Stateam in fata unui traininng de trei saptamani ce se anunta nu numai lung, ci si complex (suport tehnic pentru imprimante profesionale) si pe care il priveam cu interes. Eram curioasa cat de diferit avea sa fie, vroiam sa compar nu neaparat trainingurile pe care le livram eu in Romania, ci mai mult trainingurile la care am participat si care m-au marcat intr-un mod pozitiv. Ma asteptam poate ca trainerii mediocrii din vest sa aiba acelasi nivel cu cei buni din Romania caci da, sufar de complexul inferioritatii: sunt roman si noi facem totul dupa ureche, cu jumatate de masura.
Trebuie sa ma vindec odata de boala asta caci cel putin in domeniul la care fac eu referire si in care am si lucrat patru ani si jumatate (relatii clienti) diferentele sunt in avantajul nostru.
Ca sa revenim la subiectul initial, inca de la prima ora aveam sa descopar ca trainerul nostru nu avea sa fie un neamt cenusiu si neinteresant ci o americanca. Atunci prin cap mi se desfasurau o multime de speech-uri excelente, prezentarile de la TED, oameni cu carisma. Aveam sa descopar in curand insa ca in arsenalul trainerului nostru (sa zicem M.) statea insa la loc de cinste «criogenificarea cursantilor». Pentru ca prezentarile erau greoaie (tehnice) M. dezvoltase tehnica inghetarii cursantilor ca sa ii mentina atenti. Cam asa fac si eu in masina cand sunt obsita si cand drumul e monoton- ca sa raman atenta, fac frig! :)
La seria noastra se schimbase modul de prezentare. De la mult scris, la slideuri mai colorate cu mai multe imagini. Un avantaj as putea eu spune pentru ca trainingul devine mult mai animat (imagini vizuale,scheme, filmulete, informatiile de baza notate pe clipboard, explicatii pe intelesul cursantilor). Un dezavantaj evident pentru M. pentru ca asta a lipit-o de laptop (si cand te gandesti ca un mouse wirless rezolva treaba asta foarte elegant).
Tot timpul ni s-a laudat cu partea de hands-on. In total 2 h si jumatate de aplicatii practice pe masinile pentru care ar fi trebuit sa facem suport, pentru 5 zile de notiuni tehnice, nu e deloc suficient, mai ales ca nu toti eram niste genii ale tehnicii.
In rest atmosfera faina, lauda de sine cat incape si mult taiat frunza la caini.
Ziua marelui test se apropie. Astfel ca sa isi asigure spatele si reputatia de trainer bun, M. ne-a precizat la fiecare capitol (pe masura ce le prcurgeam) intrebarile din test si evident raspunsurile. Asa ca aveai 2 variante ca sa iei testul: ciuleai bine urechile si notai intrebarea si raspunsul si apoi le memorai, sau cautai sa intelegi de ce e asa si nu invers.
Dupa test- exista totusi 3 persoane la care nici una din metode nu a functionat. Pentru doi dintre ei situatia era clara de mai multa vreme, barierele de limba (trainingul facut in engleza) si cel de intelegere a notiunilor tehnice fiind destul de puternice si din pacate ignorate de trainer desi a existat timp suficient pentru a relua anumite chestiuni. Solutia? Uite testul, vezi ce ai gresit, maine il dam din nou si ca sa nu imi aud vorbe cum ca ar fi acelasi, o sa schimb ultima intrebare.
In fond statistica e tot ce conteaza: 100% din cursanti au promovat, uite ce trainer bun sunt eu. Apoi daca nu au inteles mare lucru, nu e bai, eu am dovada ca la mine au stiut. Apoi mai intervine si uitarea, nu e asa?
Partea a doua a trainingului: aplicati//programul de ticketing si multe tipologii de apeluri. Descrise incet, pas cu pas insa lipsea logica. Daca s-ar fi pus accentul de ce asa si nu altfel, de ce alegem asta si nu altceva, daca s-ar fi facut mai multe jocuri de roluri, atunci procesul de invatare ar fi avut mult de castigat.
Un trainer nu trebuie sa actioneze doar dupa feedbackul verbal la participantilor, ci trebuie sa ii citeasca pe indelete (mai ales ca e vorba de un training lung de trei saptamani- timp suficient pentru a cunoaste participantii) si trebuie sa gaseasca ori sa inventeze metode eficiente de a transmite informatia pe intelesul fiecaruia.
Stiu ca sunt critica dar aveam pur si simplu asteptari mai mari!
Totusi nu pot sa nu apalud ora de "self-study" pe care cred ca ar trebui sa o aplice cat mai multi angajatori si nu numai in traininguri, ci si la locul de munca. Aparent poate parea o investitie paguboasa caci platesti un om pentru a-si dezvolta niste abilitati personale, insa daca ii apreciezi valoarea si vrei sa il tii aproape, la final pot sa iasa lucruri frumoasa, idei noi, proiecte interesante, se pot ameliora procese si imbunatati proceduri in folosul tuturor.
Pastrati-va inspiratia!
Se pare ca bagajul de-acasa cu prejudecati, mentalitati, subestimari si supraestimari nu se lasa cu una cu doua.
RăspundețiȘtergereCred ca societatile astea vestice functioneaza mai mult pe principiul comunitatii decat al individualitatii cum e la noi de pilda. Poate si de asta par mai buni si mai performanti privind dinafara insa acolo, contactul se face si individual si de aici, suprize :D
Cert e ca lumea asta de care vorbesti tu imi displace profund... auzi tu, infrigurare pentru a castiga atentie??! Asta e tehnica de tortura imbracata in niste haine admisibile...
Bagajul nu se lasa, nu se lasa!
RăspundețiȘtergereDin exterior asa cum spui tu, vezi de regula o societate/o administratie care functioneaza.Vezi generalul..si asta iti ia oarecum ochii. Insa nu ajungi sa ii cunosti detaliile si indivualitatile decat atunci cand te imersezi in aceasta noua societate.
Cat despre infrigurare...si cand ma gandesc ca in Romania, intr-un din salile in care faceam trainingurile nu megea aerul conditionat cand iti era lumea mai draga si daca nu eram pe faza sa aleg sala cea buna, trebuia sa gasesc tot felul de tertipuri sa nu imi las oamenii sa se piarda cuprinsi de caldura retroproiectorului, calculatoarelor si a creierelor incinse, toate stranse in aceeasi sala. Ce vremuri, domne, ce vremuri! :)