Oglinda Lunii

Cer albastru

Toamna, frunze galbene, cer albastru si senin...cam astea sunt asocierile mele facute pe baza multor ture superbe de toamna la munte.

Am venit cu aceste imagini in suflet din concediu, si ce sa vezi, aleanul mi-a fost curmat inca de luni de o ploaie hotarata ce a tinut 3 zile:

Ploaia tristã si banalã,
Ploaia obsedanta,
Ploaia
Care pastiseazã clima de pe Alpi
Si Himalaia,
Ploaia cade verticalã din cerescul alabmic
Si sfideazã pacienta trecãtorilor:
Pic-pic...
Cu vedenii de umbrele ce se-nchid
Si se deschid,
Resemnat primesti în fatã proiectile de lichid.
Cînd si cînd, pe pãlãrie
Simti un ropot de cascadã, --
Cîntã stresinile toate...
Iar în jurul tãu, pe stradã,
E-o obsesie galantã de picioare si frou-frou,
De dantele,
De jupoane,
Si ciorapi de la "Bon-Goût"...
De trei zile
Firmamentul desfãsoarã peste noi
O imensã zdreantã udã cu largi pete de noroi.
Pe mizeria terestrã a foburgului umil
De trei zile cerul varsã lacrãmi mari
De crocodil...

Romanta autumnala-George Toparceanu

...Dar astazi nu am mai rezistat, m-am urcat pe bicicleta si am pornit spre serviciu. Sub rotile mele asfaltul se usca astfel ca la pranz priveam de la geamurile mari un cer superb si albastru asa cum imi doream. O caldura si o pofta de viata, o dorinta de a inspira aer si de a imbratisa natura care se scutura de stropi m-a cuprins deodata...

Povestiri urbane

Ora 19.00. Oficiul postal 19. Inca 60 minute pana la inchidere. Timp suficient pentru a expedia un colet ai spune. Aglomeratie mare. Coada la toate ghiseele.

Contribuabilul ia cuminte un formular, constata ca nu are pix in geanta, merge la librarie, cumpara un pix, completeaza formularul si se aseaza la coada la ghiseul 1-Expediere colete.

Constata in scurt timp ca aici se si primesc, se si elibereaza colete dar nu se impacienteaza caci nu are decat 3 persoane in fata. De fapt mai are 2 caci prima tocmai plecase

Prima persoana la rand deja se agita, este nelinistita si probabil nervoasa desi nu se manifesta vadit. Contribuabilul sta si analizeaza si se gandeste cat de putin Zen au unii oameni.

Intre timp vine o doamna insarcinata care intreaba de unde poate sa ridice un colet. Este invitata in fata si pe buna dreptate.Nimeni nu comenteaza la acest gest. Pacat ca functionara de la ghiseu a trebuit sa printeze un cearsaf cat 10 hartii si sa puna tot atatea stampile, chestie care a durat 10 minute.

Dupa 20 de minute de cand s-a asezat la coada contribuabilul nu a avansat un centimetru.

In sfarsit doamna de la ghiseu preia 2 colete si se avanseaza. Intre timp contribuabilul mai are in fata doar o persoana care munceste de zor sa puna niste coduri pe 7 recomandate, nu ca sa scuteasca din munca functionarei de la ghiseu, ci din timpul nostru de asteptare.

Coada de la ghiseu se tot lungeste caci la "Primire colete" desi este functionar la ghiseu se pare ca are lucruri mai importante de facut si serveste doar cunostinte.

Se lasa cu nervi si se deschide oficial ghiseul primire colete. Contribuabilul ramane iarasi ultimul la rand.

Intre timp diriginta postei vine si cere banii asa ca functionara se apuca sa numere banii.

Am ramas tot la cele 2 colete.

Contribuabilul nu mai este Zen deloc.

Termina cele 2 colete si doamna pleaca fericita ca a scapat de o ora de chin.

Contribuabilul realizeaza ca si pe el tot cam o ora de asteptat la coada il asteapta.

Inainteaza doamna cu cele 7 recomandate si incepe procedura de completare a datelor in sistem. Procedura care se opreste la recomandata nr. 3 caci functionara trebuie sa stranga coletele si sa le predea caci a venit cursa...

Doamna cu recomandata iese la o tigara caci avea sa mai dureze.

Contribuabilul este deja nervos, nu isi mai gaseste locul. La rand s-a mai asezat un domn care este Zen. Contribuabilul incepe sa emita teorii privind momentul in care domnul nou venit va renunta la Zen (deja se poate emite o teorie a pierderii starii de Zen la posta).

Telefonul doamnei cu recomandatele suna insitent a doua oara. Vorbeste cu glas jos dar nervos spunand ca nu a plecat nici acum de la posta.

Intre timp toate celelalte Ghisee sunt libere si functionarele se hlizesc una la alta.

Nu ar prelua nici moarte pe nimeni de la coada de expedieri colete. Asteapta cu sufletul la gura sa se inchida usa la intrare.

