Oglinda Lunii

Aseara lenea a  invins si nu m-am invrednicit sa pregatesc nimic de mancare, asa ca astazi la pranz, manata de o foame de lup, m-am decis sa incerc cantina despre care auzisem una alta prin firma. 

Experiente anterioare cu cantinele am mai avut. 

Pe cand lucram in Pipera in cladirea unde munceam exista si o cantina (oficial), in realitate ceva intre restaurant si cantina, daca e sa ne raportam la preturi si la diversitatea produselor. Era in mod cert o "impinge-tava" pentru corporationisti cu salate ce incepeau de la 6.50 lei si cu variante complete de felul 1 si felul 2 la care lasai lejer doua bonuri de masa. Astfel incat ii treceam rar pragul, pentru o salata, o portie de orez cu legume sau cate o chifla. 

Ulterior, in Germania, mancam cam de doua ori pe saptamana la cantina. Nemtii erau organizati si afisau de vineri intregul meniu pentru saptamana urmatoare, asa ca stiai din timp daca pentru ziua x se merita sau nu sa iti iei mancare de acasa. Marti era zi de snitel, miercuri de paste, joi de gulas, vineri de peste...In plus nemtii mai veau doua calitati: oamenii erau eficienti avand doar 3 feluri de mancare: unul cu carne suficienta, unul cu putina carne si unul vegetarian. Mai adaugati 2-3 supe tot atatea salate si 2 deserturi si intregiti oferta cantinei. A doua calitate era pretul corect. Nici prea mult, nici prea putin, cam cat facea mancare. Totul avea insa un defect pe care nu il puteam imputa neaparat bucatarului: mancarea avea vesnicul iz de plastic pe care il au chestiile semipreparate si cred ca asta era unul din rolurile sosurilor in care se scalda  mancarea. Oricum, sa ne intelegem, nemtii nu sunt italieni si nici gurmanzii francezi. Nemtii mananca pentru a-si astampara foamea, scopul este precis si nu facem la masa de pranz fantezii culinare. Punct ochit, punct lovit, mergem mai departe la munca. 

Cantina la care am ajuns insa,  nu seamana cu niciuna din experientele anterioare. O incapere relativ mica, cu maxim zece mese verzi de plastic a cate sase persoane, cu doua vitrine frigorifice antice, vechi si de demult si cu meniul scris pe un petec de hartie, felurile de mancare epuizate fiind taiate cu pixul. Aleg niste pilaf cu pulpa de pui si vad ca mancarea imi este pusa intr-o farfurie de ceramica asa cum am acasa. Ma intreb cu un oarecare zambet in coltul gurii daca imi dau farfuria la pachet si apoi va trebui sa le-o aduc inapoi cum faceam pe vremuri cu sticlele? Farfuria a fost insa un stadiu intremediar, caci apoi m-am trezit cu mancarea calda in caserola si in timp record am ajuns inapoi la birou si partial cu o foame de lup, partial cu o curiozitate copilareasca am deschis capacul si am lasat prima lingura de pilaf sa mi se topeasca in gura. Nu era rau deloc, ba din contra, as putea spune ca era unul din cele mai bune pilafuri mancare de mine pana acum, mai ales ca de cand am descoperit orezul cu legume nu prea ma mai ating de pilaf. Nici pulpa generoasa nu m-a dezamagit, si la finalul mesei era ca si cum as fi mancat mancare de acasa. O diferenta semnificativa intre mancarea comandata acum vreo doua saptamni de la o firma de catering din Militari care era si mult mai scumpa dar si lipsita de gust...

Pe masura ce trece timpul invat sa apreciez din ce in ce mai mult legumele si fructele crude, precum si mancarurile de legume pregatite in casa. Valoarea lor adaugata pentru  buna functionare a organismului o stiam si inainte, insa gustul lor nu ma misca in mod deosebit. 

