.png)
Printre caietele uitate prin dulap am gasit unul in care in urma cu ceva timp (prin liceu cred) am schitat cateva poezii si ceva proza scurta...Va urma astfel o serie de postari de pe care am sters colbul timpului...Nu e nicio fata noua in ele, poate doar mediul virtual in care au poposit acum.
Mi-e mila de oamenii
–copaci
Care se hranesc cu seva
pamantului
si sunt condamnati la
inertie.
Pentru ei moartea e
cenusa.
Indragesc oamenii-pasari
Care se ung pe aripi cu
aer
si zboara spre astre si
absolut.
Pentru ei viata e o
calatorie.
Admir oamenii-fiinte
Care reconstruiesc Edenul
si nu se feresc de sarpe.
Pentru ei, ingerii invata
sa zboare.
Interesanta, mai ales ultima strofa.
RăspundețiȘtergere