Stagiunea muzicala de iarna
Craciunul acesta aducea printre altele o adevarata euforie culturala caci aveam bilete la 2 spectacole diferite in decurs de 3 zile: "OperenBall "si "Degeaba".
Partea I
Spectacolul nu a avut poezie asa ca si eu voi nota cu liniuta:
Puncte slabe:
-a fost mai interesanta tinuta publicului asa cum defilau pe la garderoba( mult mai atent imbracati decat pentru un spectacol autohton, doamnele cu saluri si haine de blana, domnii cu palarie) decat programul. Astfel:
- prima parte a fost slabuta rau
- nu a existat comunicare deloc (cu exceptia inceputului si sfarsitului) intre dirijor si public. Daca nu erai cat de cat familiar cu muzica lui Strauss erai intr-o ceata de nedescris. Nu stiai ce se canta pe scena, din ce opereta face parte etc.
- orchestra a fost mica, doar o particica din adevarata orchestra, amplasata pe mijlocul scenei, ca sa nu existe prea mult loc nici pentru balerini
- doar 2 perechi de balerini, nu au putut acoperi tot specatcolul, care poate devenea mai captivant daca exista o reprezentarea scenica mai bogata.
Nu am fost singura care am fost dezamagita de ceea ce am vazut pe scena, cam asta se comenta peste tot pe scari cand coboram…
...Au avut ghinion probabil sa gaseasca o sala plina de melomani si nu de niste barbari inculti care sa se entuziasmeze din orice. In schimb publicul roman este “lingau”. Nu inteleg de ce sa aplaud in picioare o prestatie care nu merita...Doar pentru ca sunt austrieci? Nici pe departe (si vorba aia imi place foarte mult Austria). Se merita sa aplauzi in picioare la finalul unui specatcol cu adevarat exceptional, deosebit, dar nu la orice purpuriu.
Puncte forte:
- in partea a doua si-au mai revenit ca program
- spectacolul a fost atent structurat...se asteptau la bis, pe care l-au pregatit cu atentie, alegand sa nu incheie spectacolul cu Marsul lui Radetzky (siguri oarecum ca vor fi chemati din nou pe scena).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.