Oglinda Lunii

Dupa ce am terminat un test lung de vreo 240 de intrebari, dintr-un link dat de Radu, calculatorul a zis ca as avea urmatoarele puncte forte sau trasaturi dominante (mai jos o sa imi permit sa le si comentez putin):

• Your Top Character Strength: Curiosity and interest in the world. You are curious about everything. You are always asking questions, and you find all subjects and topics fascinating. You like exploration and discovery.

Hmm…sunt curioasa, dar cu masura. In nici un caz nu ma pot compara cu Radu, care este un monument de curiozitate. Totusi ma plictisesc repede si vreau mereu sa incerc lucruri noi. Vreau sa explorez necunoscutul de langa mine, sau din departare dar totul pana cand devine greu. Apoi am obieciul sa ma vait de ceasul mortii, oarecum numai asa, ca sa gasesc resursele interioare ca sa depasesc momentul. Insa nu mor daca nu stiu ce carte citeste Radu in momentul X sau la ce film se uita sau de ce e suparat colegul meu de birou etc. Traiesc cu convingerea ca timpul le rezolva pe toate.

• Your Second Character Strength: Capacity to love and be loved. You value close relations with others, in particular those in which sharing and caring are reciprocated. The people to whom you feel most close are the same people who feel most close to you.

Asta e adevarat. Dar exista si aici un dar. Nu pot/nu sunt capabila sa imi arat de fiecare data afectiunea pentru cei din jur. Desi in suflet simt acest lucru, nu gasesc intotdeauna calea sa o exprim prin gesturi sau cuvinte. Aici seman putin mai mult cu tata, pe care pana in urma cu ani buni, il vedeam doar ca o persoana detasata, distanta si rigida. Am crescut si l-am cunoscut mai bine, ne-am schimbat in acelasi timp si uneori imi pare ca preiau din ce in ce mai multe din felul sau de a fi. Totusi incerc sa fie bine pentru cei la care tin si cred ca niciun compromis nu e prea mare pentru acest deziderat.

Si ador sa fiu iubita si apreciata...sunt paun in felul meu si trebuie sa epatez.

• Your Third Character Strength: Hope, optimism, and future-mindedness. You expect the best in the future, and you work to achieve it. You believe that the future is something that you can control.

Sunt o fire optimista in felul meu, cred ca timpul le va rezolva pe toate insa ma aprind si ma implic…incerc sa aduc si ceva actiune pentru ca nu, asa cum se spune, Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista. Sper sa imi fie bine, mie si celor din jur.

• Your Fourth Character Strength: Judgment, critical thinking, and open-mindedness.Thinking things through and examining them from all sides are important aspects of who you are. You do not jump to conclusions, and you rely only on solid evidence to make your decisions. You are able to change your mind.

Si asta e adevarat. Desi ma aprind repede,ma si calmez repede si iau fiecare detaliu sa il analizez. In esenta sunt o fire analitica si pe masura ce ma maturizez, incep din ce in ce mai mult sa gandesc inainte de a promite ceva. Si cand am timp, pun greu in balanta lucrurile, macar pentru a ma asigura ca am parcurs toate detaliile.

• Your Fifth Character Strength: Fairness, equity, and justice. Treating all people fairly is one of your abiding principles. You do not let your personal feelings bias your decisions about other people. You give everyone a chance.

Imi place sa respect regulile si le cer si celorlalti sa respecte regulile. Imi fac datoria de cetatean de cate ori pot, fara sa iau in considerare ca se poate si altfel…Le cer si celorlalti o doza de moralitate. Am, normal, preferinte in viata personala, dar imi exersez zilnic simtul egalitatii la job.

In rezumat sunt o fire optimista, care doreste sa le insenineze celorlalti viata, pentru ca astfel mi-o luminez pe a mea, sunt deschisa catre nou, ma arunc uneori in mare cu entuziasm, dar ma gandesc cand stau pe margine daca stiu totusi sa innot.

In spatele meu soarele apune. Apune peste un oras gri si poluat, peste o Pipera intesuta de cladiri. Totusi pentru 15 min coloreaza griul. In birou jaluzelele sunt inchise. Au ramas asa de la miezul zilei cand soarele batea cu putere (pentru o zi de decembrie) si le intra in ochi colegilor mei. Corporationistii din Pipera care intra la job cand e inca intuneric, si ies tot pe noapte, au uitat sa se mai bucure de soare. Au uitat sa ii simta caldura si arsura, au uitat sa respire si aer normal de cand cu sistemul de aer conditionat. Cladirea nu are nici geamuri care se deschida, parca am lucra intr-un mediu de laborator. Noroc in fond ca are geamuri, se putea si mai rau…

Ideea este ca acum la apus, planta de la noi din birou (asparagus sau ce o fi ea) lasa o umbra superba pe perete. Era o umbra dubla ca marime fata de original si parea un palmier....Un palmier care te imbie la plaja, care aduce cu el mirosul de sare, de alge, de mare. Un palmier care aminteste de vara dusa, de rochiile vaporoase de plaja, de forfota sau de linistea unui concediu petrecut intr-o destinatie exotica. Era o aparitie atat de calda si de frumoasa, atat de opusa realitatatii rece si cetoase din aceste zile de decembrie. Si pentru o clipa am visat...

”Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o papușă de cârpa și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, deși aș gândi tot ceea ce spun. Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru valoarea lor, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică.

Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult; de-abia acum înțeleg că pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc, aș ramâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi.

Aș asculta în timp ce alții ar vorbi și, Doamne, cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâma de viață, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci și sufletul.

Doamne, daca eu aș avea o inima, mi-aș scrie ura pe un cub de gheață și aș aștepta ca soarele să-l topească. Aș picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti și o serenadă de Serrat pe care aș oferi-o Lunii. Aș uda trandafirii cu lacrimile mele ca să pot simți durerea spinilor și sărutul de culoarea cărnii al petalelor proaspete.

Doamne, dacă aș putea primi o farâma de viață… n-aș lăsa să treaca nici măcar o zi fără să le spun oamenilor că iubesc, că îi iubesc. Aș convinge fiecare femeie și fiecare bărbat că la ei țin cel mai mult și aș trăi îndrăgostit de iubire. Bărbaților le-aș dovedi cât de mult greșesc atunci când cred că nu trebuie să se mai îndrăgosteasca atunci când îmbatrânesc, fără să știe că ei îmbatrânesc tocmai pentru că încetează să se mai îndragostească.

Unui copil i-aș face cadou o pereche de aripi, dar l-aș lasa să învete singur a zbura. Pe cei batrâni i-aș învăta că moartea nu vine o dată cu vârsta, ci o dată cu uitarea.

În fond, și eu am învățat de la oameni atâtea lucruri… Am învatat că toata lumea vrea sa trăiască pe vârful unui munte, fără să stie că adevarata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Am învațat că ori de câte ori un nou-născut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oară, degetul mare al tatălui său, îl ține strâns pentru totdeauna.

Am învățat că un om are dreptul să se mire atunci când vede un om căzut, dar de fapt ar trebui să întindă mâna să-l ajute să se ridice.

Sunt o mulțime de alte lucruri pe care aș putea să le învăț de la voi, deși, realmente, multe nu îmi mai vor servi la nimic, fiindcă atunci când ma vor pune la păstrare în acea cutie, eu voi fi murit deja…”

Aceasta postare este special pentru Em care asteapta demult poze cu lebadoiul din fata firmei mele.

Ideea e asa: mergand cu bicla la serviciu, am avut timp o vara si o toamna intreaga sa ma mir de tot ce intalneam pe drum, si vorba aia nu mergeam prin vreo zona selecta, ci prin Baicului, Doamna Ghica. Recent in zona mi-au atras atentia amenajarile peisagistice ale primariei sectorului 2, desfasurate intr-o zona in paragina, pe niste campuri de gunoaie si pline de caini, langa niste case darapanate de pe malul lacului care nici drumuri asfaltate nu au si intr-o zona "colorata". Pun pariu ca acolo se mai spala niste bani pentru ca nu pot sa imi explic rolul bradutilor recent plantati...poate loc de joaca pentru patrupede. Cel mai tare e data de finalizare: 02.01.2012 :).

Dar de fapt eu vroiam sa ajung la bunul-gust al constructorilor ansamblurilor de birouri din Pipera (mon amour???). Astfel ma amuz in fiecare zi cum in fata cladirii noastre, troneaza peste drum un piedestral cu o lebada...eu zic ca e lebadoi de fapt si uneori il confund chiar cu gascanul lui Nills. Lebadoiul nostru vrea parca sa isi ia zborul si mi se pare ca acum -acum o sa plece de pe soclu, dar vai, o sa se infiga cu aripile fix in sediul Coca-Cola, de 6 etaje de vis-a-vis....Sa vada si el cum e faza cu "gusta si savureaza fericirea".

Partea fun a fost cand l-au aduspentru ca soclul a fost turnat la fata locului si lebadoiul adus separat. Atunci l-au pus pe soclu cu macaraua si de la socuri cred ca i-au fisurat gatul, ca mai apoi a stat infasurat o saptamana cu bandaj la gat ( i l-au lipit din nou).:)