Daca am revenit din Germania cu destul de mult calm si intelegere fata de modul romanilor de a fi si de a lucra, marea majoritate a functionarilor raman o necunoscuta si o bataie de cap. Din episodul de azi: Posta Romana.
Pentru expedierea coletului lui Radu, plin cu echipamentul pentru Khan Tengri am incercat sa imi fac temele constiincios, am sunat la infopost, stiam exact cat costa, cat dureaza, ce trebuie sa scriu pe formular, ce trebuie sa cer. Parea ca sunt 100% pregatita, dar pentru intalnirea fata in fata cu angajatii postei nu esti niciodata pregatit.
La 8.30 ma infiintez la posta de la Pacii unde am descoperit ca angajatele sunt ceva mai binevoitoare decat colegele lor de la Oficiul 19, de langa mine. Oricum, nu conta de unde trimit coletul. Asez echipamentul in cutie, o sigilez, lipesc eticheta cu destinatarul in engleza si rusa si ma infiintez la ghiseu.
- Buna ziua, as dori sa trimit si eu un colet international.
Mi se da formularul tipizat, il completez si bucuroasa nevoie mare ca la ora asta nimeni din cei care se grabesc spre serviciu nu deschide usa postei, sper ca voi rezolva repede. Intind increzatoare formularul si intreb daca spre Kirghistan se poate trimite si terestru si par avion cu valoare declarata. Raspunsul vine ca un boomerang:
- Pai trebuie sa vedem daca putem trimite in general spre aceasta destinatie.
Relaxata o invit pe angajata postei sa verifice (doar mai trecusem prin asta la telefon). Cauta, doamna, cauta dar nu gaseste nimic. O sfatuiesc sfatoasa sa caute si cu "a" nu doar cu "i", dar in continuare niciun rezultat. Incep sa imi pierd rabdarea cand tanti imi zice ca posta romana nu trimite la acea destinatie. Ii explic ca am sunat la infopost si mi s-a spus ca acest lucru este posibil.
- Dar noi nu suntem infopost.
- Nu, dumneavoastra sunteti posta romana si serviciul infopost va reprezinta. Sunt in fond relatiile postei roamna cu clientii sai.
- Pai atunci trimiteti cu ei, daca ei asa v-au spus. Daca voiati sa trimiteti cu posta romana trebuia sa sunati la noi
Ei, tanti, hai a incepi sa te obraznicestisi. Nu ma lua pe mine cu replici de genul acesta, pentru ca imediat scot si eu artileria grea. Crezi ca nu imi stiu si eu rolul? Diriginta de posta, te pun fata in fata cu cei de la infopost etc. Singurul lucru de care imi este mila sunt oamenii care s-au asezat la rand in spatele meu, deoarece vor avea muult de asteptat. Eu cu coletul inapoi nu plec, asa ca inarmata cu determinare, rabdare si perseverenta nu ma las usor dusa de nas. Nu este vina mea ca tie iti este frica sa gandesti si lene sa iesi din facturile tale scanate si din coletele trimise mereu in Marea Britanie, Italia ori Franta. Azi o sa descoperi ca se pot trimite colete si in alte colturi ale lumii.
Asadar ii explic politicos ca atunci cand cauti pe internet un numar de contact pentru relatii cu publicul, primul care apare este serviciul infopost si acestia reprezinta posta romana in contactele telefonice sau scrise cu clientii. Asa ca functionara renunta la registre si hartoage si ia pana la urma formularul completat, scanandu-i codul de bare pentru a primi lista destinatiilor. Si ce sa vezi? apare Kirghistanul! Ei vezi tanti, incepem sa progresam!
Pasul urmator este declararea unei valori pentru coletul in cauza. Declar 630 de euro (valoarea maxima pe care o puteam asigura). Cica nu se pot trimite colete cu valoare acolo. Ei, ce vorbesti? Parca incepusesm sa invatam? Ii explic functionarei ca bunurile din colet valoreaza ceva mai mult de 0 lei, chiar daca nu sunt noi, si nu am de gand sa ma bazez pe afirmatiile ei, care sustine ca nu se prea pierd colete. Ei, da! Daca toti angajatii sunt la fel de competenti, cred ca se pierd colete intr-o veselie. Asa ca eu refuz sa ma condamn din start la ipostaza "si futut si cu banii luati" si insist mai departe. Ii explic cu cuvinte ceva mai politicoase ca nu dau doi bani pe trackingul lor, care functioneaza doar in tara de unde a plecat coletul si in tara de destinatie. Intre ele sunt 2-3 saptamani si o gaura cat Groapa Marianelor. Nu prea inteleg eu cum se face ca pe calea aerului dureaza atat de mult... Oare coletul meu face cate o escala pe fiecare continent?
