Oglinda Lunii

Eram in metrou si mergeam spre Victoriei la ora 8.00 dimineata. Aglomeratie, imbulzeala, oamenii se inghesuiau ca sardele si fiecare isi facea propriul sau balon de aer, propriul sau spatiu ferindu-se de corpuri transpirate si protejandu-si spatiul vital cu orice pret. La un moment dat, o tanara ce ocupa unul din scaune se ridica si ii cedeaza locul unei doamne in varsta aflata la ceva metri buni distanta.

Imi aduc aminte pe loc de un citat din cartea Aureliei Marinescu-"Codul bunelor maniere astazi":

"Despre stirea care urmeaza se spune ca a primit prestigiosul premiu american Pulitzer: In Metrou un tanar i-a oferit locul sau unei persoane in etate. De emotie doamana a lesinat. Cand s-a trezit din lesin doamna i-a multumit tanarului. De emotie tanarul a lesinat" :).

Problema recurenta a existentei mele actuale este lipsa timpului. Nu am timp sa duc la indeplinire toate lucrurile in care m-am bagat. Pur si simplu in cele 6 h care raman dupa job si somn nu am timp sa le fac pe toate si sa mai am si timpul acela "mort"- de nefacut nimic, de privit pe pereti. Si peste tot si toate nici nu vreau sa renunt la nimic...Grea dilema...Astfel alaltaieri seara, stand la orizontala meditam cu Radu la aceasta problema...si am gasit o solutie sa mai fur timpului jumatate de ora-sau o ora...In loc sa ies sa alerg fie dimineata cand e asa de bine sa dorm, sau dupa serviciu cand treburile stau stiva, as putea ca in loc sa merg cu transportul in comun sa alerg, tot drumul sau o parte din el...Astfel astazi nu m-am mai urcat in microbuz cand am terminat serviciu,l ci am luat-o la goana, pe Petricani cat e de lung, pe langa lac, pe Doamna Ghica si pe soseaua Colentina. Oamenii se uitau la mine ca la o ciudata insa eu imi castigam clipe de libertate. Si cel mai fain a fost cand, ajunsa la Obor, fara sa ma fii spetit deloc, am constat ca am facut cam 35 de min de cand am inceput sa alerg...Si 40 de cand am plecat de la serviciu. Astfel desi acasa am ajuns poate cu 10 min mai tarziu totusi am castigat multe alte minute, plus o portie de miscare...Nu pot spune sanatate caci nu vad nimic sanatos in a alerga pe trotuar printre noxe, dar macar miscare pot sa ii spun.

TIMPUL

In sticla nu-i, in ceasul cu nisip

Ce curge lin si sec aceeasi ora.

Nu-i in apus si nici in aurora

Si urma-i pe pamant nu are chip.

Dar il aud tarziu, la foc de soba,

Cum pasu-i apasat isi face drum

Venind din tara umbrelor si cum

In inima imi bate ca-ntr-o toba.

Recheama tot ce-a fost si o sa fie;

Toti anii mei cu clipa lor invie

Din totdeauna, fara ieri si azi.

Simt mana-i cum m-atinge ca o moarte —

Si in oglinda sta un alt obraz

Ingalbenind ca fila dintr-o carte.

Autor: Ion Pillat

Viata noastra ar fi pustie fara voi,intunecata fara lumina din ochii vostrii,trista fara zambetul vostru, iar soarele si luna nu ar mai straluci la fel fara voi. Va dorim ca viata sa aiba pentru voi numai bucurii, iar norocul sa va fie prieten nedespartit.

...Urari calde si un tort gustos pentru o zi pe care eram sa o uit...Si totusi o asemenea zi nu trebuie uitata...nu trebuie sa o petreceti ca mine la serviciu, reparand pene si biciclind prin ploaie...intr-o asemenea zi poate e mai potrivit sa scoateti de la naftalina cartile cu povesti sau papusa sau formele de facut nisip...va mai puteti juca inca sotron, frunza, tarile, leapsa si cate cele...si neaparat sa intampinati vara cu un pumn de cirese.