Oglinda Lunii

Lui Alex

Sunt multe lucruri care ma frustreaza in Germania, printre care si excesul de reguli. Cateva reguli sunt bune, unele sunt esentiale, insa nemtii s-au nascut cu regulile in brate. Exista o regula pentru orice. Inclusiv pentru aerisit si incalzit camera.

Si nu o regula, o pagina intreaga despre:

- cand trebuie sa deschizi geamul

- de cate ori pe zi

- cat timp trebuie sa il lasi deschis

- ce faci cu caloriferul in tot acest timp

- cand trebuie sa inchizi caloriferul si cand trebuie sa il tii deschis.

Mai nou, de cand colegul de apartament (si chiriasul principal) a preluat fraiele curateniei, avand impresia ca noi putem sa facem curatenie mai bine decat o tanti angajata special pentru treaba asta si care isi facea treaba eficient si corect din punctul meu de vedere, respectiv superficial si nemultumitor din punctul lui de vedere, am parte de noi reguli.

De data asta reguli pentru curatenie in spatiile comune.

Avem astfel o adevarata colectie de galetuse de culori diferite, lavete si bureti asortati in functie de ce vrei sa speli (toaleta, cada de baie ori chiuveta din bucatarie). Sa nu dea sfantul sa ii amesteci.

Alta galeata, alta carpa, alta perie pentru spalat pe jos. Manusi de unica folosinta. Servetele dezinfectante pentru vasul de toaleta si un numar X de solutii de curatat.

Colegul nostru de apartament a inceput curatenia in baie cu entuziasm, dar s-a oprit la spalatul podelei pe care l-a lasat pentru o data ulterioara...

Orice minune tine 3 zile!

Claudia afirma in postul sau dedicat concertului sustinut recent de Tudor Gheorghe, ca romanii sunt de doua feluri:

- romanii corecti

- romanii "care striga in targ cat ii tine gura una, iar in dosul tejghelei fac cu totul alta"..

Pentru Ioana, de ziua ei!

Multumesc! Ii multumesc divinitatii sau sansei (depinde in ce crede fiecare) pentru ca in viata mi-a fost dat sa intalnesc oameni frumosi. In Romania ii cautam zi de zi si ii gaseam din cand in cand. Ma inconjuram de ei si imi colorau viata. Uneori dura pana sa descopar noi oameni frumosi, altadata destinele ni se intersectau pur si simplu si citeam o poveste deosebita in ochii tinerei de la metrou, sau a baiatului pierde-vara de care ma ciocneam pe strada. Privirile ni se uneau pentru o clipa, zambeam complice si stiam ca avem in fata fiecare din noi, un om frumos. Si chiar daca plecam mai departe, eram putin mai impliniti cand stiam ca nu suntem singuri.

Timp de peste 3 luni, in centrul Berlinului, aproape de cladirea in care parlamentul German se intruneste regulat, la caderea noptii (in septembrie in jurul orei 20.30), s-a proiectat un scurt film de 18 minute despre evolutia institutiei legislative din Germania. De fapt inca se mai proiecteaza (pana pe 3 octombrie, de Ziua Nationala a Germaniei).

Filmul a avut un nume sugestiv: "Poporului german- de la Reichstag la Bundestag". In stilul clar al nemtilor, nu e loc de metafore, titlul trebuie sa fie concis si sa ilustreze tema filmului. Si acum sa facem putina dezambiguizare, deoarece nici pentru noi nu a fost clar pana la momentul filmului care este diferenta intre Reichstag si Bundestag.

Ca sa fim meticulosi (asa ca nemtii) putem imparti titlul in 3 parti ce merita fiecare o explicatie separata.

- "Dem deutschen Volke" (Poporului german) este fix inscrisul de pe cladirea Reichstagului.

-  Reichstagul este sediul in care se intruneste parlamentul.

- Bundestagul este  camera inferioara a parlamentului, insa vazuta ca institutie.

Filmul urmareste aparent istoria zbuciumata cladirii, a Reichstagului. Totusi, in spate, sta de fapt drumul Germaniei spre democratie, spre statutul actual cu care la nivel politic, am din ce in ce mai mult impresia, ca tine sa se mandreasca in Europa si in lume.

Totusi povestea nu este nuantata si toate perioadele prin care a trecut Berlinul ca si exponent al intregii tari, sunt prezentate cu bune si rele, incepand din vremurile Kaiserului, trecand prin Republica de la Weimar (Weimar Republic), prin intunecata perioada nazista (exact asa este numita in film) in care practic si cladirea a fost incendiata, cu lasarea ei in ruine si vandalizarea ei in perioada de tensiuni politice dintre Germania de Est si cea de Vest si in final cu reconstructia ei in 1992, dar nu se opreste aici, mergand mai departe si prezentand modul de functionare a parlamentului (si oamenii acestia, chiar lucreaza sau se prefac bine).

Proclamarea Republicii de la Weimar

Si cum cladirea este parte din istoria orasului, filmul reprezinta in egala masura si o calatorie in ultimii 130 de ani ai Berlinului. Pentru noi, cum istoria Berlinului, este un puzzle cu multe piese lipsa, filmul a fost binevenit.

Si nu a fost un film banal si neinteresant, prezentat in aer liber pe un ecran de proiectie.

Filmul, pe langa povestea in sine, concentrata si redusa la esential, pe langa imaginile inedite pentru noi pe care le prezenta, a fost proiectat pe fatada unei cladiri, iar jocurile de cadre si de perspective rezultate de aici s-au dovedit extrem de interesante.