Vazand ca sunt capoasa, tanti intra intr-un birou si se intereseaza. Exact! Asta trebuia sa faci de la bun inceput. Faptul ca nu stii ceva nu ma deranjeaza. Inteleg sa nu te lovesti zilnic de clienti care vor sa trimita colete in tari care nici macar nu stii cum se scriu, dar macar ai bunavointa si informeaza-te, nu il lua pur si simplu pe "Nu" in brate. Afla ca putem declara si implicit asigura pana la 650 dtu. Nu stiu ce unitati postale or fi astea, dar dupa ceva calcule reiese ca si cei 2700 lei declarati de mine se pot asigura. Minunat!
Ultimul hop este cantarirea coletului. Sunt invitata sa asez coletul pe cantarul acela micut pe care se cantaresc in mod normal plicurile si coletele mici, si ma uit usor amuzata la jucaria pe care urma sa pun cutia. Nu spun cutioiul pentru ca initial pregatisem o cutie in format XL, dar dupa ce am inghesuit totul cu talent in rucsac, am constat ca intra si intr-o cutie format M. Doamna de la posta, vazandu-mi ezitarea se grabeste sa imi spuna ca daca coletul e prea mare nu se poate trimite. Ii raspund insa sigura pe mine, in stilul care m-a consacrat la acest ghiseu, ca pachetul meu nu e nici mare, nici mic si ca pot trimite colete de pana in 20 kg, greutatea constituind principalul criteriu. Coletul meu are 13.5 si rasuflu usurata, abia atunci cand dau intr-un final banii si coletul are toate premizele sa isi inceapa lungul drum spre Bishkek.
Stiu ca i-am stricat ziua doamnei de la posta, si asta inca de la prima ora a diminetii, dar asta este...cat traieste omul invata. La plecare ii multumesc totusi politicos, dar cu un substrat ironic pe care doar prietenii si familia mi-l cunosc, pentru "ajutorul" acordat...
Si te-ai dus de dimineata, ca daca erai seara si o prindeai pe tanti obosita sa vezi atunci lehamite...
RăspundețiȘtergereScuze, dar m-am distrat puțin la povestioara asta, chiar dacă dimineața ta la postă n-a fost chiar cea mai distractivă. Îmi sună mult prea cunoscut si dacă nu te baricadezi cu rabdare si cu zâmbete multe greu reusesti să pleci de la ghisee cu treaba rezolvată. Auzi, dar nu ajunge prea devreme pachetul?
RăspundețiȘtergereFace 30 de zile lucratoare, deci probabil o luna si jumatate pe calendar. Va ajunge probabil pe la inceput de mai, insa nu i l-am trimis lui Radu direct, ci catre o persoana de la agentia care ii face lui Radu aranjamentele pentru Khan Tengri.
ȘtergereMi-a placut articolul la nebunie. A fost extraordinar.
RăspundețiȘtergereDupa mine l-as face public pe toate posturile de televiziune, radio, reviste si ziare. L-as lipi de toate stalpurile si la toate scarile de bloc. Aceasta povestire arata foarte clar de ce, romanul nu evolueaza. Sunt multi angajati (nu numai la stat ci si la privat) total nepregatiti si sunt foarte putin clienti informati cum ai fost tu. Problema se perpetua pentru ca angajatul devine client si clientul devine angajat. Asa ca nestiinta este singura constanta valabila. Sigura solutie ptr a iesi din acest cerc vicios este ca nr persoanelor informate sa creasca. Se poate face acest lucru dar este nevoie de timp si de perseverenta.
Deci, in concluzie, recomand persoanelor informate sa aiba rabdare cu persoanele neinformate si sa nu cedeze in fata nestiintei .
In legatura cu diferenta dintre romani si germani, asta este o alta poveste. Este ca si cand ai compara mere cu pere- nici unul nu este perfect. Dar lasam pe alta data
multumesc
Dana Crista
"Stalpurile" mele de mai sus trebuie sa se transforme in stalpi pentru a nu se lua la intrecere cu "succesurile" unei fiinte profunde :D
ȘtergereDana Crista
Clar Dana, daca vrei sa schimbi ceva, chiar si cat negru sub unghie, schimbarea trebuie sa se faca cu pasi mici, in incremente mici.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca te-ai dus informata... ca altfel era grav :)
RăspundețiȘtergereSau scump...caci probabil as fi ajuns la concluzia ca trebuie sa trimit cu curieratul si asta ar fi insemnat un pret dublu. Sper numai sa ajunga coletul cu bine, caci altfel, presimt ca vor urma si alte povesti epice cu posta romana.
Ștergereoricat de calm si de pregatit te ai duce, functionarul roman te face cu capul. nu doar ca l iau pe nu in brate, dar unii sunt de o prostie, lehamite, si, mai grav, nesimtire de-ti vine sa mori cu ei de gat acolo.
RăspundețiȘtergeream si eu prieteni care lucreaza la stat dar din pacate cam asta e situatia. dupa experiente pe la casmb, administratia financiara, posta, iti zic clar ca numa la ei sa nu ajungi (desi nu prea poti). si dupa experiente pe la enel si banca trag concluzia ca, din pacate, nici privatu nu i mai breaz. bine ca ai rezolvat