miercuri, 8 august 2012

Heimatland

Un comentariu:

Prin nu stiu ce minune, deloc specifica Germaniei, am reusit sa prind ultimul tren spre un curs de germana care a inceput de luni, curs la care raman zilnic uimita de diversitatea culturala a participantilor: Brazilia, Cehia, Chile, Grecia, Italia, Iran,Norvegia,Spania, Portugalia, Romania, Rusia, Suedia.

Precum primele lectii din fiecare an de la scoala si primele teme din manualele de germana se invart inevitabil in jurul unor subiecte tip:
- schimburi culturale
- particularitati ale fiecarei tari etc

Acum a fost la rand Heimatland (sau cu alte cuvinte patria, tara din care venim fiecare). 
Mai tineti minte poeziile din scoala?

La noi sunt codri verzi de brad
Şi câmpuri de mătasă;
La noi atâţia fluturi sunt [...]


[...]

Limba noastra-i o comoara
In adancuri infundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.


Si am avut ca task sa scriem si sa vorbim despre tara fiecaruia dintre noi, folosindu-ne de reprezentari vizuale, auditive, olfactive, gustative. Si nu a fost deloc usor. Nu pentru ca m-as fi impedicat in germana pe care nu o stiu, ci pentru ca nici in romana nu imi veneau prea multe idei pe care sa le exploatez. Sau cel putin nu ma puteam detasa de ceea ce imi lipseste aici in Berlin si eram tentata sa pun in prim-plan ce nu am aici, fara sa analizez daca asta e o varianta finala sau e doar un raspuns influentat de conjunctura de moment.

Pana la urma haideti sa vedem ce inseamna pentru mine Romania, din punct de vedere
- vizual: 
1. in primul rand inseamna diversitate de peisaje. Diferente notabile de la o zona la alta de arhitectura, organizare locala, limbaj: biserici fortificate, biserici maramuresene si Delta Dunarii
2. inseamna natura, flora si fauna salbatica. Inseamna animale domestice lasate libere, ce vin singure acasa dupa pascut.
3. inseamna agricultura de subzistenta//traditionala, insa de regula curata (bio-ul pentru care aici platesti, acolo este cel mai ieftin).
4. inseamna gradini pline de legume si piete colorate, dominate de produse traditionale
           
- auditiv:
1. inseamna forfota Bucurestiului, aflata la pol diametral opus cu pustietatea si linistea din munti.
2. inseamna cateva melodii de muzica populara adevarata si colinde faine.

- gustativ:
1. inseamna telemea de vaca, de oaie, de capra mancata cu rosii coapte si zemoase si lubenite delicioase. Lapte de la tata vacii nefiert, nepasteurizat. Capsuni cu gust.
2. inseamna cozonac proaspat si cald scos din cuptor.

- olfactiv:
1. mirosurile grele din Bucurestiul lovit de caldura si gazele de esapament al caror efect de potentat de canicula.
2. miros de pamant proaspat arat si apoi udat de ploaie
3. miros de brad, cozonac si buntataturi in cuptor

Insa din toata discutia a lipsit de fapt elementul uman. Si cred ca elementul uman este cel mai puternic liant intre oamenii pe care ii aveam in fata si oamenii ramasi acasa, in patria lor. Este oarecum motivul pentru care nimeni nu a spus ca vrea sa ramana aici. Nimeni nu simte cu adevarat ca apartine de Germania sau de Berlin. Iar progresul de integrare se dovedeste la multi ca fiind lung si dificil, alambicat si nu prea usor de acceptat. 
Totusi asa cum scria si prin textul studiat, emigrarea este un bun mod de a descoperi cat de brazilian/ceh/grec/italian/roman/rus esti cu adevarat.
Iar frustrarile noastre cu privire la clasa politica si la economia tarii din care venim sunt de cele mai multe ori  identice sau asemanatoare cu frustrarea profei de germana, cu cele ale pianistei din Grecia sau arhitectei din Spania.

So, pe cei care vreti, nu va invit sa va manifestati frustrarile ci sa incercati in cateva vorbe, folosind reperele vizual, auditiv, olfactiv si gustativ sa va descrieti tara.
Read More

luni, 6 august 2012

Casa din ceai

2 comentarii:

Tot in muzeul Dahlem am mai gasit o incapere interesanta, care adapostea o casa facuta din ceai si construita de Ai Weiwei, un artist chinez, nascut in 1957 in Beijing.

Ceai, orient, detalii lucrate la nesfarsit o sa va ganditi.

Uitati de asta.

