Printre caietele uitate prin dulap am gasit unul in care in urma cu ceva timp (prin liceu cred) am schitat cateva poezii si ceva proza scurta...Va urma astfel o serie de postari de pe care am sters colbul timpului...Nu e nicio fata noua in ele, poate doar mediul virtual in care au poposit acum.
Iti permit sa sculptezi
Dumnezei in piatra inimii mele.
Nu ar trebui sa te mire.
De ce?
Iti permit chiar sa pictezi
Culori din ochii mei.
Si nu, nu o sa ma doara!
De vrei, poti sa stergi praful de pe chipul tau
Cu suferinta mea
Ia-o si nu imi multumi.
Si cantecul...iti dau si cantecul meu
Sa faci din el ce doresti.
Te poti infrupta din palma mea
Si sa iti faci din sangele meu aripi.
Iti permit chiar sa pictezi
Culori din ochii mei.
Si nu, nu o sa ma doara!
De vrei, poti sa stergi praful de pe chipul tau
Cu suferinta mea
Ia-o si nu imi multumi.
Si cantecul...iti dau si cantecul meu
Sa faci din el ce doresti.
Te poti infrupta din palma mea
Si sa iti faci din sangele meu aripi.
Inima de piatra si totusi, atat de darnica in a-l elibera pe cel ce pleaca...
RăspundețiȘtergereO fiinta a contradictiilor, asa cum am si ramas in interiorul meu...
RăspundețiȘtergere