Acum insa vreau sa vorbesc despre gust. Despre salata mea de baby spanac cu mar, portocala si nuci ori migdale, in care aromele se intrepratrund unele cu altele si in care amestecul de culori iti bucura intreaga fire. Nu as da-o pentru nimic in lume pe mancarea inodora, incolora si insipida pe care o mananca zilnic colegii mei de birou: pizza, pene, cartofi prajiti cu pui shanhai, cartofi piure cu ceafa de porc, orez cu legume sau hamburgeri. Aceeasi mancare de pranz ciclata in fiecare saptamana... 

A gati in casa iti ia timp, chiar si banala salata cere o investitie, insa pe langa o optiune personala este un mod de viata care se invata. Gusturile se educa si ele, insa nimic nu este usor daca nu vine dintr-o convingere interioara. Nu vei descoperi peste noapte cat gust poate avea o conopida cruda asezonata cu condimentele potrivite, ori gustul usor dulceag al pulpei proaspete de nuca de cocos. Mananc in continuare orice, insa papilele mele gustative nu se mai extaziaza la gandul unei merdenele ori al unei pungi de biscuiti de care eram aproape dependenta in Germania.  In schimb, simt imediat lipsa fructelor sau a salatei zilnice si dupa doua zile pe munte as da oricat pe un kilogram de portocale. Visez inca de cand am venit in Romania la rosiile de august mancate cu branza sarata, ori mai aproape, la ciresele de iunie culese in galeti din ciresul de la tara. La inceputul lui ianuarie mi se intampla pur si simplu sa intru in piata fara un scop anume, ci doar ca sa ma plimb, sa ma bucur de culori si de diversitatea care era de negasit in Germania chiar si in plin sezon...

Nu stiu despre voi, dar eu prin scoala generala am prins moda cu animalutul de companie electronic. Era un device cam cat un Ipod Nano de a treia generatie, dar ceva mai gros, cu ecran alb-negru, pe care era afisata o "fetisoara" compusa parca din cuburi de Tetris, ce stia sa planga, sa fie multumita, sa se prefaca dormind etc. Il agatai la breloc, in carai oriunde dupa tine si trebuia sa ai grija de el, sa ii dai ce isi dorea (in general mancare virtuala). Trebuia sa te prinzi cam cand se trezea din somn, sa ii dai de mancare, altfel incepea sa planga etc. Cred ca prin aceasta "inventie" au fost targetati copii aceia nefericiti, ai caror parinti nu le lua nici caine, nici pisica (si stiau parintii ce stiau), si care, cu sufletul lor mic de copil. isi doreau un animal de companie. Doar la joaca, preferabil. Asa ca toti, se faceau ca au grija de acest animalut virtual si o faceau cand ti-era lumea mai draga, in timpul orelor, vazandu-i pe unii cum butoneaza pe sub banca. Apoi au venit jocurile video din ce in ce mai evoluate si mai nimeni nu a mai simtit nevoia unui animal de companie.

Dupa un an de zile de stat fara Pisuc, nu am mai rezistat si mi-am luat animal de companie. Animale de fapt, ca sunt mai multe. Glumesc acum. De fapt, in vederea unui tratament prelungit cu antibiotice, nemultumita de oferta de pe piata, mi-am facut rost de o cultura de bacterii de Kefir de la Em. Si m-am apucat sa o cresc. Prea multa bataie de cap nu este, mai ales ca la fiecare doua zile obtin si cate un beneficiu gustos si sanatos. Practic ceea ce obtii este o reglare a tranzitului intestinal. In plus, poti sa mananci orice, in orice combinatie, sa amesteci bere, cu lapte si rosii, fara repercursiuni.

Cum deja am primit cereri de cultura, am zis ca nu ar strica sa descriu procesul pe larg, o singura data, pentru a nu ma repeta de fiecare data cand voi imparti din bacteriile mele.

Necesar:

- cateva colonii de bacterii

- un borcan de sticla cu capac (dar nu e musai sa fie capac cu filet), de minim 800 ml (ca sa puteti amesteca) sau o sticla de sticla cu gura mai lata..

