Se las una bucata neamt la conservat. Cam 5 luni asa, cu frig si zapada cum n-a mai vazut de cand era copil. Rabdarea proverbiala ii dispare pe zi ce trece si nimeni nu mai scoate nasul din fulare. Cand se intalnesc nu fac decat sa se planga de vreme. Toata opinia publica e scandalizata. Grecia face cum vor ei (ma rog cum vrea troica), Ciprul la fel, mai nou si Portugalia doar Primavara nu vrea sa le de ascultare. Revolta interioara atinge cote maxime si cand nimeni nu mai spera, iata ca vine Primavara. Si atunci dintr-o data totul se schimba. Apar esarfele de decor si dispar fularele, apar bicicletele peste tot, spatiile publice se umplu de oameni de toate varstele iesiti sa faca sport. Cum noi asteptam primavara cu mai multa inflacarare decat nemtii chiar, inca de la inceput am izbucnit. Am inceput cu bicicleta pe care am incalecat-o intr-o dimineata la ora 7.00 si dusa am fost spre serviciu. Pe pista imensa si asfaltata ce traverseaza padurea verde, era plin de alti berlinezi ce pedealau si ei spre locul de munca si in mod atipic toti zambeau. Au rasarit precum floricele la marginea padurii batute de soare si toti sunt doar un suras. Iti cauta privirea vrand parca sa spuna : "ai vazut, nu ne-a uitat. Nu e asa ca e mai bine asa, cu caldura, soare, ploaie si cer albastru decat cu zilele scurte si gri ?" Normal ca e bine, oameni buni!

Si daca stau bine sa va gandesc, daca au fost suficiente cateva zile de vreme buna ca sa va astearna zambetul pe fata, poate nu sunteti chiar asa imposibili.