miercuri, 21 septembrie 2011

Cum poti sa mori cu zile in Bucuresti (normal ca din cauza autoritatilor)


Ora 18.45 plec de la serviciu, pe bicicleta, cu destinatia Regie.
Ora 19.00, intru in Herastrau si ma relaxez caci am scapat de trafic.
Ora 19.10 intru pe Kiseleff, in continuare foarte relaxata caci sunt pe pista de bicicleta...Habar nu am la ce ma gandeam in acel moment dar sigur rumgeam ceva. Dintr-o data, in fata mea, cade in strada un domn. Erau in apropiere 3 baieti care au pus mana pe telefon si au sunat la 112.
Eu am lasat bicla pe iarba si m-am dus sa vad ce are omul meu...In cap mi se invarteau toate informatiile de la cursul de prim-ajutor de weekendul asta si incercam sa le pun in ordine. Sunt un om de actiune, un om prompt care ia decizii...Apreciez la oamenii cu care lucrez sa ia decizii repede, sa isi asume deciziile chiar si mai putin bune uneori, decat sa stea 1 zi sa se gandeasca la un fapt banal.
Deci ma pun pe treaba, caci principala problema o suspectam la cap (nu stiam daca a dat cu capul de asflat sau nu).
Omul meu era constient si coerent caci mi-a spus cati ani are si baietii au transmis aceasta informatie la ambulanta: Barbat, 86 de ani, cazut in strada pe soseaua Kiseleff.
Apoi imi mut din nou atentie asupra omului meu pe care il iau la intrebari sa vad daca il doare ceva. Si la intrebarile sumare care mi-au venit in minte:
-Va stiti bolnav de ceva?
-Luati vre-un tratament anume,ati uitat sa va luati vre-un medicament, primesc raspunsuri negative...In cateva secunde stau si analizez situatia:omul parea ok, nu il durea nimic, are sens sa il las intins acolo in strada sau sa imi asum riscul sa il ridic? Ma hotarasc sa incerc sa il ridic cu grija dar treaba nu iese ca la curs pentru ca a mai venit un domn care mi-a dat o mana de ajutor foarte pretioasa dar cu asta s-a stricat si strategia...Il asezam pe om pe banca si apoi reiau intrebarile legate de boli si medicatie...
Omul isi revenise bine si asteptand salvarea am inceput sa discutam toti si initial ma suprindea cat de coerent era omul...dar asta cu amintirile din trecut. Amintirile recente de genul (ati mai cazut, cand ati fost ultima oara la doctor, un numar de telefon de acasa) erau neclare si la aceeasi intrebare primeam raspunsuri care se contraziceau. In capul meu se formuleaza o ipoteza de dementa senila-boala Alzheimer, dar nu am cu cine sa o impartasesc mai ales ca doamna asistenta de pe salvare (care btw a venit dupa 45 de minute si careia i-a luat 5 min sa faca giratia de la Arcul de Triumf) nu a fost interesata nici de tensiunea omului, nici de alte intrebari generale de genul cum va simtit,va doare ceva si strict de buletinul de identitate si mai sa se rasteasca la sotia domnului care venise sa il caute, ca de ce umbla fara acte la el...Avea asa o voce melodioasa doamna asistenta de te ungea pe suflet....
Am mai stat vreo 5 minute, timp in care soferul nu a catadicsit sa ajute pacientul sa urce in ambulanta si in care nu s-a purces decat la colectarea datelor...normal ii era frica doamnei asistente sa nu ii fuga cumva pacientul...Intre timp eu am discutat cu baietii care chemasera ambulanta si de la care am aflat ca prima data cand au sunata la 112 operatoarea nici nu a vrut sa ii creada si fara un apel suplimentar de confirmare nu s-a catadicsit sa inregistreze cazul...
Anyway, pana la urma m-am tirat spre Piranha si cum pedalam eu pe noul pasaj Basarab imi analizam faptele si implicit greselile:
  1. chestii procedurale de genul ar fi trebuit sa il intreb pe om daca ma lasa sa il ating/sa il examinez;
  2. trebuia sa ii iau pulsul si probabil mi-as fi dat seama ca a facut o cadere de tensiune (am aflat ulterior de la sotie ca are tensiunea mica si probabil la momentul respectiv ar fi avut si un puls mare, caci asa cum am invatat pulsul incearca sa balanseze tensiunea)
  3. trebuia ca toate info adunate sa le transmit la salvare intr-un raport mai complet decat: Barbat, 86 de ani, cazut in strada, Soseaua Kiseleff, constient...
Probabil o poveste de genul:

„Barbat, 86 de ani, cazut in strada, Soseaua Kiseleff, constient, puls X batai/min, sustine ca nu sufera de nicio boala cronica si nu ia vre-un tratament” ar fi fost mai credibila...Sau poate nu, si se aplica si aici vorba lui nasu’: "cand le-ai zis cati ani are, au zis sa se grabeasca incet, poate isi da duhul pana ajung ei", mai are si politia ceva de treaba (as putea sa adaug eu etc).

Morala? Pai ar trebui sa ma mai uit odata la filmul cu Moartea dl Lazarescu, ar trebui sa fac periodic cate un refresh pentru cursul de prim-ajutor ca sa fie totul clar, structurat si sistematizat in minte, si ar trebui sa ma rog sa nu mi se intample mie sau cuiva din anturajul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu