Am inceput toamna asta cu ceva planuri
pe parte profesionala, in sensul ca mi-as fi dorit sa fac putina
ordine in competentele mele si pentru asta m-am apucat de ce era mai
usor: franceza. Target: sa imi iau DALF-ul.
In acest sens, ma prezint eu
increzatoare la Institutul Francez pentru un test de nivel. De ce zic
increzatoare? Pentru ca experienta anterioar a fost dureroasa, m-a
ingenuncheat aproape. Eram in liceu, in clasa a 11-a si atunci testul
mi s-a parut de departe cel mai greu test pe care l-am sustinut si la
care nu am excelat…Nu am fost singura, caci nici colegii mei de
liceu nu au fost mai breji. Acela era nivelul pe atunci, dar impresia
generala de imposibil a ramas.
Au trecut ani, au trecut ani si viata
s-a schimbat…Am facut o facultate in franceza, am lucrat pe mai
multe proiecte de limba franceza, am interactionat cu francezii si am
inceput germana, realizand astfel cat de bine ma impac cu franceza.
Astfel am pornit increzatoare la drum.
Testul l-am fluierat, gramatica era
basic: trecut, present si viitor. Cateva grile si un eseu obosit
despre internet in care am depasit limita de cuvinte. 93.5 din 100.
La oral, defilare. Cat timp scriam
testul am tras cu urechea la discutiile dintre comisie si candidati.
Cele mai multe se opreau la descrierea sotului/prietenei/pisicii.
Acolo incepeau ciudatenile: des yeaux blancs, nimeni nu stia sa spuna
inalt, slab, alura atletica etc. Raspunsurile deveneau monosilabice.
De abia asteptam intr-un fel sa imi vina randul caci nu mai vorbisem
demult franceza si aveam chef sa debitez verzi si uscate. Si am
vorbit despre concediu, despre hobby-uri, despre profesie si formare.
Liber, gesticuland si fara sa caut cuvintele sau sa fiu atenta la
forma. Sunt constienta ca s-au mai strecurat greseli sau dezacorduri
dar la final am primit un 90/100 si aici si un nivel B2 incercuit pe
test. Era fix asa cum ma evaluasem eu…Undeva intre C1 si B2 avand
in vedere ca la angajare eram de C1 dar au trecut ani si nu ma mia
vorbit/scris prea mult…
Dar la biroul de inscrieri stupoare. Mi
se propune un modul de B 2.1. Ma uit tampita la domnisoara draguta
care imi prezinta optiunile, dar optiunile nu exista. 6 module de B2,
fiecare cate 2 luni jumate, o singura grupa dupa-amiaza, in timpul
saptamanii, si aceea de 1 h 30…Si o vesnicie pana la Delf. In
momentul acela matematica functioneaza mai bine ca oricand si e ca si
cum m-as simti furata sau jacmanita….30 mil (5 mil*6 cursuri)
pentru ceva ce probabil stiu…Doar ca, piata este
formata din incepatori/nivel mediu. Asta se cere, asta se ofera.
Iau
astfel viata in piept si hotarasc sa rezolv lucrurile in
particular. Dar nici aici nu e usor, desi anunturile sunt garla si
se gasesc anunturi pentru meditatii orice nivel, atunci cand intreb de
pregatire pentru DALF C1 toata lumea da din colt in colt….Semn ca
avansatul meu este altfel decat avansatul lor…Macar e bine ca
stabilim asta de la inceput si nu trebuie sa astept prima sedinta sa
realizez ca nu am gasit persoana potrivita….
Am senzatia ca va dura pana voi gasi pe
cineva chiar ok care sa ma lamureasca ce vor cei de la Institutul Francez de la mine si mai am senzatia ca va trebui sa iau taurul de
coarne eu singura, si sa ma lovesc cu capul de toti peretii, sa iau
cartile de la Insitut si sa ma pun cu burta pe carte….din nou…Parca
tocmai ma bucurasem in vara ca am terminat cu examenele…Acum cand
scriu aceste randuri imi amintesc de 3 randuri din laboratorul de
chimie din liceu:
