vineri, 19 octombrie 2012

Despre oameni frumosi


Pentru Ioana, de ziua ei!

Multumesc! Ii multumesc divinitatii sau sansei (depinde in ce crede fiecare) pentru ca in viata mi-a fost dat sa intalnesc oameni frumosi. In Romania ii cautam zi de zi si ii gaseam din cand in cand. Ma inconjuram de ei si imi colorau viata. Uneori dura pana sa descopar noi oameni frumosi, altadata destinele ni se intersectau pur si simplu si citeam o poveste deosebita in ochii tinerei de la metrou, sau a baiatului pierde-vara de care ma ciocneam pe strada. Privirile ni se uneau pentru o clipa, zambeam complice si stiam ca avem in fata fiecare din noi, un om frumos. Si chiar daca plecam mai departe, eram putin mai impliniti cand stiam ca nu suntem singuri.

Dar ce sunt acestia oameni frumosi. Sau cine sunt ei?

Oamenii frumosi sunt toti cei care ard pentru ceva. Nu se poate sa nu le vedeti sclipirea in ochi. Licarul acela vine din inima si chiar daca fata le este brazdata de riduri sau acoperita de cosuri, ei raman in continuare oameni frumosi, caci asta e o stare interioara. Nu conteaza pentru ce "ard". Pentru ideea lor mareata, pentru familia catre care se grabesc spre casa, pentru nepotii lor, pentru prieteni, pentru  o pasiune transformata in meserie, pentru proiectele de viitor in care cred cu indarjire si optimism. Motive sunt nenumarate si fiecare poveste este unica, dar oamenii frumosi ofera mult si primesc in mod corespunzator, raspandesc magie in jurul lor si aerul in jurul lor parca danseaza. Si zambesc, rad din tot sufletul, des, caci se simt bine in pielea lor si stiu sa fie sinceri cu cei din jur.

De cand sunt in Berlin am observat insa ca oamenii de aici nu prea zambesc. Toata lumea merge serioasa intr-o directie. Toata lumea ia in serios ceea ce face chit ca asta inseamna alergarea de seara in padure, o plimbare de placere cu bicicleta sau nordic-walking si mai ales munca. Pe strada toata lumea asteapta concentrata sa vina autobuzul, masurand cu privirile minutele indicate pe ecran. Nimeni nu are o carte in maini sau un kindle ca sa se scufunde in magia unui roman in timpul de asteptare. Pentru ca nu exista asteptare. Totul merge ceas astfel nu mai ai de ce sa te bucuri ca ai prins legaturile bine si ajungi mai repede acasa. Stii de dimineata, inca de cand ai inchis usa cand vei ajunge inapoi acasa. Germania nu este in mod cert locul potrivit pentru pierde-vara, aiuriti, visatori si parca nici pentru prea multe sentimente.

Insa marti, pe cand ma plimbam cu Radu cu bicicleta prin Grunewald si ne incalzeam sufletele cu focul copacilor, pielea se bucura de atingerea catifelata a soarelui generos la miazazi, iar ochii nu mai pregetau sa suprinda cadre frumoase, am intalnit un om frumos: un om ce zambea (singurul pe care l-am vazut zambind pe ziua de ieri) doar pentru ca universul prin care pedala era minunat. Toti ceilalti plimbareti prin padure erau concentrati pe nu stiu ce...pe antrenament, pe respiratie, pe ritmul de la nordic-walking. Nimeni nu era pe acolo,asa pierde-vara. Nu stiu daca omul meu frumos era pierde-vara insa doar faptul ca a ales poteca in locul soselei paralele, ma face sa cred ca nu se grabea nicaieri. Poate doar la rendez-vous-ul cu toamna.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu