Venirea iernii in Berlin se lasa cu niste decizii halucinante.
Lovita de frigul instalat prea devreme pentru bioritmul meu intern, zgribulita in haine, inghetata de traineri la munca pentru a ramane atenta (super metoda, trebuie sa o tin minte pentru viitor!!!), cu caloriferul gasit inchis acasa (cica consumam prea multa caldura daca ramane pe o treapta intermediara), tot ce imi doresc e caldura.
S-au dus naibii anii adolescentei cu spatele gol si capul descoperit in plina iarna...Acum punem caciula din noiembrie si purtam pulover lung si pentru ca e la moda si pentru ca tine cald la spate...Imbatranim cum ma tot ameninta "Oamenii muntilor".
Cum goana asta dupa caldura tine de vreo doua saptamani, in mod neasteptat m-am lasat convinsa de Radu sa merg la sauna. M-am asigurat ca e una uscata (macar atat) si ca nu asta e principalul scop al serii (cataratul a fost majoritar). Insa frigul asta m-a determinat sa reglez conturile odata pentru totdeauna cu sauna. Si am castigat din primele 5 minute.
Stateam in camera aia de tortura in care toti se suiau cat mai sus sa prinda cat mai multa caldura si sa le curga transpiratia de "mai de sus" si ma uitam la clepsidra aia nenorocita in care nisipul se scurgea printr-un orificiu minuscul as zice eu, daca judec dupa timpul ce parca se dilata in sauna.
Imi promiteam ca de acum fac numai fapte bune, pentru ca Iadul (daca exista) e mult mai rau decat o sauna. Iar sauna e Iadul pe pamant (termic vorbind).
Ma rugam in gand de toti cei care intrau sau ieseau sa lase putin usa deschisa, sa intre putin aer, dar toti o inchideau cu repeziciune.
Buzele se uscasera instantaneu (oare prin buze nu transpiram?), aerul era fierbinte si apa curgea de pe mine.
Oprirea saunei a fost un moment de tipul "Dumnezeu ma iubeste" dar asa cum m-am temut, nu s-a facut pur si simplu placut, ci caldura a continuat sa domine...
Nu stiu exact cat, pentru ca am cedat nervos, mi-am luat calabalacul (a se citi prosopul) si m-am aruncat sub dus. Primisem instructiuni de la Radu sa stau 10 secunde sub apa rece.
10 secunde? Tu glumesti? As putea sta 20, 30 de secunde, m-as putea scufunda intr-o copca sau m-as putea arunca in zapada, numai sa opresc senzatia asta de arsura.
Asta nu mai este caldura, asta e tortura.
Asa ca raman prietena cu soba, caloriferul, botosii de puf, patura, ceaiul cald ori vinul fiert, dusul si vaccinul antigripal si las sauna pentru masochisti.
Din postarea asta Berlinul pare sa fie polul frigului si cand vine vorba de frig pot intelege orice... Pe mine ma apuca angoasa cand nu pot scapa de frig, cand oriunde m-as duce, dau numai de el. Si cum stiu ca spre deosebire de mine care sunt o mare friguroasa, tu esti de-a dreptul calita, inseamna ca e chiar frig si de-aici si marea concesie: sauna.
RăspundețiȘtergereAbia asteptam sa citesc, sugerase Radu in articolul lui c-ar urma o marturisire pe tema, dar nu reiesea daca ti-a placut sau nu. Era o treaba sa-ti placa. Nu neg ca am zambit pe masura ce citeam despre camera de tortura si acum sunt sigura ca alta poveste de-acolo nu mai capat.
Si daca Berlinul ti-a priit la capitolul bucatarie, acum e timpul sa experimentezi tricotatul cu ace mari si ata groasa :)
Eu zic ca mai are cand sa se razgandeasca, probabil o sa mai tot mergem la catarat saptamanile viitoare si sauna tot acolo, trebuie doar sa fie suficient de frig afara ca sa o faca mai ademenitoare..
RăspundețiȘtergereSincer ieri si azi a fost chiar placut ca temperaturi...Nu imi dau seama daca incep sa intru in regimul de iarna, sau daca a fost mai cald, dar din ce vorbesc cu cei de acasa, in Romania e cu 5-6 grade mai cald decat aici (ma refer la temperatura maxima). Asa ca mai la nord, mai frig, zile mai scurte...iar in Postdam, unde lucrez o ceata persistenta pentru ca orasul e relativ inconjurat de lacuri/rauri etc.
RăspundețiȘtergereCat despre tricotat...stiu doar un ochi pe fata, unul pe dos, dar in asta nu am descoperit INCA placerea :). Mai repede fac cruciulite :).