luni, 22 octombrie 2012

Despre romani, dincolo de granite


Claudia afirma in postul sau dedicat concertului sustinut recent de Tudor Gheorghe, ca romanii sunt de doua feluri:
- romanii corecti
- romanii "care striga in targ cat ii tine gura una, iar in dosul tejghelei fac cu totul alta"..
Cred ca acestea doua sunt reperele de baza, insa intre ele exista nenumarate nuante.

De cand sunt in Berlin nu am intalnit niciun roman. Absolut niciunul. Ati spune ca romanii in Berlin sunt specie rara, asa credeam si eu pana joi seara, cand intr-o singura zi am descoperit doi romani. Nu in mod direct, pentru ca cel putin in strainatate, romanii mai sunt de 2 feluri: romanii fraieri (asa ca noi) si romanii intreprinzatori.
Nu stiu de ce zic ca suntem fraieri, dar cam asa simt eu. Am venit in Germania pentru o experienta de viata, fara nicun gand de a parveni. In loc sa punem ban langa ban, in loc sa producem bani, noi ne facem de drum weekend de weekend si ne urmam pasiunile (mai scumpe aici, dupa pretul benzinii). Cu filozofia asta nu prea avem cum sa intalnim alti romani.
Pentru ca cei adevarati, cei care au un scop in viata, stiu cum sa il atinga. Nu se plimba ca noi pierde-vara prin padure, cu ochii dupa frunze galbene, ci urmaresc cu atentie masinile de pe strada, remarca o masina de Romania, stiu sa se vanda (sa isi vanda serviciile), au putin tupeu, lanseaza o oferta, caci doar asa ajungi sa iti faci un rost si sa razbesti.
Eu recunosc ca nu mi-a trecut prin cap sa dau lectii de franceza de exemplu la negru.
Ba mai rau, de cand sunt in Germania, m-a lovit morala in cap si mi-am zis ca si in Romania cand ma voi intoarce, de ma voi apuca de asa un sport, imi voi face PFA.
Cum spuneam, cu mentalitatea asta nu o sa ajung niciodata sa conduc o masina bengoasa, pe unul din cele mai renumite bulevarde din Berlin, cu geamurile coborate ca sa se auda bine maneaua, sa imi intramtriculez masina pe Germania ca sa moara prietenii de ciuda cand vin in concediu in Romania.

Dar stii ce? Culmea e ca nici nu imi doresc asa ceva. Mi-e suficienta masinuta pe care o avem, in care nici CD-player nu avem ci doar un convertor FM, in care am dormit de o multime de ori, rapusi de somn si uitand ca nu e cel mai comod pat, care in multe weekenduri ne-a fost si casa si loc de masa, in care o sa inghesuim toate lucurile atunci cand vom pleca din Berlin (si mai mult de jumate din "avutie" inseamna echipament montan). Eu nu vreau sa imi moara prietenii de ciuda, ci sa ne simtim bine impreuna inca ani si ani de zile. Si daca ar fi sa merg cu geamul coborat, ca romanasii, macar sa se auda o muzica populara autentica.

Un comentariu:

  1. Să se audă Maria Tănase cu Mi-am pus busuioc în păr, în cazul meu. :)

    RăspundețiȘtergere