Nu-mi place ce simt din tonul acestui post. Se mai intampla sa apara si astfel de bariere in calea planurilor noastre si trebuiesc luate ca atare. Pana la urma, trebuie sa ne faca ceva sa ne oprim din goana de a face cat mai multe lucruri si a ne gandi si la restul cate mai sunt pe lume.
Eu de exemplu, simt ca mi s-a dus tineretea, si pe buna dreptate mi s-a dus mare parte din ea, dar stiu ca putea sa se duca toata daca nu o lasam sa treaca in voia ei.
Traim intr-o lume in care oriunde te uiti vezi oameni care realizeaza intr-una cate ceva. Si atunci te ia valul si vrei sa le faci pe toate, cati toti la un loc. Totusi, de unde stim cum ne e mai bine daca nu ne mai si oprim in loc pentru cate o clipa-doua.
Asa cum mi-ai spus acum cateva saptamani, sa folosesc momentul impus de repaos pentru a ma ocupa de alte lucruri, asa isi spun si eu tie acum: nu e o iarna ratata, e doar un episod din viata noastra care n-a mers asa cum am fi vrut noi. Si nu va fi o antiprimavara pentru ca satisfactia nu vine pe calea usoara ci pe cea cu piedici.
Sunt sigura ca iti vei gasi stropul de soare, de caldura si de flori care sa-ti reaminteasca ca fiecare zi are rezultatele ei chiar daca nu ne putem mandri cu ele...

Da...goana asta e o boala grea de care nu reusesc sa ma vindec deloc...si ma uit in jur si observ ca prin rotatie suntem cu totii atinsi de ea..Vine un timp, dupa care trece...cred ca o sa treaca si ea cu prima fusta pe care o sa o imbrac...

Ieri cand mergeam la serviciu narile mi-au zis ca de departe vine aer cald...cerul era albastru si nu gri si tern, iar astazi ochii cautau deja in tufisuri primii muguri. Mai e putin dar deja ma topesc in geaca de iarna si asta anunta schimbarea :)