joi, 9 februarie 2012

Printre atatea vesti rele una buna...

Niciun comentariu:

Stiu ca cele mai multe postari despre Romania, de aici de pe blog, sunt negativiste....Si in mare asta e parerea mea....Lucrurile de obieci nu se misca, dar uneori se mai intampla si exceptii...iar acele exceptii nu inseamna ceva revolutionar. Inseamna a prelua ceva din Vest si a-l aplica intr-un stil aproximativ romanesc...Adica mult mai complicat decat in vest, mod de a trata problema pur romanesc...de ce sa faci ceva simplu cand poti sa preiei ceva simplu si sa il faci complicat...Dar in postul asta chiar nu vroiam sa critic nimic, nu stiu de ce am luat-o iarasi pe calea asta gresita......

Dupa o postare a Silviei pe blog in care chiar explica cum se aplica prevederile cardului european de sanatate (informatii mult mai concrete decat teoriile nesustinute de cazuistica de pe internet), am zis si eu si Radu sa ne facem un asemenea card, mai ales ca si in prevederile de aplicare ale membershipului la OAV era precizata obligativitatea utilizarii acestui card inainte de a solicita asigurarea aferenta membershipului.

Asa ca am strans documentele si m-am dus cu ele sa le depun...

Nu credeam ca o sa le depun din prima, mai ales ca atunci cand am ajuns la verificat documente, ne-am incurcat la niste baze de date ale CASMB/CAS Ilfov...Totusi in mod neasteptat nu m-am trezit cu foile inapoi ci chiar au fost primite cu rugamintea sa imi lamuresc aituatia de asigurat la serviciu si mi s-a spus ca in 7 zile imi soseste acasa cardul...Ei,da, vezi sa nu...Eram la limita caci vineri plecam la schi...In mod uluitor miercuri mi-a lasat curierul aviz acasa, exact asa cum mi-au spus cei de la depunerea documentelor. Aviz cu adresa si un program normal (10-20) in care puteam sa il ridic, chiar si eu contribuabil care lucrez pana la ora 18.00. Si joi chiar aveam cardul in mana...totul s-a intamplat ca la carte, cu o disponibilitate si un respect al termenelor limita normal dar care pe noi inca ne surprinde...

Read More

marți, 7 februarie 2012

Din mine

2 comentarii:

Printre caietele uitate prin dulap am gasit unul in care in urma cu ceva timp (prin liceu cred) am schitat cateva poezii si ceva proza scurta...Va urma astfel o serie de postari de pe care am sters colbul timpului...Nu e nicio fata noua in ele, poate doar mediul virtual in care au poposit acum.

Iti permit sa sculptezi
Dumnezei in piatra inimii mele.
Nu ar trebui sa te mire.
De ce?
Iti permit chiar sa pictezi
Culori din ochii mei.
Si nu, nu o sa ma doara!
De vrei, poti sa stergi praful de pe chipul tau
Cu suferinta mea
Ia-o si nu imi multumi.
Si cantecul...iti dau si cantecul meu
Sa faci din el ce doresti.
Te poti infrupta din palma mea
Si sa iti faci din sangele meu aripi.

Read More

sâmbătă, 4 februarie 2012

Sfarsit

Niciun comentariu:

Printre caietele uitate prin dulap am gasit unul in care in urma cu ceva timp (prin liceu cred) am schitat cateva poezii si ceva proza scurta...Va urma astfel o serie de postari de pe care am sters colbul timpului...Nu e nicio fata noua in ele, poate doar mediul virtual in care au poposit acum.

Nu te mai pot cara
Esti prea greu pentru mine.
Am aripile rupte si ochii imprastiati pe pamant.
Nu te mai pot catara
Pe buzele mele
Cu numele tau..
Am limba
Sangeranda.
De-acum poti 
Sa mori linistit
Eu nu voi mai fi
Langa tine
Sa te prind in cuib pufos de ingeri.
Si sa nu plangi!
Nu ma uri si tu,
iubeste-ma mai bine
asa cum ma urasc eu.
Read More

vineri, 3 februarie 2012

Decor, ambient

Niciun comentariu:

Pipera…astept autobuzul care urmeaza sa ma duca la serviciu. In statie, multa, foarte multa lume.

Vine pe la 8.33 si multa lume se inghesuie pe cele 2 usi minuscule...Normal ca nu intra toti.

Pe la 8.40 (cu 5 minute intarziere) se pune in miscare, parte din lungul sir de masini de pe soseaua aglomerata.