Doamna cu recomandatele termina dupa 1 ora de stat la coada, plateste si primeste un cearsaf cu 7 stampile si 7 semnaturi a caror imprimare a durat 5 minute.

In sfarsit contribuabilul nostru ajunge resemnat la ghiseu. Formalitatile dureaza 5 minute si totul costa 2 lei 50 de bani.

Lasa loc ultimei persoane de la rand care deja era cu Zenul pe 0. Posta e goala. Traverseaza pe trecerea de pietoni si sa gandeste ca ar merita ca la unii functionari publici sa le taie inca 25 la suta din salarii.

Se jura ca daca ii mai trece prin cap sa mai lucreze cu Posta Romana va reciti postarea existenta.

...Si din pacate nu e singura ora din viata pierduta in relatia cu Statul (degeaba)...Dar in economia unei zile in care timpul liber inseamna 4-5 ore deja 1 ora inseamna imens. Era o ora in care putea sa iasa la o bere, la o plimbare, sa faca sport, sa citeasca, sa pregateasca o prajitura. S-a transformat intr-o ora regretata, intr-o ora in care te gandesti ca poate am avut noroc caci daca traiam si acum ca inainte de '89 am fi pierdut orele pe banda rulanta stand la cozi si intretinand o mentalitate care valoriza oamenii care nu fac nimic.

In gradina bunicii

Astazi, dupa aproape 1 an de pauza am revenit in gradina Bunicii...

O oaza neastepatata de verdeata ascunsa dupa perete. Nu ai putea sa crezi ca in spatiul acela mic se ascund atatea plante verzi. Este un loc sfant, o marturie si o legatura a copilariei.

Atunci cand udam cu grija florile imi aminteam cum o auzeam diminetile pe bunica udandu-le si cantand. Bunica le canta niste cantece linistite in ucraineana. Bunicii ii place sa cante si cand gatea si cand intindea rufele, si eu am prins acelasi obicei cand sunt singura acasa. Timpul trece parca mai usor si munca e mai placuta.

Peste zi le punea muzica florilor, iar de fiecare data cand trecea pe langa ele le vorbea. Bunica imi spunea ca florile aud si cresc frumoase si cred ca mare dreptate avea. Caci toata gradina bunicii e superba, e plina de viata, florile frumos colorate, frunzele verzi si carnoase, ghivecele frumos aranjate in vase. La dragoste si la atentie florile raspund cu dragoste...

Florile au nevoie de timp si de fiecare data cand bunica imi lasa pe mana gradina nu reusesc sa o pastrez la fel de frumoasa. Mainile mele, vocea mea, sufletul meu nu gaseste calea pentr ua comunica cu plantele din gradina oricat mi-as dori. Pe mine ma alearga timpul si le ofer doar apa, bunica le ofera si multa dragoste si atentie, uneori la fel de importanta ca apa.

Florile din gradina bunicii o asteapta pe bunica, si eu o astept sa umple casa care o asteapta, caci lucrurile sunt minunate aranjate acolo si casa aceea miroase a bunica.

Cotinuare pentru 26 august

Atunci toamna se simtea doar in aer, acum insa ea se simte peste tot.

In aerul rece de dimineata cand tragi polarul pe tine.

In lumina care nu mai inunda zilnic biroul. Ma duc acum, din ce in ce mai des sa deschid jaluzelele, din ce in ce mai mult.

In drumul de intoarcere spre casa in care cate o rafala de vant mai are putin si te darama de pe bicicleta. In vartejurile de praf si frunze si in pedalatul cu vantul in fata spre casa.

In frunzele pe care le starnesc in urma rotilor.

In ghindele peste care trec zilnic pe Petricani.

In primele castane maro si lucioase, precum crema de pantofi, tocmai cazute din copac in fata mea.

Castenele imi aduc aminte de copilarie, imi aduc aminte de drumul spre parc si de bicicleta mea cea mica de care aveam atarnata o sacosa mare. Ma opream la fiecare castan sa caut cele mai frumoase castane si astfel drumul spre parc devenea nesfarsit. Apoi le imprastiam prin casa si mama ma bodoganea la fiecare curatenie caci le gasea prin toate cotloanele.

Eram mica si tunsa scurt.

Acum dupa ani,sunt din nou tuns scurt, insa am o bicicleta mare si nu am mai cules demult castane...Poate trebuie sa ma reapuc. Insa pana una alta nu stiu daca sunt pregatita sa intampin toamna, astfel ca in visele mele mai cer un strop de vara. Sau o mica intarziere...

vineri, 22 octombrie 2010

Cer albastru

Toamna, frunze galbene, cer albastru si senin...cam astea sunt asocierile mele facute pe baza multor ture superbe de toamna la munte.

Am venit cu aceste imagini in suflet din concediu, si ce sa vezi, aleanul mi-a fost curmat inca de luni de o ploaie hotarata ce a tinut 3 zile:

joi, 7 octombrie 2010