aer conditionat. Nici meditatii nu prea face, desi ar mai castiga si ea un ban...
Nu o iubeste, ci mai degraba se uita la ea ca la o fiica. O stie de mica cum se plimba in pardesiul rosu cu bunica ei de mana. Ii vrea tot binele din lume si totusi prezenta ei zilnica in blocul acela de pensionari in care nu se intampla nimic notoriu si in care toti se plang de boli si medicamente este sinonim cu culoarea. Alti vecini sunt intrigati ca tot felul de barbati straini ajung la ei in scara si vin la “doamna profesoara”. Pe el insa il amuza si lui ii aminteste de tinerete...Ar fi vrut sa traiasca si el in timpurile astea libere, dar pe atunci a trebuit sa ia repede o fata si sa isi faca un rost. Nu e vorba ca nu a fost fericit. A trait bine. Dar uite, acum a ajuns la pensie si nu mai are pe nimeni, nici energie pentru visele lui nu mai are...daca nu si le-a dus la capat la tinerete...acum la batranete, a ramas prieten doar cu ocheanul...
Read More

miercuri, 9 martie 2011

Urmatoarea carte

Niciun comentariu:

Urmatoarea carte pe care imi propun sa o citesc dupa ce termin Cantec de Gheata si foc este "Lumea e Rotunda" de David SmickO recenzie interesanta, care m-a inspirat si pe mine: aici
Read More