Am vazut ieri un fimulet foarte simpatic, din seria TED, cu un micut tailandez care dorea sa demonstreze intr-un discurs de 15 minute cat de mult ne complicam viata si cat de mult ne departam de notiunea de a fi fericiti.
Multe din exemplele pe care le dadea legate de timpul pe care il investea in fiecare activitate curenta si esentiala (de genul 2 h pe zi si in 2 luni isi face casa, sau 15 min pe zi in gradina, si iese surplus de legume chiar) nu sunt aplicabile in orice zona de pe mapamond.
Dar samburele de adevar merita urmarit.
Se intreba in fond cine este mai feircit, colegul sau din Bankok care si-a luat casa in 3 luni cu credit si munceste 30 de ani ca sa o aiba, sau el care isi construieste casa in 2 luni si poate sta degeaba 29 de ani si 10 luni?
Bun e un exemplu poate tras putin de par, dar ideea este ca tot consumatorismul ne departeaza de la notiunea de fericire...Vrem mai mult, si mai mult, din ce in ce mai mult. Urmarim orbeste niste standarde ireale, fara sa credem cu adevarat in el, fara sa mai avem timp macar sa le punem sub semnul intrebarii. Suntem tintuiti in caruselul care sa invarte din ce in ce mai repede...
Sincer cred ca a consuma este un verb cu nuante foarte primejdioase.
As vrea sa ma intreb mai des daca chiar am nevoie de acel lucru, de acea rochie, pentru ca in spatele ei tot eu voi fi, sau de acel strudel cu branza...oare chiar nu se poate fara el...
Risipim de toate, in jurul lor, si apoi alergam sa refacem golul, care se casca la picioarele noastre, din ce in ce mai mare.
Let's take a break!
De o anumita haina ne putem lipsi, dar poate ne dorim alte lucruri precum cunoastere, cultura, poate bolile nu se vindeca cu "apa si apamant", poate n-am acel pamant unde sa-mi ridic casa... Din pacate, societatea a evoluat mult si lucruri ca cele marturisite mai sus se intampla in tot mai putine locuri pe pamant. Problema e ce faci cand societatea "te pune pe directie" si te impinge spre a produce si a consuma? Cum poti face sa trisezi directia si sa beneficiezi de propriile alegeri? A te multumi cu mai putin e un fel de compromis caci a fura o paine e totuna cu a fura zece paini. Actul in sine e acelasi.
RăspundețiȘtergereProbabil ca drumul spre fericirea, "calea usoara" e cand ceea ce faci e cat se poate de mult in directia lucrurilor care-ti plac, iar societatea asa cum e azi ofera nise prin care iti poti petrece viata facand-le. Cea mai mare problema pe care o vad, este pentru majoritatea oamenilor, identificarea acestor lucruri.
Sincer ceea ce putem face in lumea noastra e sa ne apropiem mai mult de natura si sa limitam consumul....probabil limitarea consumului e principala filozofie spre o dezvoltare durabila...Aici ma refer la a asigura lucurilor pe care le avem un life-time cat mai mare si sa le luam atunci cand avem nevoie de ele...Sa investim mai mult in noi si in experiente si mai putin in lucururi caci putine lucuri materiale aduc fericirea.
RăspundețiȘtergereSida, eu cred ca oamenii nu mai stiu sa se multumeasca cu putin..cand intrii intr-un magazin nu mai iei ceea ce ai pe lista, iei ce iti face cu ochiul, poate arunci apoi 25% etc....