.png)
Marti noaptea, o noapte calduroasa de vara. Prin orasul in care zgomotele se pierd si se estompeaza in intuneric, printre mirosurile de praf, gaze de esapament, asfalt incins, vapori de apa, o mireasma de lamaita ajunge la narile mele...E proaspata precum un parfum si ascunde in ea vara intreaga. Ascunde in ea marea si muntele, calatoria tocmai incheiata, fetele cu fuste scurte si rochii inflorate, parcurile umbroase, vacanta copiilor. Este lamaita pe care in vacantele copilariei o miorseam la tara, langa bolta, in serile de vara cand mancam cu totii afara.
Miercuri dimineata. Sunt trezita de alarma ceasului dar ca in fiecare dimineata adorm la loc. Mai tarziu insa apare la fereastra o pasare ciudata care se posteaza in nucul din fata si incepe sa atenteze la o nuca inca verde...cu ciocul ei lung scobeste adanc in carnea inca verde a invelisului. Si scoate un zgomot de picatura chinezeasca ce reuseste sa ma trezeasca inaintea alarmei. Pana sa ajung sa pozez intrusul, zboara, poate sa serveasca ca ceas desteptator si altor somnorosi.
Miercuri dimineata pe la 9. Oamenii fac miscare in parc...si nu vorbesc neaparat de tinerii care alearga cu frenezie dar printre amatorii de sport se numara si 2 oameni trecuti de 50 de ani, dintre care unul merge timid pe role, iar celalalt abia invata...ce conteaza...castiga un zambet de la mine si toata admiratia mea pentru ca la varsta asta inca invata si mai ales ca nu e vorba de vre-un sport nobil ci de o ocupatie mai de pustani...pentru ca rolele au totusi un target de varsta scazut (copii si tineri).
Ma bucur ca observ toate acestea cu inima deschisa si cred ca un concediu lung face minunat la suflet. Este terapie pura. Toti ma intreaba daca nu mi-a fost greu sa revin in oras si la munca...In mod suprinzator nu mi-a fost deloc greu. M-am curatat de toate gandurile, am uitat tot ce era rau si acum cu bateriile incarcate reusesc din nou sa ma bucur de tot ceea ce ma inconjoara, impletind amintiriile cu planurile de viitor si asteptand asa cum imi sta in fire ca timpul sa le rezolve pe toate.
O fi vreo ciocanitoare??! Asa ca vrem poza ca sa identificam pasaroiul :P
RăspundețiȘtergereNu-mi vine sa-ti urez bine-ai revenit in oras, dar de n-ar fi el n-am aprecia cum se cuvine oazele de liniste, de aer curat, de deconectare pe care le cautam si deseori le si gasim, in week-end.
Ai perfecta dreptate...orasul, jobul, diversele obligatii sunt un rau necesar...si o lectie pentru cine le vede ca atare...ele ne invata sa ne bucuram de libertate si de frumos atunci cand le avem...sunt sigura ca daca am trai intr-un vesnic concediu am uita sa il mai apreciem cum se cuvine.
RăspundețiȘtergere