Iesim in Petricani si ne asezam cuminti la coada. Autobuzul geme de oameni, pe scaune sau in picioare. Ma refugiez pentru cateva momente in muzica de pe Ipod. Gandurile imi fug, hoinare, pe maidanul din fata ochilor cateva urme proaspete se afunda in zapada, dincolo de gardul, in spatele caruia, pentru mine se intinde necunoscutul...

“Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar ...
Copacii albi, copacii negri.”

Vara presimt ca acolo e loc de pripas pentru oamenii fara adapost...ma intreb daca acum, urmele acelea care trec dincolo de gard, merg catre vre-un adapost improvizat, din ramuri, crengi, lemne...Oare poate sa fie uscat un asemenea loc, la vremea asta? Oare noaptea de aici, se inalta vre-un firicel subtire de fum, atunci cand toate luminile din birourile corporatistilor s-au stins?
Cum e sa mori degerat? Cred ca e un mod usor de a muri...Atunci cand ti s-a luat de viata, te cocolosesti in zapada, in pozitia copilului nenascut. Dupa o ora, doua in care tremuri, corpul pierde lupta. Si creierul te vrajeste cu imaginea caldurii pe care poate nu ai simtit-o niciodata, a plapumii cu care nu te-a invelit nimeni pana atunci.

“Orasul rade si petrece
Huieste in chiot, urla strada
Boierul da un leu cand trece
Prin fata lui, jucand parada”

Va mai amintiti de unde vin randurile de mai jos?

“Niciodata nu fusese mai frumoasa bunica; a luat-o in brate pe fetita si amandoua s-au inaltat in stralucire si bucurie, si fetitei acum nu-i mai era frig, nici frica; era in cer. A doua zi dimineata, in ungherul dintre cele doua case, fetita cu obrajii rosii si zambet pe buze zacea moarta, degerata de frig, in cea din urma noapte a anului.


Zorii Anului Nou s-au ridicat deasupra trupsorului mort, langa care erau imprastiate o multime de cutii de chibrituri, una din ele cu toate chibriturile arse. A vrut sa se incalzeasca; ziceau oamenii. Dar nimeni nu stia ce frumuseti vazuse ea si in ce stralucire intrase si ce bucurie mare ii adusese Anul Nou!”

...
“Prin blana-i numeri coaste slabe
Dar nu se lasa, nu se lasa”.

Au trecut minute bune si nu ne miscam, asa ca soferul nostru se grabeste sa ne explice la microfon, cum din cauza traficului s-au decalat cursele si cum, totusi, ei din spirit de altruism ( mai ales pentru cei care nu au mai avut loc in autobuz), au cuplat 3 curse (8.25, 8.35, 8.45- 3 in 1, la super oferta..Sa nu mai spunem noi ca nu ne dau cu super-oferta chiar si acum pe timp de criza...).

Ma gandesc ca daca as fi in Austria, as vedea scris mare, pe sosea-STAU (blocaj)...dar nimeni nu ar bloca o artera mare din cauza unui banal de marfar..Daca as fi in Austria aici ar exista un pod...

Dar ma intorc la mine si ochii imi cad din nou pe maidan..nu ne-am miscat deloc...Nici acum, nici de 1 an incoace...Si in general cand ne miscam noi, ca si popor, o facem doar pentru a schimba blocajele intre ele...Construim blocuri si cladiri de birouri dar nu construim poduri (luati-o in sensul metaforic)...

“De 2000 de ani danseaza
L-au prins de pui in miez de codru
Hei, codrul ala-l tot viseaza
Dar sa mai scape, nu e modru”


Versuri din
“Danseaza ursul romanesc” versuri Mihai Beniuc, in interpretarea lui Tudor Gheorghe
“Decor” (George Bacovia)

Read More

joi, 2 februarie 2012

Autoportet

Niciun comentariu:

Printre caietele uitate prin dulap am gasit unul in care in urma cu ceva timp (prin liceu cred) am schitat cateva poezii si ceva proza scurta...Va urma astfel o serie de postari de pe care am sters colbul timpului...Nu e nicio fata noua in ele, poate doar mediul virtual in care au poposit acum.

Si voi canta intotdeauna
Iubirea,
Caci ea e singura dintre toate
Care cucereste absolutul.
Si poate,
Intr-o zi,
Voi reusi sa imprumut cerului
Putin
Din azurul ochilor mei.


Read More