- lapte proaspat (in functie de borcan si de cat kefir vreti sa produceti). Eu am folosit si lapte cu 1.5% grasime (kefirul iese mai lichid), dar si lapte cu 3.5-3.8% grasime (kefirul iese muuult mai bun). Daca folositi lapte de vaca neprocesat (proaspat muls), il fierbeti mai intai pentru a omori celelate bacteriilor (bune sau rele) si il raciti bine (temperatura camerei) inainte de a-l pune peste cultura voastra, pentru a nu omori bacteriile de kefir.

- o lingura de lemn

- strecuratoare/sita de plastic

- un recipient de colectare a produsului finit (castron, alt borcan etc)

! Nu folositi obiecte metalice (oale, linguri site)

Kefir homemade in 6 pasi simplii:

1. Se ia borcanul, se pune inauntru coloniile de bacterii si se adauga lapte proaspat. Nu umpleti borcanul pana la varf. Lasati un spatiu liber de 1-2 degete, pentru ca din procesul de fermentatie va rezulta dioxid de carbon, ceea ce va duce la o usoara "umflare"/crestere in volum a continutului. Daca folositi un borcan cu capac cu filet, deschideti capacul periodic sau puneti capacul doar "superficial", fara sa il infiletati.

2. Plasati borcanul la loc intunecat si calduros. Eu il acopar cu o carpa si il pun langa calorifer pe timpul iernii. Daca sta la 22-23 de grade, kefirul e gata in aproximativ 2 zile.

3. Optional mai amestescati din cand in cand prin el cu o lingura de lemn (eu amestec o data pe zi, cand imi aduc aminte).

4. Observati procesul de transformare/gustati. Momentul propice pentru a strecura Kefirul depinde de fiecare dintre voi. Unora le place mai acrisor, altora nu. Trebuie in principiu sa gustati si dupa cateva "productii" va veti da seama cand trebuie strecurat. Eu il las pana cand la fundul borcanului incepe sa stranga zer. Daca zerul e cam de un deget, atunci kefirul e pe gustul meu. Daca e mult zer, kefirul va fi mai acru (mie imi place si asa, lui Radu mai putin). Daca nu e zer, gustati si vedeti daca e sau nu gata/pe gustul vostru.

5. Pentru strecurat trebuie sa va pregatiti: un recipient de colectare, o sita de plastic si o lingura de lemn. Daca sita voastra nu e foarte mare, nu il turnati pe tot odata, ci in 2-3 transe. Cu lingura de lemn amestecati delicat, astfel incat pe sita sa va ramana doar coloniile de bacterii ce vor fi refolosite, iar in recipient sa ajunga kefirul.

6. Coloniile de bacterii le puneti inapoi in borcanul golit (nu e nevoie sa il spalati dupa fiecare tura, procesul merge mai repede cu borcanul "murdar"), adaugati lapte si ati ajuns din nou la pasul 1.

Din cand in cand bacteriile acelea se vor inmulti (dovada ca sunt niste organisme vii). Atunci, ca sa le rariti aveti mai multe posibilitati:

a) dati mai departe din ele, daca e cineva interesat

b) le mancati (asta fac eu de regula)

c) le aruncati (e pacat de ele, zau asa. Luati mai bine o lingura, bagati-le in gura, mestecati-le sau nu, si ele ajung in stomac si apoi in intestin si faceti si voi o populatie fericita de bacterii sanatoase).

