Taiaerea porcului inainte de Craciun, e fara indoiala o preocupare cu multa vechime-clasica chiar in mediul rural.
Daca pe vremea in care oamenii nu plecasera la oras, porcul se taia undeva inainte de Craciun, dar toate bunatatile se pregateau intre Craciun si Anul nou, pe masura ce “la tara” au ramas doar”ai batrani” si copiii lucrau din greu “la Bucuresti”-cel putin la mine la tara, taierea porcului a fost devansata si comprimata mai ales, si se efectua cu un weekend inainte de Craciun.
Si cum in familie am avut sansa sa fiu primul copil, la 7 ani ma initiam in weekendul acela lung si rece, dedicat taierii porcului. De fapt partea cu cutitul, parlitul si toate cele, era rezervata eminamente barbatilor si cum nici alcoolul (care trebuia sa iti dea curaj si combustie interna) nu ma atragea (si cu atat mai mult nu gaseam ceva fun sa tin porcul de coada), fetele intrau in scena in momentul in care se deschidea la propriu porcul.
Iar inceputul era brutal si cuprindea in ecuatie un lighean de mate de curatat. Cum Mamaia avea o scarba clara si nu participa la proces, mama care era seful actiunii (dupa ce deprinsese si ea procedeul de la femeile din sat caci ca Bucuresti in apartament, bunica mea nu a taiat porcul) m-a transformat in ajutor.
Asa ca, purtand un sort mare,cu mamaia care livra apa calda,apuca-te si lucreaza prin ligheanul de mate calde inca, ce trebuiau prelucrate repejor....
In primii ani imi venea sa imi vars eu matele la cata mizerie iesea din ele (ca oricat tineai porcul nemancat cu 1-2 zile inainte, tot ramaneau deseuri). In iernile cu vreme caineasca (ploaie) le faceam in bucatarie si atunci era si mai trist. Macar, in aer liber, mirosurile se imprastiau si nu se acumulau intr-o gamela infecta. Treaba asta dura cam 2-3 ore si era mult usurata daca vremea era buna si lucrai afara. E adevarat ca mainile se inroseau de la ger si apa fierbinte, dar facea parte “din joc”.
Dupa care, incepeam sa aranjam carnea sa se raceasca, timp in care in bucatarie se pregatea “pomana porcului”. Primele dati imi era greu sa ma desprind de mirosul puternic de mate si sa mananc, dar dupa aceea m-am obisnuit, plus ca urma o zi lunga, ce se lungea pana tarziu in noapte.
Acum, din punctul nostru de vedere, ziua ideala era geroasa si uscata, pentru ca trebuia ca masa aceea de carne transata cat de cat sa se raceasca repede pentru etapele urmatoare: carnati, sarmale etc
Partea cu carnatii presupunea pentru tata sa dea carnea prin masina, iar pentru mama si pentru mine sa ne intoarcem sa curatam matele-sa le facem curate si subtiri.
Ati putea spune ca era o ocupatie fara sens, cand puteam sa cumparam mate de la magazin, gata aranjate.
E drept, dar aici intra in scena:
-traditia
-conservarea masei-adica se pierde cat mai putin
-gustul (din curtea proprie, hranit fara furaje)
Astfel ca povestea matelor dura pana tarziu...
Dupa care nu va imaginati ca treceam la partea draguta...de umplut carnatii...nu...de asta se ocupa tata, treceam doar prin pregatirea si gustarea carnii de carnati (eram singura care mestecam carne cruda, mama doar punea pe limba, eu chiar inghiteam, deci dadeam verdictul la piper, sare si alte condimente) si apoi reveneam...tot la mate...de data asta la cele mari, de toba si caltabos.
Venea astfel la rand “basica” pe care trebuia sa o frec cu malai si sa o fac mare si incapatoare.
Apoi ne bagam nasul in cazanul in care fierbeau la gramada carne si organe si ne apucam sa le facem bucatele mici pentru toba si apoi sa umplem matele cele mari....Toba e o chestie care imi place foarte mult, dar doar cea facuta de mine, cu carne slaba si fara pic de grasime...
Cam pe acum e deja ora 8 dar ne asteapta o noapte lunga caci sunt de fiert tobele,de umplut caltabosul si cel mai migalos de umplut sarmalele...Cu toate ca frunzele sunt facute de la Bucuresti, tot e migalos sa infasori 2 oale de sarmale...Pe la ora 1 noaptea stingem in final focul la caltabos, lasam tobele sa bolboroseasca in voie pe soba inca incinsa si in final somn. In mod cert aveam sa constat peste ani ca desi nu sunt deloc buna la gatit mancare, porcul il organizez exemplar J...Plus ca dupa ce te obisnuiesti cu munca cea de jos (spalat mate) si treci peste starea de neplacut, realizand ca e doar o activitate utila si necesara poti chiar sa faci senzatie...Astfel, in primul an in care l-am cunoscut pe Radu, parintii lui au taiat porcul (se suprapunea peste primul an in care noi nu mai taiam porcul) si am fost sa ii ajutam (mai mult de gura mea cred, ca sa nu imi pierd mana).
Si ajunsi in fata faptului implinit, eu de-abia asteptam, sa il puna pe butuci ca sa imi exercit “skillurile”. Aveam niste mici retineri privind descurcatul matelor, caci la asta nu prea exersasem dar la spalat si curatat stateam bine pentru cineva de la oras...De la Maria, am invatat si trucuri noi iar indeletniciri precum curatatul usturoiului erau chiar plictisitoare fata de interactivitatea pregatirilor...
Dar sa revenim la porcul nostru...duminica dupa ziua cea mai lunga, ne apucam sa aranjam si sa transam carnea, sa serparam grasimea de topit pentru sapun, de carnea buna si de bucatile pentru piftie. Tata cu toporisca, eu si cu mama cu niste cutite bine ascutite.
Iar apoi urcam totul in masina si porneam cu porcul transat in portbagajul batranicii noastre care a ajuns la Remat si in care, in ultimii ani si vara si iarna, mergea caldura...spre casa. Tata obosit, noi la fel, masinuta si ea, ne taram cu grija cu cauciucurile de vara, pe autostrada, de multe ori cam inghetata, spre casa
De-abia acum mi-a aparut in reader ca fiind publicata, dar a venit la fix dupa vizionarea filmuletului (stii tu care :D ) si chiar m-a amuzat sa-mi amintesc anumite momente din ritualul taierii asa cum le-am trait la inceputuri: mai cu mila, mai cu scarba, dar si mai curioasa...
RăspundețiȘtergerePai am scris mai demult la serviciu postarea dar am profitat de ziua de 2 ianuarie cand am stat acasa ca sa recuperez din restante si am urcat-o pe blog...e adevarat cu data cand am scris-o ca oricum porcul se taie de ignat :) nu de revelion
RăspundețiȘtergere