Din scurtele si sporadicele mele peregrinari prin diverse orase europene, mi-am dat seama repede ca am o predilectie pentru lucrurile ascunse, mai mici, cele care nu atrag priviri si hoarde de turisti, dar care ofera o poveste...
Asa am gasit in Berlin, undeva in buricul targului (adica pe acelasi bulevard cu Brandenburger Tor), un monument extrem de simplu si sobru, ceva ce aminteste parca de antichitate-Die Neue Wache (Noua straja).
Haideti sa incep cu bulevardul pentru ca si el are o poveste interesanta.
Bulevardul se numeste Unter den Linden (adica "Sub Tei"). Prin 1647 Marele Elector a plantat 6 randuri de tei de o parte si de alta a drumului ce lega resedinta lui de parcul din centru (Tiergarten). De atunci a ramas oarecum inima orasului (leaga practic celebrul monument din Berlin cu Insula Muzeelor (la fel de celebra si inclusa in Patrimoniul Unesco)).
Pe vreme nazistilor, acestia s-au gandit sa taie copacii si sa planteze niste bannere naziste dar protestele au fost atat de virulente incat pana si acestia s-au oprit din planul lor genial.
Ei, pe bulevardul asta se afla multe cladiri interesante:
- Brandenburger Tor
- Hotel Aldon, deschis prin 1907, ca fiind primul hotel la standarde intenationale din Berlin si apoi vizitat de o multime de celebritati (Marlene Dietrich, Greta Grabo, Einstein). A supravietuit in mod miraculos celui de-al Doilea Razboi Mondial dar a ars ulterior. A fost renovat abia dupa reunificare, deschis in 1996 si este in continuare o resedinta temporara de lux.
- Universitatea Humboldt (cea mai veche din Berlin si cea mai de renume). Mai mult de 20 de castigatori ai Premiului Nobel au studiat aici. Au fost studenti: Engel, Marx iar Fratii Grimm si Einstein au fost profesori.
Monumentul a fost ridicat intre 1816 si 1818 pentru regele Prusiei-Friederich Wilhelm III, iar din 1818 pana in 1918 aici s-a aflat garda regala.
Dupa 1931 si pana la al Doilea Razboi Mondial, monumentul a functionat ca memorial al victimelor razboiului. Acesta a fost insa puternic afectat de bombardamentele din cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Din 1960 cladirea restarurata a functionat ca monument pentru victimele fascismului si militarismului.
Din 1969, in mijlocul incaperii se afla o flacara de veghe.
Din 1993, acesta este "Monumentul national al germanilor pentru victimele razboiului si tiraniei din intreaga lume".
 |
| Mutter mit totem Soh (Mama cu fiul mort)-lucrare de Kathe Kollwitz |
Si iata ce scrie la intrare:
Noua straja este un loc de amintire
si de comemorare a victimelor
razboiului si dictaturii
Noi comemoram
oamenii care au suferit in razboaie
Noi ii comemoram pe locuitorii care au fost urmariti
si care si-au pierdut viata
Noi comemoram victimele razboaielor mondiale
Noi ii comemoram pe cei nevinovati
care in razboaie si ca urmare a acestora
in patria lor, au ajuns sa fie inteminitati
si care in urma expulzarii, si-au pierdut viata.
Noi comemoaram milioanele de evrei ucisi
Noi comemoram tiganii cazuti victime
Noi ii comemoram pe toti aceia care au fost ucisi
Din cauza originii lor, homosexualitatii
sau din cauza starii de boala sau a unei slabiciuni
Noi ii comemoram pe toti cei ucisi,
Carora li s-a refuzat dreptul la viata.
Ii comemoram pe oamenii
care au trebuit sa moara
din cauza convingerilor religioase sau politice
Ii comemoam pe toti
cei care au fost victime ale dictaturii
si au cazut victime nevinovate.
Ii comemoram pe toti barbatii si femeile
care, ca urmare a rezistentei impotriva dictaturii
si-au pierdut viata
Ii onoram pe toti cei care mai degraba au acceptat moartea
In loc sa isi piarda constiinta
Ii comemoram pe toti barbatii si femeile
care au fost urmariti si au fost ucisi
pentru ca au sfidat dictatura totalitara
de dupa 1945.
(traducerea este aproximativa si imi apartine)
M-a impresionat oarecum sobrietatea si aerul auster al monumentului. Pe exterior, coloane inalte ce aduceau aminte de Pantheon. In interior acelasi tavan decupat deasupra statuii, peste care cadeau stropi mari de ploaie. Nimic altceva. Doar gri, negru, linii hotarate si ploaie, ca intr-o poezie de Bacovia.
M-au impresionat nemtii (de fapt Berlinul) prin manifestarile si expozitiile cu intrare libera pe care le au si in care prezinta cu un ochi obiectiv erorile unui sistem. Toate sunt parca facute pentru a scoate la lumina ororile, greselile, pentru a educa, pentru a evita ca istoria sa se mai repete. Sunt sigura ca aceste propuneri nu au fost foarte usor inghitie de regim, acceptate, puse in practica (o sa va spun alta data istoria Monumentului inchinat victimelor Holocaustului) dar ele s-au realizat pana la urma si nu se gasesc la o periferie uitata a Berlinului ci in mijlocul orasului...
Mi se pare foarte interesanta istoria acestui oras, infloritor, transformat in tarana, separat, reunit, reconstruit, multicultural, cu un trecut tumultuos pe care totusi si-l asuma...noi nu ne asumam nici pe sfert atat de bine comunismul precum isi asuma ei perioada controversata de dupa Al Doilea Razboi Mondial.