Casa cu pricina este simpla, rudimentara in constructie, parca doar o schita sau parca o constructie din cuburi. Dar miroase a "mai lasa-ma sa stau o clipa". Toate tonele acelea de ceai uscat (3.6 tone de Pu’er Tee), presat, comprimat, aranjate in blocuri mici, parfumau atat de suav atmosfera si se potriveau la fix cu muzeul, cu pavilioanele dedicate portelanurilor japoneze sau picturilor din extremul Orient. Ceaiul folosit (un ceai verde inchis la culoare) provine din mai multe regiuni ale Chinei, iar pe vremea Kaiserului a fost importat continuu din Tibet.Mai multe informatii puteti sa gasiti aici (din pacate doar in germana).

La aceasta originala constructie, era asortata si o poezie

Cantecul celor 7 cani de ceai
de Lu-tong

Die erste Schale Tee, sie netzt mir Lippen und Kehle; 
die nächste zerbricht meine Melancholie. 

Die dritte Schale aber sickert mir tief ins Gemüt, 
das verdorrt war von den Worten tausender Bücher. 

Die vierte Schale ruft leichtes Schwitzen hervor, 
befriedet allen Kummer des Lebens und treibt ihn 
zu den Poren hinaus. 

Die fünfte Schale, sie klärt und reinigt mich 
innen und außen. 

Die sechste Schale macht meinen Geist 
dem der Unsterblichen gleich - 

die siebte zu trinken vermag ich nicht - 
und doch erwachsen mir Flügel daraus, 
die mich geläutert tragen im Wind des Lebens.

Intr-o traducere aproximativa ar suna cam asa:

Prima ceasca de ceai imi umezeste buzele si gatul

A doua imi alunga melancolia.

A treia mi se prelinge adanc in sufletul
care era uscat din pricina cuvintelor din miile de carti.

A patra ceasca produce o usoara transpiratie
care iese prin toti porii si 
linistete toate grijile vietii.

A cincea ceasca ma curata si ma purifica
pe interior si pe exterior.

A sasea ceasca imi face sufletul
nemuritor.

Pe a saptea nu sunt capabil sa o beau-
si astfel imi cresc aripi
care ma poarta, asa purificat, in vantul vietii.
Read More

vineri, 3 august 2012

Marul rupt si spiritul Apasilor

2 comentarii:




Sunt sigura ca nu vedeti nicio legatura intre cele 2 imagini si nici titlul nu va inspira prea mult.

Cele 2 imagini sunt de fapt 2 sculpturi realizat de Bob Haozous, opere ce se gasesc la Muzeul Dahlem din Berlin.

Ambele m-au impresionat prin simplitatea reprezentarii, oarecum copilaroasa la aprenta, dar de fapt simbolica. Asa cum aveam sa citesc in descriere, sculptorul a cautat aceasta simplitate pentru a facilita transmiterea mesajului oricui, indiferent de varsta sau de provenienta: With these trees, I wish to make a statement about the destruction of the environment which everyone can understand – regardless whether child and adult, or whether he or she is living in Germany, the U.S., or at the North Pole.” (Cu acest copaci, doream sa reprezint distrugerea mediului intr-un mod pe care sa oricine sa il poata intelege- indiferent daca este copil sau adult, daca traieste in Germania, SUA sau la Polul Nord).

Prima opera se numeste Apfelbaum – Sacred Images” (Mar- Imagini sacre) si este o acuzatie, intr-o forma stilizata fata de cei care distrug mediul natural (vedeti toporisca infipta in dreapta).  Sculptura face parte dintr-o serie tematica care ilustreaza "decaderea" mediului, in diverse stadii. Decadere ce nu este naturala ci evident produsa de oameni. 

A doua opera se numeste simplu "Landscape" (Peisaj) si ilustreaza o figura simbolica din cultura apasilor (care functioneaza in acelasi timp ca aparator cu puteri surpanaturale si ca profesor) si care pluteste linistit deasupra norilor si deasupra lumii contemporane ilustrata de cele 5 masini. Mesajul pe care artistul vrea sa il transmita este acela ca spiritualitatea si cultura contemporana nu se afla intr-un conflict una cu alta, ci sunt capabile sa formeze un tot unitar, asa cum este si aceasta sculptura.

Muzeul Dahlem este un loc minunat...suntem deja la a doua vizita acolo si abia daca am vazut jumate de muzeu. Atunci cand vom termina de explorat nenumaratele lumi dintre cei 4 pereti, cand ne vom sfarsi calatoria prin etnografia si etnologia celor 5 continente, ma voi intoarce si ii voi dedica o postare intreaga.

Read More