Sonorizarea a fost si ea la superlativ si efectele vizuale sau sonore veneau la timp pentru a sublinia anumite momente sau anumite pasaje din film.

Partial filmul a fost subtitrat si in engleza, insa doar in partea de narare, nu si in ceea ce priveste declaratiile sau interventile personajelor, astfel incat filmul de mai jos este din pacate doar in germana.

Update: in 2013 fimul a fost subtitrat integral in engleza. Am mai gasit pe youtube si o a doua filmare, cu focus pe ecranul de proiectie

Cu alte cuvinte Berlin-un oras sarac dar atragator.

Astea sunt cuvintele colegului nostru de apartament (neamt, nascut in Berlin) despre orasul lui de bastina.

Si incet, incet, cuvintele astea "incep sa faca sens" ca sa zic asa.

Catalogarea asta a venit cam in acelasi timp cu o recenta dezbatere sociala si politica legata de nivelul de pensii din Germania anilor 2030.

Astfel dupa ceva calcule s-a ajuns la concluzia ca cei care castiga in medie mai putin 2500 euro lunar, timp de 35 de ani (vechimea in munca), vor avea o pensie de 688 de euro pe luna. Ca e mult, ca e putin asta depinde de la caz la caz. Ideea de baza este ca in jurul acestei sume se situeaza granita "oficiala" de la care incepe saracia in Germania.

Si acum o sa va ganditi. 

Ei si cine castiga mai putin de 2500 de euro pe luna?

Pai tot dupa cifrele nemtilor, cam 30% din populatie la nivelul intregii tari si cel mai probabil un procent mai mare in Landurile ce au apartinut pe vremuri Germaniei de Est.

In mod identic, un procent mai mare din cei afectati vor fi femei (asta e insa o supozitie proprie), deoarece

1. egalitatea in ceea ce priveste veniturile salariale intre femei si barbati nu exista la nemti nici macar pe hartie d-apoi in practica.

2. numarul de femei casnice e destul de mare in Germania unde exista clase diferite de impozitare in functie de statutul partenerului in campul muncii si de numarul de copii, uneori, de la un anumit numar de copii in sus, meritandu-se ca mama sa stea acasa. Aproape invariabil, barbatul trebuie sa aiba o cariera de succes si sa aduca banii in casa (sau oricum grosul acestora).

Bun, si ce au toate acestea cu Berlinul?

Pai Berlinul este un oras mai sarac decat alte orase din vestul Germaniei si asta se rasfrange in raportul salarii-chirie-o parte din servicii. Poate de vina o fi mosternirea din spate (in fond jumatate din Berlin a facut parte din Germania de Est iar cealalta jumatate, a fost o enclava democratica intr-o mare socialista). 

O alta cauza este mirajul Berlinului ca oras european.

Peste tot aud ca Berlinul este pe val. Profa' de la cursul anterior de germana crede ca Berlinul este orasul european al acestui deceniu (aici pulseaza viata, aici se dezgleaga itele, aici au loc cele mai tari evenimente, aici se vorbesc toate limbile globului, rezultand un oras international). Ok pe ea o inteleg ca sta aici de zeci de ani. Dar si marea majoritatea oamenilor de la curs credeau acelasi lucru. Si daca nu sunt aici ca sa se stabileasca pe termen mediu macar, atunci, dupa ce isi termina studiile in tara de bastina, cauta sa se intoarca.

Si asta mi se pare un alt motiv foarte bun: Berlinul atrage imigranti cu toata aceasta prezentare fabuloasa (o vad periodic in oferta de cursuri de limba germana, la care inscrierile se fac chiar si cu 2 luni inainte, existand cursuri care incep la mijlocul lui noiembrie si la care nu mai sunt locuri libere). O suficient de mare parte din imigranti (mai ales studenti, proaspat absolventi) sunt dispusi sa lucreze pe salarii mici, doar pentru a fi parte din povestea de succes numita Berlin. 2 mini-joburi de 400 de euro fiecare, cu 800 de euro poti sa platesti chirie, sa mananci, sa te distrezi si nimeni nu se gandeste inca la asigurari sociale, la asigurari de sanatate, la cotizatia pentru pensie. Cu banii astia te-ai descurca ceva mai greu in alte orase din vest, dar aici, dupa cum sublinia un student brazilian, iti raman bani inclusiv ca sa te plimbi. Acum suntem tineri, nu ne imbolnavim si pana la pensie mai e mult. De ce sa ne ia statul cam 50% din venit pe post impozit? De ce avem nevoie de toate astea? Ma uit in jurul meu si vad o multime de mini-joburi: la supermarket, la patiseria de lanag supermarket, la gelaterie, la kebab-ul de la colt. Aceaste joburi exista pentru ca in mod evident exista mai multa oferta pe piata de munca decat cerere, iar forta de munca este suficient de ieftina.

- Femei casnice ce vor sa rotunjeasca putin veniturile familiei.

- Studenti, ce mai fac un ban.

- Imigranti ce ar face orice sa ramana in Germania si Berlinul e un bun inceput sau care stau doar temporar aici,ca sa simta feelingul acestui oras international. 

Exista inclusiv numeroase joburi de birou cu salarii de 1500, 1700, maxim 2000 de euro.

Si uite asa, s-ar putea ca generatia noastra,care va iesi la pensie prin anii 2050, sa ingroase procentele pensionarilor cu venituri "la limita saraciei", dar sa traiasca pentru cativa ani  "a glamorous story".

Un articol in romana pe tema viitoarelor pensii din Germania puteti sa cititi pe Deutsche Welle