FAQ

1. Plec de acasa pentru mai mult de doua zile, ce fac cu kefirul?

a) pleci doar 3 zile: Pune-l intr-un loc mai racoros, procesul de fermentatie va fi vizibil incetinit. Cand te intorci, kefirul fie va fi numai bun de strecurat, fie va mai trebui lasat (poti sa il pui la caldura daca vrei sa fie gata mai repede), fie se va fi strans deja mai mult zer, semn ca va iesi mai acru, dar in continuare sanatos, si il poti strecura.

b) pleci mai multe zile: Dupa ce ajungi la pasul 6, pui bacteriile in borcan, lapte (eu pun cam jumatate de borcan doar) si bagi borcanul la frigider. Bacteriile mele au stat fericite la frigider o saptamana, bacteriile lui Em au rezistat doua saptamani fara probleme. Din cauza temperaturii foarte joase procesul de fermentatie e stopat. Cand te intorci acasa, scoti borcanul de la frigider, completezi cu lapte daca mai e nevoie/schimbi laptele daca ti se pare ca s-a intamplat ceva necurat acolo si reiei procesul de la pasul 2. Uneori va fi nevoie sa il tii la cald doar o zi ca sa se definitiveze procesul, alteori mai mult ori mai putin. Trebuie gustat si/sau observat.

2. Kefirul meu e gata, dar nu pot sa il scurg pentru ca nu am lapte sa completez.

Pune borcanul in frigider (procesul de fermentatie va fi stopat/incetinit). Pentru o perioada scurta,(gen o zi) poti sa le lasi si in apa, nu se intampla nimic catastofal, dar nu exagera! Cel mai bine bacteriile tale stau in lapte :)

3. Vreau sa dau si altcuiva cateva colonii de bacterii

Foarte bine! Asteapta sa se stranga mai multe/ sa se inmulteasca, imparte-le in jumate, pune jumatatea pe care vrei sa o dai intr-un recipient de sticla, adauga ceva lapte peste si inmaneaza-l destinatarului. Daca "predarea" se face de pe o zi pe alta, poti sa il transporti si intr-un recipient de plastic/sticla de plastic cu gatul mai lat.

4. Vreau sa il iau cu mine peste mari si tari.

Daca mergi cu masina, pune-l intr-un borcan cu capac cu filet si nu uita, fixeaza-l bine, ca sa nu se rastoarne, si din cand in cand nu uita sa mai desfaci capacul. Daca mergi cu avionul, pune-l intr-un recipient de plastic inchis ermetic (dar nu plin), la bagajul de cala.

5. Mai sunt si alti nebuni care cresc bacterii pentru Kefir?

Da! Exista si un (cel putin) grup de FB cu tematica asta, de unde oameni pot procura culturi de chefir: https://www.facebook.com/groups/kefir.romania/

Album foto cu pasii completi: aici. 

Tutorialul lui Em: aici

Un document destul de complex scris de Edward R. Farnworth si intitulat Kefir – a complex probiotic, trimis de Em si disponibil aici.

Mike si Em

Episodul 5 (weekendul asta)- iahnie de fasole cu carnaciori (de fapt in loc de wursti sunt niste carnati de hot-dog, dar ii transformam noi intr-o mancare buna)...

Nu am gasit fasole alba , asa ca am improvizat cu fasole rosie :) si niste hot-dog(i)...Intre timp am gasit si carnati dar presimt ca daca stam mai mult in Berlin o sa devin fan produse de la Slatina: carnati de casa, branza la saramura si alte nebunii

Episodul 6- Budinca de dovlecei si mancare de dovlecei. Mancarea a iesit mult mai buna decat budinca. Delicioasa pentru o mancare de legume. Si merge la fix cu paine prajita sau cu friganele.


Episodul 7- Dupa o reteta luata de aici. La festinul de legume prezentat in link, eu am mai adaugat si niste morcovi si nici la partea de branzeturi nu am respectat ad-literam. Telemea in Berlin eu nu am gasit, asa ca am folosit o altfel de branza, mai cremoasa, si nu am mai pus smantana, ci iaurt cu 0.1% grasime. A iesit excelenta!



Episodul 8- orez cu legume


Episodul 10- spanac (nu l-am documentat)

Episodul 11 - Prajituriti? Prajiturim, Maria Ta.

Episodul 12- si mai multe prajituri







Episodul 13- Pui cu legume la cuptor