luni, 28 martie 2011
marți, 15 martie 2011
Tramvaiul 27
Un comentariu:
Etichete:
zmangaleli
Bd 1 Dec 1918-pe scaunul din fata se aseaza un domn batran cu par si barba alba in pardesiu albastru cam comunist
Salajan-Un domn cu burta, pe la 60 de ani se duce tinta la vecinul meu si il bate pe umar, asezandu-se pe scaunul din fata, cam ca la bar, asa.
“Tocmai la tine ma gandeam, ce mai faci, unde mergi?”
“La Denie, la Sfantul Anton.”
“Si cum iti mai merge”
“Bine... la tine?”
“Bine, ne-am apucat de casa, de peretii interiori”
“Singuri? O luati asa, usurel, cate 2-3 ore pe zi...”
“Cam asa, incepem la 10 si pe la 15.30 terminam, hai ca e Mateea Ambrozie, trebuie sa cobor!”
La Mateea Ambrozie urca o doamna imbracata in negru.
"Barba Alba" o intreaba relaxat, plin de spirirt Zen, daca a mai murit cineva. Se pare ca doamna il cunoaste pentru ca ii zambeste si ii raspunde ca nu a murit nimeni...Il inteaba unde merge.
“La Denie, la Sfantul Anton”.
Doamna da aprobator din cap dar nu prea pare sa fii inteles/percutat.
“Si nu veniti de la biserica?” intreaba Barba Alba
“Nu, din Real, am facut ceva cumparaturi”
“Si cum mai sunt preturile?”
“Pai s-au scumpit toate, zaharul 5 lei, uleiul 7 lei”
“Norocul meu ca de cand m-am lasat de cafea nici zahar nu mai consum, mai bine cumparati un kilogram de curmale fara samburi sau stafide si cand aveti pofta de dulce mancati din astea, ca sunt mai sanatoase”.
“Da? Intreaba cam incredula doamna”
“Da!”
“Mai lucrati? Fetele ce mai fac?”
“Am iesit cu toatele la pensie”
“Aha”...si iarasi cade pe ganduri, in lumea sa, cu barba alba in piept, parul alb asa cum iese de sub sapca in carouri si privirea pierduta in gol”.
Strange in mana sacosa albastra precum pardesiul si rosteste ca pentru el.:
“...Si nu a mai murit nimeni...”
duminică, 13 martie 2011
Doamana Profesoara
Niciun comentariu:
Etichete:
zmangaleli
Un colt de bloc si un parculet comun cu banci asezate concentric.
O singura banca ocupata. De pe ea se ridica 2 barbati, pe la pensie, cu ceafa groasa, imbracati in trening de casa.
Unul stinge tigara, altul pleaca cu ea in mana...
Inainte sa intre in scara unul spune...Aveai dreptate, la profesoara vine tot timpul unul singur in mod constant. Restul vin si pleaca-pasageri, nu sunt de incredere...
Celalat mustaceste...acum ca e la pensie, usa profesoarei cu picioare frumoase si imbracata mereu cu bun gust e singura lui preocupare pe care o exercita constant, ca pe o meserie, prin ocheanul proprii sale usi, iar dimineata pe balcon.
Stie care e orarul de la scoala si cand pleaca in fiecare zi, imbracata cu paltonul negru, dichisita si aranjata. Parca simte cum in urma ei, cand inchide usa ramane un miros de primavara...Stie si ca la vara, va imbraca tinute vaporoase si va merge la biblioteca sa citeasca. In blocul vechi, la ultimul etaj e caldura mare vara, si cum e doar o profesoara de generala, nu are bani pentru un aer conditionat. Nici meditatii nu prea face, desi ar mai castiga si ea un ban...
Nu o iubeste, ci mai degraba se uita la ea ca la o fiica. O stie de mica cum se plimba in pardesiul rosu cu bunica ei de mana. Ii vrea tot binele din lume si totusi prezenta ei zilnica in blocul acela de pensionari in care nu se intampla nimic notoriu si in care toti se plang de boli si medicamente este sinonim cu culoarea. Alti vecini sunt intrigati ca tot felul de barbati straini ajung la ei in scara si vin la “doamna profesoara”. Pe el insa il amuza si lui ii aminteste de tinerete...Ar fi vrut sa traiasca si el in timpurile astea libere, dar pe atunci a trebuit sa ia repede o fata si sa isi faca un rost. Nu e vorba ca nu a fost fericit. A trait bine. Dar uite, acum a ajuns la pensie si nu mai are pe nimeni, nici energie pentru visele lui nu mai are...daca nu si le-a dus la capat la tinerete...acum la batranete, a ramas prieten doar cu ocheanul...
miercuri, 9 martie 2011
Urmatoarea carte
Niciun comentariu:
Etichete:
literatura
Urmatoarea carte pe care imi propun sa o citesc dupa ce termin Cantec de Gheata si foc este "Lumea e Rotunda" de David Smick. O recenzie interesanta, care m-a inspirat si pe mine: aici
marți, 1 martie 2011
1 martie
2 comentarii:
Etichete:
zilnice
Nu stiu ce aduce cu el martisorul, cred ca dorinta de a intampina mai repede primavara...
A fost o iarna cam ratata la capitolul weekend si zapada si singurul lucru pe care il vreau e sa o uit mai repede...
Sa am ce face, sa ma urc pe bicicleta, sa ma duc la concursuri si sa nu vad pe geam cum ninge in martie....nici nu inteleg la ce ninge ca in 2 zile sa devina udatura...
Iernile copilariei mele sunt uitare si mai bine, in loc de schiuri ne-am lua toti trainere pentru bicicleta.
Ma simt cuprinsa de inactivitate in iarna asta si vreau ca uitarea sa se asterne si sa privesc doar in fata..dar am nevoie de un semn, de un aer cald, de piete pline de flori.
1 martie asta a fost cam inghetat si eu nu vreau o Antiprimavara ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
